Tag Archives: terapie

De ce sa traiesti cu frustrari?

E oarecum o intrebare retorica ce se naste din ceea ce observ in jurul meu parca tot mai frecvent in ultima vreme.

Inteleg ca „viata e grea” e un motto tare apreciat de multa lume. Ca il adoptam si il imbratisam si ne lasam ghidata viata dupa el. Si din motivul acesta incepem sa simtim tot mai multe frustrari.

Diverse, simple sau complexe. Cu totii le avem. Ideal ar fi sa reusim sa le gestionam cat mai sanatos. Sa ne folosim de ele pentru a evolua. Pentru a face ceva astfel incat sa folosim frustrarea pentru a face viata noastra mai buna si mai frumoasa.

Dar se pare ca devine din ce in ce mai greu. Vad in jur o multime de oameni care incep sa le arunce in stanga si in dreapta. Cum se intampla ceva ce nu le place, cum primesc un refuz, cum au o zi mai proasta cum frustrarea iese la suprafata.

Si reactioneaza folosind de cele mai multe ori generalizari: „ce oameni de … pe aici”, „noi nu avem…”, „ceilalti sunt mai buni, aici vezi doar nepasatori…”. Si daca stai sa te uiti putin mai atent la ce le-a declansat reactia se fede frustrarea si „neputinta” personala.

Recunosc ca uneori imi e greu sa inteleg de ce ai alege sa traiesti asa. Da, se poate intampla sa nu iti dai seama ca asa stau lucrurile. Sau sa iti fie teama de schimbari. Sau si mai si, sa refuzi sa lucrezi cu tine – sa pui osul la treaba cum zicea bunicul…

Uneori poate incerci. Citesti sau urmaresti diverse materiale in speranta ca vei reusi. Sau poate apelezi la prieteni. Si uneori astea nu functioneaza. Pentru ca imi e greu sa fiu obiectiva cu propria persoana. La fel si prietenilor ;)

Dar mai e o solutie la indemana – sa mergi la psiholog. Asta poate sa te ajute sa vezi ce e cu toate frustrarile astea. De unde vin. De ce le ti pe langa tine. La ce te ajuta sa ii intoxici pe altii cu ele.

Si mai ales, poate descoperi ca viata ta merita traita fara toate astea… ca poate sa fie si mai pozitiva. Si mai senina fara atatia nori de frustrare…

Ah, si daca nu stii daca esti sau nu acolo uita-te putin la ce spui. Ce cuvinte folosesti. Cat de frecvent „te iei de altii” si cat de „acru” esti in remarci. Daca chiar vrei, semnele sunt acolo… si le poti recunoaste…

P.S: poate si postul asta e scris dintr-o frustrare… Sau poate e doar o constatare facuta cu ochiul psihoterapeutului…

A fi diferit…

Material scris pentru un articol Marie Clair ca si raspuns la intrebarea: care sunt implicatiile psihologice asupra fetitei si a familiei, fetita fiind nascuta cu deficient de crestere – liliputana

- Ce simte un astfel de copil cand incepe sa constientizeze ca are o problema?

Cu siguranta ca trairile unei personae intr-o astfel de situatie sunt intense. Cu atat mai mult ale unui copil care inca nu are capacitatea de ratiune si intelegere la fel de bine dezvoltate ca un adult.

Sentimentele sunt din cele mai complexe: de la neintelegerea situatie si a motivelor pentru care lucrurile stau asa, poate sa mearga spre teama, furie, resentimente.

In acelasi timp, cu ajutorul familiei si a celor apropiati poate sa ajunga sa integreze situatia sis a se adapteze cat se poate de bine in situatia data.

- Ce simte mama si restul familiei?

Probabil si mama, si intreaga familie se simt neputinciosi si mai mult, frustrati sau chiar furiosi.

Sunt sentimente firesti, deoarece e dificil in primul rand pentru ca e greu sa explici o astfel de situatie sis a te adaptezi la ea.

- Ce ar trebui sa i se raspunda cand se fac remarci rautacioase in spatiul public? Dar cand lumea intoarce capul sa se uite?

- Ce ar trebui sa i se spuna copilului cu privire la situatia lui? Sa fie mintit sau sa i se spuna tot adevarul?

Cred ca o varianta cat se poate de sanatoasa ar fi sa I se explice copilului situatia cat mai clar si mai real.

