Tag Archives: viata

A fi diferit…

Material scris pentru un articol Marie Clair ca si raspuns la intrebarea: care sunt implicatiile psihologice asupra fetitei si a familiei, fetita fiind nascuta cu deficient de crestere – liliputana

– Ce simte un astfel de copil cand incepe sa constientizeze ca are o problema?

Cu siguranta ca trairile unei personae intr-o astfel de situatie sunt intense. Cu atat mai mult ale unui copil care inca nu are capacitatea de ratiune si intelegere la fel de bine dezvoltate ca un adult.

Sentimentele sunt din cele mai complexe: de la neintelegerea situatie si a motivelor pentru care lucrurile stau asa, poate sa mearga spre teama, furie, resentimente.

In acelasi timp, cu ajutorul familiei si a celor apropiati poate sa ajunga sa integreze situatia sis a se adapteze cat se poate de bine in situatia data.

– Ce simte mama si restul familiei?

Probabil si mama, si intreaga familie se simt neputinciosi si mai mult, frustrati sau chiar furiosi.

Sunt sentimente firesti, deoarece e dificil in primul rand pentru ca e greu sa explici o astfel de situatie sis a te adaptezi la ea.

– Ce ar trebui sa i se raspunda cand se fac remarci rautacioase in spatiul public? Dar cand lumea intoarce capul sa se uite?

– Ce ar trebui sa i se spuna copilului cu privire la situatia lui? Sa fie mintit sau sa i se spuna tot adevarul?

Cred ca o varianta cat se poate de sanatoasa ar fi sa I se explice copilului situatia cat mai clar si mai real.

Nu cred ca a ascunde situatia sau a o masca e ceva care sa o ajute pe fetita pe termen lung.

Cu toate acestea e nevoie de atentie si grija in discutiile legate de subiect. Trebuie abordat, cum spun, real si concret dar cat mai pe intelesul ei. Sa nu uitam ca e un copil care nu poate sa inteleaga cu totul asa cum intelege un adult. Cu toate acestea e important sa inteleaga ca e normala si e asa ca toata lumea, doar ca fiecare dintre noi oamenii suntem diferiti in felul nostru si ceea ce are ea este doar o astfel de diferenta care nu o face in nici un fel mai altfel (in sensul rau sau negative) fata de ceilalti.

Cred ca cu cat e mai bine explicate situatia si cu cat familia si cei apropiati au un comportament normal si natural in preajma ei si in abordarea situatiei cu atat si modul in care se adapteaza la societeate va fi mai firesc si mai sanatos.

Societatea nu poate fi schimbata de pe o zi pe alta. Reacti si priviri “suspecte” vor fi. Dar atat timp cat familia si fetita inteleg si integreaza cat mai sanatos situatia lucrurile, si pe termen lung, pot sa fie cu rezultate positive.

– Ce ar trebui sa faca familia ca sa “usureze” situatia copilului? Cum sa se comporte cu el? Sa-l favorizeze in detrimentul celorlalti frati/membri ai familiei? Sa se comporte ca si cum ar fi o persoana “normala”?

Cum spuneam si mai inainte, un comportament natural si firesc care sa integreze in acelasi timp situatia pot sa ii faciliteze si fetiteti acceptare si integrearea situatiei ei intr-un mod cat mai sanatos.

– Care sunt implicatiile pe termen lung? Cum o va afecta afectiunea la maturitate? Unde sa caute alinare?

Implicatiile pot fi majore. Depinde totusi foarte mult de familie si de cei apropiati.

Pe de alta parte, discutiile cu un specialist (psihoterapeut) atat ale mamei si tatalui, cat si ale fetitei impreuna cu famila pot sa fie de un real ajutor in gestionarea cat mai sanatoasa a situatie.

De asemenea, discutiile cu cei direct implicati – profesori, psiholog scolar, apropiati – astfel incat sa poata sa se adapteze la situatie si in acelasi timp sa pastreze un comportament natural si firesc in jurul copiluli pot fi de un real suport.