Nu cred ca a ascunde situatia sau a o masca e ceva care sa o ajute pe fetita pe termen lung.

Cu toate acestea e nevoie de atentie si grija in discutiile legate de subiect. Trebuie abordat, cum spun, real si concret dar cat mai pe intelesul ei. Sa nu uitam ca e un copil care nu poate sa inteleaga cu totul asa cum intelege un adult. Cu toate acestea e important sa inteleaga ca e normala si e asa ca toata lumea, doar ca fiecare dintre noi oamenii suntem diferiti in felul nostru si ceea ce are ea este doar o astfel de diferenta care nu o face in nici un fel mai altfel (in sensul rau sau negative) fata de ceilalti.

Cred ca cu cat e mai bine explicate situatia si cu cat familia si cei apropiati au un comportament normal si natural in preajma ei si in abordarea situatiei cu atat si modul in care se adapteaza la societeate va fi mai firesc si mai sanatos.

Societatea nu poate fi schimbata de pe o zi pe alta. Reacti si priviri “suspecte” vor fi. Dar atat timp cat familia si fetita inteleg si integreaza cat mai sanatos situatia lucrurile, si pe termen lung, pot sa fie cu rezultate positive.

- Ce ar trebui sa faca familia ca sa “usureze” situatia copilului? Cum sa se comporte cu el? Sa-l favorizeze in detrimentul celorlalti frati/membri ai familiei? Sa se comporte ca si cum ar fi o persoana “normala”?

Cum spuneam si mai inainte, un comportament natural si firesc care sa integreze in acelasi timp situatia pot sa ii faciliteze si fetiteti acceptare si integrearea situatiei ei intr-un mod cat mai sanatos.

- Care sunt implicatiile pe termen lung? Cum o va afecta afectiunea la maturitate? Unde sa caute alinare?

Implicatiile pot fi majore. Depinde totusi foarte mult de familie si de cei apropiati.

Pe de alta parte, discutiile cu un specialist (psihoterapeut) atat ale mamei si tatalui, cat si ale fetitei impreuna cu famila pot sa fie de un real ajutor in gestionarea cat mai sanatoasa a situatie.

De asemenea, discutiile cu cei direct implicati – profesori, psiholog scolar, apropiati – astfel incat sa poata sa se adapteze la situatie si in acelasi timp sa pastreze un comportament natural si firesc in jurul copiluli pot fi de un real suport.

Ce inseamna “grup de suport”?

Cand pregateam anuntul pentru atelierul de aici cineva mi-a atras cumva atentia asupra titlului. Eu ii spusesem grup de suport pentru ca in mintea mea lucrurile erau simple si clare.

Pentru mine un grup de suport este in primul rand un cadru de manifestare. Un cadru in care oamenii vin si pot sa vorbeasca despre ceea ce ii framanta. Unde gasesc oameni care impartasesc lucruri, evenimente, trairi asemanatoare cu ei. Unde se regasesc si mai ales unde se simt in siguranta si pot sa vorbeasca deschis despre framantarile lor si despre nesigurantele lor.

Pentru mine acest cadru reprezinta totodata un spatiu in care se pot discuta si modalitati alternative de a aborda o problema sau o situatie mai dificila. Unde putem sa vedem si alte modalitati de a ne uita la lucruri sau la oameni sau la stari emotionale.

Sau cel putin eu la asta ma gandeam cand am avut ideea acestui grup de suport. Si cam asa s-au si desfasurat intalnirile de pana acum ale acestui grup.

Participantii veneau si povesteau despre una, alta pe care si-ar dori sa o schimbe sau sa o imbunatateasca, despre lucruri care simt ca nu le fac bine si ar vrea sa faca ceva in sensul de imbunatatire. Si de aici incepeau discutiile, si eu impreuna cu colegii cu care am moderat aceste grupuri mai veneam cu cate o idee sau care un  exercitiu de dezvoltare personala sau de NLP sau de relaxare care pot sa aduca perspective diferite asupra lucrurilor. Si plecam cu totii la final de intalnire cu ceva in plus fata de ceea ce am adus la inceput.

Un grup de suport te face sa nu te simti singur dar si sa gasesti idei. Un grup de suport poate sa fie momentul in care vorbesc despre „durerea” mea sau ii ascult pe altii povestind depre situatii in care ma regasesc si eu. Un grup de suport poate fi cadrul in care imi regasesc calea catre resursele proprii pentru a depasii momente mai dificile.