De ce ne intoarcem la o relatie veche

A fost o relatie lunga si frumoasa. Sau cel putin asa ne amintim de ea acum la scurt timp dupa ce ne-am despartit. Da, a avut si momentele ei mai tensionate sau mai neplacute. Dar acum ne revin in amintire acele momente placute. Acele lucruri care ne faceau bine sau motivele pentru care am stat atat de mult cu celalalt. Nu mai stam sa ne amintim ce nu a fost frumos, certurile mai mari sau mai mici aparute dea lungul timpului, frustrarile sau nemultumirile. Ne amintim doar bucuriile, micile momente de fericire si implinire, lucrurile frumoase pe care le-am facut in compania celuilalt si care ne-au adus zambetul pe buze. Toate astea sunt firesti. Memoria noastra este selectiva si alege sa pastreze doar lucrurile frumoase care ni s-au intamplat ca si trairi vii, iar cele neplacute fie le uitam, fie ni le amintim fara emotie. Bineinteles ca asta se intampla dupa un timp. De aceea se spune ca e bine sa dam timpului timp. Si indiferent ca despartirea a fost din cauza noastra sau a celuilalt, ca a fost frumoasa sau foarte tensionata ajungem la un moment dat sa ne intorcem cu gandul la aceasta relatie din care am iesit. Si incepem sa ne intrebam sau sa ne dorim sa ne intoarcem acolo.

Dar oare e bine sa facem asta? Sau care sunt motivele pentru care ne gandim la asta sau pentru care chiar ajungem sa reluam acea relatie?

Haideti sa le luam pe rand. In primul rand care ar fi motivele pentru care avem tendinta sa ne intorcem intr-o relatie veche sau din care tocmai am iesit? As enumera asa: obisnuinta, comoditatea, confortul, siguranta, teama de singuratate, teama de a nu fi respinsi de un partener nou, teama de a nu gasi „ceva mai bun”, teama de un nou inceput, amintirile frumoase, presiunea exterioara (fostul partener, daca noi am rupt relatia, prietenii, familia etc). Si daca e sa vorbim un pic despre fiecare as incepe cu obisnuinta. Ne-am obisnuit cu celalalt. Ne-am obisnuit cu acea relatie. Avem obiceiuri, tabieturi, reguli pe care ni le-am format impreuna. Stim cum e acolo si ce se intampla. Stim cu e cealalata persoana si cum suntem noi in raport cu ea. Stim ce face, ce gandeste, cum se comporta, la ce sa ne asteptam si ce va urma. Ca atare este mai comod – un alt motiv. Siguranta este iarasi un factor care ne face de multe ori sa ne intoarcem la o relatie veche. Ne simtim in siguranta acolo, din aceleasi motive mentionate mai sus. Si cu toti ne dorim siguranta. La fel este si confortul. Sunt factori care ne motiveaza pe toti in viata si pe care nu ii putem nega sau ignora. Ca atare, atunci cand nu simtim ca ii avem in viata noastra avem tendinta de a cauta acele situatii, persoane sau relatii care pot genera aceste stari. Apoi gandindu-ne la singuratate… aproape nimanui nu ii place sa fie singur. Mai ales cand societatea in care traim valorizeaza cuplul si traiul in 2. Peste toate acestea vine teama de un nou inceput. De posibilul a merge sau a nu merge o noua relatie. Daca va functiona e bine, dar daca nu va functiona??? Daca incep ceva, ma implic, investesc emotii si sentimente ca mai apoi sa sufar pentru ca s-a produs o ruptura? Sau ajung in punctul in care zic „era mai bine in vechea relatie”.

O presiune mare poate veni intradevar din exterior. De la fostul partener care nu si-a dorit ruptura si nu o poate accepta. Care face tot ce poate pentru a ne convinge ca a fost bine. Ca lucrurile functionau. Ca „ne era bine”. Cum si memoria noastra „ne ajuta” fiind selectiva, asa cum spuneam si la inceput, si alege sa isi aminteasca dupa un punct doar acele lucruri frumoase care le-am trait in vechea relatie este destul de usor sa cadem in capcana reintoarcerii in acea relatie. Peste toate astea poate sa apara si o presiune din partea familiei sau a prietenilor care sa spuna ca am avut o relatie frumoasa, cu toate ca ei poate nu stiau exact ce se intampla in cuplul nostru si cum functionau lucrurile sau nu pot sa inteleaga care au fost motivele pentru care noi am facut alegerea de a pleca din acea relatie.

Cate un pic din fiecare, unul sau mai multe sau poate alte motive la care va ganditi pot sa ne faca sa ne intoarcem la o relatie veche.

Acum daca e bine sau nu sa ne intoarcem la acea relatie? Cred ca e relativ si depinde de fiecare in parte. Depinde de relatia pe care am avut-o si mai mult decat orice de motivele care ne-au facut sa iesim din ea in primul rand. Cred ca cel mai bun raspuns ni-l putem da dupa ce stam si analizam si ne raspundem la intrebari de genul: ce m-a determinat sa termin relatia? Au fost intradevar motive legate de relatie si de modul in care functiona relatia sau cum ma simteam acolo? Au fost motive oarecum exterioare relatiei? Care au fost motivele pentru care nu m-am simtit multumit/a, fericit/a, implinit/a in acea relatie? Ce imi oferea si ce nu imi oferea acea relatie? Ma intorc din motivele mentionate mai sus sau din alte motive (il/o iubesc, a fost o ratacire ruptura, intradevar este omul langa care vreau sa imi petrec viata, m-am simtit bine in relatie). Ma intorc din presiuni exterioare sau pentru ca nu vreau ca cealalata persoana sa sufere din cauza mea? Ma intorc pentru ca imi doresc intradevar eu asta? Ma intorc pentru ca cred ca relatia este buna pentru mine?

Cred ca raspunzand la astfel de intrebari putem sa ne dam un raspuns sincer si sa facem o alegere buna, fie ca ea presupune intoarcerea la vechea relatie, fie ca presupune un nou inceput, o noua incercare care sa ne aduca mai multa implinire in viata personala si de cuplu.

Oricare ar fi alegerea, ea presupune un nou inceput. Si o relatie, asa cum spuneam intr-un post anterior, are nevoie de grija si atentie pentru a fi construita si intretinuta, pentru a ramane vie.

7 pentru echilibru sau 7 zile de Constientizare si prezenta

Vino si tu in Grecia! Suntem deja o echipa superba!
– Simti ca vrei mai mult echilibru in viata?
– Vrei sa iti intelegi, accepti si gestionezi emotiile si sa fii OK cu tine?
– Vrei sa petreci un altfel de concediu intr-un loc superb, alaturi de oameni preocupati de aceleasi lucruri ca tine?

Pregateste-ti bagajul, noi ne ocupam de organizare, material, curs si tot ce e nevoie si rezerva-ti locul acum pentru:

Tabara NLP 7 pentru echilibru
sau 7 zile de Constientizare si prezenta, in acord cu sinele interior – Grecia, Tassos – 24 – 31 august

Vom imbina placut lucrul cu propria persoana cu plaja, plimbarea cu vaporul, mancarea traditionala greceasca, buna dispozitie, snorkelingul, jocurile si nu in ultimul rand cu compania unor oameni placuti, prietenosi si interesati de acelasi lucru ca tine. De data aceasta va fi altfel…von fi copii, ne vom juca, vom face concursuri, jocuri si integrare in natura, in Univers.

Toate detaliile despre tabara: tematica, program, locatie etc le gasesti aici

Cescuta de ceai

O familie a plecat intr-o excursie in Anglia pentru a cumpara ceva dintr-un frumos magazin de antichitati, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la casatorie. Amandurora le placeau antichitatile si produsele din argila, ceramice, in special cestile de ceai. Au observat o ceasca exceptionala si au intrebat:
– Putem sa vedem cescuta aceea? Nu am vazut niciodata ceva atat de frumos.
In timp ce doamna le oferea ceea ce cerusera, cescuta de ceai a inceput sa vorbeasca:
– Voi nu puteti sa intelegeti… Nu am fost de la inceput o cescuta de ceai. Candva am fost doar un bulgare de argila rosie. Stapanul m-a luat si m-a rulat, m-a batut tare, m-a framantat in repetate randuri iar eu am strigat:
– Nu face asta! Nu-mi place! Lasa-ma in pace, dar el a zambit doar si a spus cu blandete:
– Inca nu!
Apoi, ah! Am fost asezata pe o roata si am fost invartita, invartita, invartita.
– Opreste!  Ametesc! O sa-mi fie rau! am strigat. Dar stapanul doar a dat din cap si a spus, linistit:
– Inca nu.
M-a invartit, m-a framantat si m-a lovit si m-a modelat pana a obtinut forma care i-a convenit si apoi m-a bagat in cuptor. Niciodata nu am simtit atata caldura. Am strigat, am batut si am izbit usa…
– Ajutor! Scoate-ma de aici! Puteam sa-l vad printr-o deschizatura si puteam citi pe buzele sale in timp ce clatina din cap dintr-o parte in alta:
– Inca nu.
Cand ma gandeam ca nu voi mai rezista inca un minut, usa s-a deschis. Cu atentie m-a scos afara si m-a pus pe raft… am inceput sa ma racoresc. O, ma simteam atat de bine! Ei, asa este mult mai bine, m-am gandit.
Dar, dupa ce m-am racorit, m-a luat, m-a periat si m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut ca ma sufoc.
– O, te rog, inceteaza, inceteaza, am strigat! El doar a dat din cap si a spus:
– Inca nu.
Apoi, deodata m-a pus din nou in cuptor. Numai ca acum nu a mai fost ca prima data. Era de doua ori mai fierbinte si simteam ca ma voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat. Am plans. Eram convinsa ca nu voi scapa. Eram gata sa renunt. Chiar atunci usa s-a deschis si El m-a scos afara si, din nou, m-a asezat pe raft, unde m-am racorit si am asteptat si am asteptat intrebandu-ma:
– Oare ce are de gand sa-mi mai faca?
O ora mai tarziu mi-a dat o oglinda si a spus:
– Uita-te la tine.
Si m-am uitat. Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasa. Sunt frumoasa!!!
El a vorbit bland:
– Vreau sa tii minte, stiu ca a durut cand ai fost rulata, framantata, lovita, invartita, dar, daca te-as fi lasat singura, te-ai fi uscat. Stiu ca ai ametit cand te-am invartit pe roata, dar, daca m-as fi oprit, te-ai fi desfacut bucatele, te-ai fi faramitat. Stiu ca a durut si ca a fost foarte cald in cuptor si neplacut, dar a trebuit sa te pun acolo, altfel te-ai fi crapat. Stiu ca mirosurile nu ti-au facut bine cand te-am periat si te-am colorat peste tot, dar, daca nu as fi facut asta, niciodata nu te-ai fi calit cu adevarat. Nu ai fi avut stralucire in viata. Daca nu te-as fi bagat pentru a doua oara in cuptor, nu ai fi supravietuit prea mult fiindca acea intarire nu ar fi tinut. Acum esti un produs finit. Acum esti ceea ce am avut in minte prima data cand am inceput sa lucrez cu tine.
Morala:
…. sau, daca vreti o varianta, gasiti la Mugur Badarau pe blog, locul de unde am preluat povestea.

Cu sau fara eticheta – cum sa imi cresc copilul

E un subiect tare sensibil si cu implicatii foarte mari in viata tuturor celor implicati.

Abuzul de orice forma – verbala, emotionala, psihologica, fizica – asupra copiilor este ceva ce pur si simplu nu ar trebui sa existe. Efectele imediate, dar si pe termen lung sunt extrem de serioase si de multe ori foarte greu de reparat.

Tema de astazi e legata de etichetele puse copiilor. O forma de abuz extrem de periculoasa deoarece se infiltreaza in viata lor fara stire si cu efecte pe termen lung. Efecte care, de multe ori, afecteaza si adultul.

Sa fi un copil caruia i s-a pus o eticheta si sa traiesti cu ea este ceva tare greu de gestionat. Copiii nu au puterea rationamentului. Ei nu pot distinge intre bine si rau decat prin puterea exemplului. Prin ceea ce vad, aud, inteleg de la adultii din viata lor. Daca un adult – in special daca un adult cu o mare influenta asupra copilului: parinte, bunic, educatoare, matusa care il rasfata – vine si ii spune ca el „este intr-un anume fel” el va crede asta. Mai ales daca ajunge sa i se spuna des, daca este comparat si i se dau „exemple de cum ar trebui el/ea sa fie”. Un copil e liber. Un copil e pur. Un copil e un burete, daca vreti. Absoarbe tot ceea ce vine spre el. Copiii nu au limite, nu stiu ce pot si ce nu pot. Ei invata. A-i spune unui copil ca e rau, ajunge sa il faca sa creada acest lucru. Si ori se inchide in el, ori incepe sa creada ca nu e bun de nimic – ca „nu va fi niciodata bun”, ori, in multe cazuri, incepe sa se comporte conform etichetei. Va face toate acele lucruri care sa ii confirme, dar sa le confirme si celorlalti, ca eticheta i se potriveste. Ca este exact asa cum se spune despre el.

Unui copil care creste cu o eticheta, de cele mai multe ori, se va trasforma intr-un adult care poarta aceiasi eticheta. Un adult caruia ii va fi foarte greu sa se debaraseze de ea si sa o inlocuiasca cu una sanatoasa si functionala.

Cand cresti stiind ca esti rau nu poti sa te vezi bun.

Cand ti se spune repetat ca esti prost, nu crezi ca poti face lucruri bune, ca poti avea idei, ca esti destept si inteligent.

Cand ti se spune ca esti urat nu te vei vedea niciodata in oglinda ca fiind frumos.

Daca toate aceste comportamente sunt insotite si de abuz fizic: de la pus la colt, bataie la palme, o palma peste cap, tras de par, tras de urechi sau orice forma mai usoara sau mai grava de aresiune fizica lucrurile devin si mai tragice.

Acestea nu sunt, sub nici o forma modalitati sanatoase de a creste si a educa un copil astfel incat sa se transforme intr-un adult sanatos.

Un copil poate fi crescut cu atentie permanenta, cu grija si iubire, dar mai ales cu comunicare. Daca ii vorbesti copilului, daca ii povestesti si ii explici pe intelesul lui tot ceea ce are nevoie sa stie il ajuti sa se dezvolte armonios si sanatos. Il ajuti sa isi formeze repere, sisteme de valori, granite, modalitati de gandire sanatoasa.

Un alt aspect extrem de important e puterea exemplului. Daca ii arati copilului agresiune – va invata agresiune. Daca ii vorbesti urat sau daca il expui unor medii in care se vorbeste urat, va invata sa vorbeasca urat. Arata-i comunicare, intelegere, prietenie, armonie si acestea vor deveni reperele lui. Aceste vor fi valorile dupa care isi va conduce viata ca adult.

Adultului care se dezvolta dintr-un copil expus unui mediu nesanatos ii va fi destul de dificil sa faca schimbari. Da, poate. Nu e imposibil. Doar ca va avea nevoie de putere pentru a gasi medi diferite pentru a invata altceva. Va avea nevoie de psihoterapie sau coaching sau cursuri de dezvoltare personala pentru a gasi solutii alternative.

Dar sincer, nu inteleg de ce am chinui copiii si viitori adulti cand exista atat de multe modalitati de a creste si educa copilul de la bun inceput intr-un mod sanatos si functional si frumos…

Post scris pentru campania “BLOGGERII SPUN NU VIOLENTEI IMPOTRIVA COPIILOR!” a celor de la Salvati Copiii (dar exprima atat parerea mea de femeie, cat si a psihoterapeutului)

Dependent(a)?

A fi dependent inseamna a depinde de cineva. A fi legat de altcineva sau a nu fi autonom. Cat  de complicata sau de simpla e dependenta intr-o relatie? Cred ca asta e un raspuns pe care fiecare dintre noi il poate da pentru propria relatie dupa ce sta putin si se gandeste cum stau lucrurile acolo.

Acum sa ne uitam putin la ce inseamna dependenta in relatie. In mod firesc in fiecare relatie de cuplu se nasc anumite dependente. Ele pot fi de mai multe feluri. Pot fi clasificate ca sanatoase sau mai putin sanatoase, impartite in categorii de genul: financiare, emotionale, relationale etc. Ele pot face ca relatia sa functioneze mai bine sau mai putin bine.

Haideti sa vorbim putin despre fiecare dintre ele.  As incepe cu cele financiare si ma gandesc acum la o situatie frecvent intalnita in cupluri cand unul dintre parteneri castiga mai mult decat celalalt si veniturile cumulate ale celor 2 parteneri asigura un anume mod de viata pentru cuplu, ceea ce se poate incadra intr-o dependenta sanatoasa, mai ales daca ambii parteneri sunt centrati spre binele lor comun. O astfel de dependenta se poate transforma in ceva nesanatos in momentul in care unul dintre parteneri ramane in relatie datorita acestei situatii sau cand cel care are venituri mai mari se foloseste de acest avantaj pentru a-l conditiona intr-o forma sau alta pe celalalt.

Dependenta emotionala. De multe ori asta este mult mai greu de identificat sau de impartit in sanatoasa sau nesanatoasa. In mod firesc intre doi oameni care formeaza un cuplu se nasc o multime de emotii si sentimente, unele mai puternice decat altele. Apare iubirea, afectiunea, atractia, placerea de a fi cu celalat, de a impartasi lucruri, de a face lucruri impreuna. Toate astea sunt firesti si sunt sanatoase intr-o relatie. Mai nesanatos este sa fiu permanent dependent/a de prezenta celuilalt. Sa nu pot sa fac nimic singur/a sau nu am incredere in mine, sa nu apreciez ceea ce fac sau ceea ce e in jurul meu de unul singur fara sa ma astept ca intodeauna sa o faca celalalt pentru mine. Daca nu pot sa fiu singur/a, sa imi tariesc viata ca si cum eu contez pentru mine si sunt multumit/a de mine si ma agat de cel de langa mine este foarte posibil sa nu pot sa am o relatie sanatoasa nici cu mine, nici cu partenerul de cuplu. Astfel se pot naste o multime de probleme si frustrari.

Dependenta relationala. Ma gandesc aici la situatiile in care imi traiesc viata prin prisma celuilalt. Cand tot ceea ce fac este in stransa legatura cu partenerul de cuplu. Fie ca e vorba de prieteni comuni, de activitati, de planuri de viata sau de scopuri, de orice imi motiveaza actiiunile si care, de fapt, nu sunt ale mele ci sunt ale partenerului de cuplu. In timp toate astea pot sa ma afecteze atat pe mine, cat si pe partener si relatia noastra. O relatie sanatoasa presupune ca fiecare dintre cei doi sa aiba propriile obiective, propriile directii in viata, apoi se formeaza cele comune, cele care fac ca noi sa avem o directie a noastra, dar probabil vor ramane printre ele si unele individuale de care fiecare partener se va ingriji oarecum singur, sustinut bineinteles de partenerul de viata.

O relatie sanatoasa se naste pe principiul „Sunt fericit/a, multumit/a cu mine, dar sunt mai fericit/a, multumit/a cu tine langa mine.” Atunci cand pot sa spun asta si sa o si simt pot sa am o relatie frumoasa si bazata pe sentimente si trairi autentice.

O saptamana altfel… fara TV!

Recunosc ca imi amintesc destul de vag perioada pre ’89. Anii in care programul la Tv era „cu portia”. Imi amintesc vag modelul televizorului pe care il aveam, dar mai deloc emisiuni sau desene ori programele „educationale” transmise de regim.

Am avut si norocul de a avea posibilitatea sa fac cunostinta cu „lumea filmului” in anii aceia, deci televizorul il asociez mai repede cu „hai sa ne uita la video la un film” decat cu altceva.

Mai mult, am crescut foarte aproape de bunici si de „la tara”- mai ales in vacante cand eram campata exclusiv la sat. Iar in vacante, la bunici, era paradis. Cu sau fara ceva munca – stiti voi aceia care ati petrecut timpul pe acolo: mai in camp la plantat sau cules de ceva, mai la a avea grija de vre-un animal, mai una, mai alta era cate ceva de facut pe acasa.

Dar cu siguranta partea cea mai frumoasa erau momentele de joaca. Iar noi eram destul de multi copii veniti la bunici – avantajul de a-i avea la 7/14 km de casa – in weekend, vacanta sau chiar stateam permanent acolo. Asa ca timpul nostru era, intodeauna, muult prea scurt. Niciodata nu ne-am jucat suficient!

Si, asa imi amintesc si anii de dupa ’89. Pentru noi au fost la fel. Era mai important sa ne intalnim, sa ne jucam, sa mergem la discoteca (asta prin liceu si doar in sambata! Hai maxim si vineri seara…), sa povestim, sa ne dam cu sania, sa mergem la strand, sa, sa, sa…

Gaseam intodeauna ce sa facem si cum sa petrecem timpul. AFARAAAA 🙂 asta era obiectivul.

Pentru noi televizorul era… sincer nu imi amintesc prea bine rolul lui. Dar probabil ca era si el pe acolo.

Pentru ca imi amitesc ca mai vedeam: filme, seriale, emisiuni. Dar nu prea mult sau prea des…

Poate si asta e motivul pentru care mi-a fost extrem de usor sa renunt la TV anul trecut. Bine, am facut asta dupa ce ajunsesem la concluzia ca in ultimii 2-3 ani aproape nu il deschisesem. Si ca statea in casa pe post de „colector de praf”. Asa ca l-am facut cadou. Si recunoasc ca living-ul mi se pare mai luminos si spatios acum…

In ziua de astazi mi se ca televizorul este sursa principala de relaxare si petrecere a timpului liber pentru majoritatea copiilor. Prefera sa stea cu ochii in televizor (sau calculator e drept) decat sa iasa afara si sa bata mingea ori sa alerge ori sa faca orice altceva.

Si recunosc ca mi se pare trist. Cred ca jocul este o resursa esentiala in dezvoltarea armonioasa. Iar joaca in echipa formeaza multe abilitati utile adultului.

Ma uit cu nostalgie in spate si ma bucur pentru ca am crescut in vremurile acelea si ma intristez cand ma uit la generatiile actuale care isi refuza aceste bucurii…

In sensul asta nu pot decat sa apreciez si sa ma bucur cand vad initiative ca aceasta: „Saptamana familiei, saptamana fara TV”.

Poate asa mai avem o sansa. Sa ne reamintim ca viata se traieste si nu se priveste pe ecranul unui televizor…

Nu renunta la surprize

La inceputul unei relatii cu toti suntem entuziasti, plini de elan si ganduri bune. Suntem spontani, veseli si plini de surprize pentru celalalt. Facem o multime de lucruri pentru a cuceri persoana care se afla in atentia noastra. Incercam sa fim cat mai creativi, cat mai unici, cat mai speciali pentru a-i capta atentia si pentru a creste o relatie care promite. Propunem tot felul de metode de a petrece timpul liber, incercam sa ne cunoastem reciproc surprinzandu-l in moduri cat mai diferite si placute pe celalalt.

Apoi relatia evolueaza. Ne cunoastem, stim ce ne place si ce nu, sentimentele devin tot mai profunde, suntem din ce in ca mai apropiati. Si incepem sa rarim momentele in care ne gandim cum sa il mai surprindem pe celalalt. Programam mult mai bine intalnirile sau iesirile, suntem mai meticulosi in a stabili unde si cum mergem, daca e in doi sau cu gasca. Surprizele le mutam pentru aniversari sau zilele de nastere. Suntem din ce in ce mai putin spontani si mai misteriosi. Si totusi, acestea au fost modalitatile care ne-au apropiat si ne-au incitat pe amandoi.

Un week-end romantic poate fi o modalitate interesanta de a evada din cotidian. Cu atat mai mult cu cat nu ii spuneti partenerului ce ati planuit si „il ademeniti” intr-o aventura in necunoscut.

O cina romantica cu mancarea favorita a partenerului, cu lumanari si muzica in surdina poate fi o alta metoda de a-l surprinde pe celalalt si de a schimba atmosfera monotona din cuplu.

Micile atentii ascunse prin casa, ghicitori ascunse in sosete sau lasate pe frigider care sa il conduca spre o surpriza pregatita anterior sau simplu pranz luat impreuna intr-o zi obisnuita de munca, ori poate o duminica petrecuta altfel decat in mod obisnuit. Toate astea si multe alte modalitati pot fi benefice pentru relatia in care ne aflam.

Ne pot ajuta sa evadam din obisnuinte, sa recreem magia necunoscutului si a descoperirilor. Astfel de momente pot sa ne ajute sa mentinem relatia vie si sa pastram magia inceputului si a acelor lucruri care ne-au facut sa ne apropiem si sa ne indragostim. Cu cat reusim sa fim mai prezenti in relatie si mai atenti la ceea ce se intampla cu noi cu atat mai multe sanse de a avea o relatie reusita si armonioasa avem.

Evenimente in luna lui Mart(i)e…

O serie de evenimente interesante se intampla in perioada urmatoare.

Primul ar fi maine, 8 martie, cand Dr. Alin Popescu, organizeaza o campanie de donare de sange. Mie imi e frica sic and merg la analize si mi se face cam rau, dar stiu ca sunt o multime de oameni care au nevoie de transfuzii si probabil si mai multi care ar vrea sa faca o fapta buna. Deci daca puteti, maine sunteti asteptati sa donati…

Apoi mai este Gala Societatii Civile. Pana pe 12 martie se pot face inscrieri. Sunt o multime de lucruri interesante acolo, iar daca nu stiti despre ei sau vreti mai multe detalii ori informatii despre noutatile editiei de anul acesta, gasiti totul la ei pe site.

In 25 martie, la TNB, se intampla ceve J Mie imi place tare mult teatrul. L-am “invatat” la Cluj pe cand eram studenta si acum merg de cate ori am timp, ocazia etc. Si cu siguranta imi doresc sa merg si in 25 la “Clipe de Viata”, un spectacol de caritate, special produs de către UNITER, in cadrul Campaniei Naţională „Artiştii pentru artişti”, organizată în jurul datei de 27 martie – Ziua Internaţională a Teatrului.

Cu siguranta ca mai sunt si alte evenimente interesante. Eu am aflat despre astea de la chinezu.eu 🙂  si ma gandeam ca v-ar placea si voua sa stiti de ele..

Nu fac si nu imi place…

Nu fac

1. Altora ceva ce mie nu mi-ar place sa imi fie facut.

2. Compromisuri care sa ma duca in postura de a ma supara pe mine sau de a ma pedepsi.

3. “Treburi de femeie” doar pentru ca cineva le-a catalogat candva asa.

4. Mancare pe care eu nu o mananc – fie ca nu imi place respectivul fel, fie ca contine ceva ce nu manac.

5. Chestii la masina – pentru asta sunt intodeauna domni binevoitori si ateliere dedicate.

 

Nu imi place

1. Sa fiu constransa. E lucrul pe care cred ca il urasc cel mai mult. Cu cat imi sunt impuse mai mult regulo sau granite mai rigide cu atat mai sigur e ca le voi incalca. “Just for fun”!!!

2. Sa mananc iute. Dar ma tratez periodic. Poate intr-o buna zi o sa imi placa!

3. Sa merg la sala – ma chiunuie gandul de efort fizic la maximum. Inotul este singurul sport pe care il practica cu placere. In conditiile astea am obiectiv in perioda urmartoare sa ma educ 😀 sa merg la sala… (deja in desfasurare)

4. Sa nu imi vad prietenii pe perioade lungi de timp. Uneori se intampla “viata”. Si ne prindem in munca, program, alte prioritati si nu ne vedem  poate cu lunile. Si chiar daca acum ceva timp nu intelegeam cum e posibil asa ceva imi dau seama ca se intampla. Si chiar daca se intampla, asta nu ne face mai putin prieteni sau mai putin apropiati.

5. Frigul. Sub nici o forma. Iarna e draguta de la fereastra sau la ski/sanius/patinoar ca apoi sa intri in casa la un ceai sau un vin fiert.