Dar poate nu pentru toata lumea inseamna acelasi lucru. Cine mi-a atras atentia imi spunea ca il duce cu gandul al AA (Alcoolicii Anonimi – celebrul grup de suport pentru persoane care sufera de alcoolism). Recunosc ca nu stiu de ce ar fi asta ceva rau. Pe de alta parte pot si sa inteleg ca o asociere de genul asta poate sa trezeasca tot felul de prejudecati legate de propria persoana sau legata de ceilalti.

Acum, daca stau sa ma gandesc si AA are ca si scop sa sustinerea reciproca in depasirea unei dependente crunte ce afecteaza toate aspectele vietii. Daca stau sa ma gandesc doar la acest aspect, nu cred ca e ceva negativ.

Dar, cumva am inteles si ideea ca uneori ne putem simti inconfortabil cu anumite asocieri si din acest motiv am schimbat putin titlul atelierului.

Dar in mintea mea ramane un grup de suport….

Voi ce intelegeti prin „grup de suport”?

Ne invatam lectiile?

Stau sa ma gandesc la lectii pe care le avem de invata si din diverse motive nu putem sau refuzam sa o facem.

La consecintele unor astfel de situatii si la cum am putea sa modificam lucrurile. Hai sa fiu mai concreta.

Ma gandesc ca, de exemplu, avem tendinta sa gasim intodeauna scuze pentru prietenii nostri. Ori de cate ori simtitm ca gresesc cu ceva in fata noastra gasim motive pentru ei. Sau poate avem tendinta sa ii salvam. Uneori si de ei insisi. Promit sa faca ceva iar la momentul x cand ar fi trebuit sa se intample vezi ca nu e asa. Si tu, ca un „salvator” ce faci? Te pui si faci tu in locul lor. Si tot faci asta, uneori chiar in detrimentul tau. Ramai asa fara timp pentru treburile tale. Sau amani sarcinile tale pentru a le rezolva pe ale lor. Si o sa tot faci asta pana in momentul in care vei invata, poate, ca trebuie sa mai ai grija si de tine. Sau pana cand o sa intelegi ca si ei trebuie sa vada ce se intampla daca nu isi respecta angajamentele. Care sunt consecintele si cum ii afecteaza. Cum e sa nu mai aiba salvatori.

Intreg articolul il gasesti aici

Cu sau fara eticheta – cum sa imi cresc copilul

E un subiect tare sensibil si cu implicatii foarte mari in viata tuturor celor implicati.

Abuzul de orice forma – verbala, emotionala, psihologica, fizica – asupra copiilor este ceva ce pur si simplu nu ar trebui sa existe. Efectele imediate, dar si pe termen lung sunt extrem de serioase si de multe ori foarte greu de reparat.

Tema de astazi e legata de etichetele puse copiilor. O forma de abuz extrem de periculoasa deoarece se infiltreaza in viata lor fara stire si cu efecte pe termen lung. Efecte care, de multe ori, afecteaza si adultul.

Sa fi un copil caruia i s-a pus o eticheta si sa traiesti cu ea este ceva tare greu de gestionat. Copiii nu au puterea rationamentului. Ei nu pot distinge intre bine si rau decat prin puterea exemplului. Prin ceea ce vad, aud, inteleg de la adultii din viata lor. Daca un adult – in special daca un adult cu o mare influenta asupra copilului: parinte, bunic, educatoare, matusa care il rasfata – vine si ii spune ca el „este intr-un anume fel” el va crede asta. Mai ales daca ajunge sa i se spuna des, daca este comparat si i se dau „exemple de cum ar trebui el/ea sa fie”. Un copil e liber. Un copil e pur. Un copil e un burete, daca vreti. Absoarbe tot ceea ce vine spre el. Copiii nu au limite, nu stiu ce pot si ce nu pot. Ei invata. A-i spune unui copil ca e rau, ajunge sa il faca sa creada acest lucru. Si ori se inchide in el, ori incepe sa creada ca nu e bun de nimic – ca „nu va fi niciodata bun”, ori, in multe cazuri, incepe sa se comporte conform etichetei. Va face toate acele lucruri care sa ii confirme, dar sa le confirme si celorlalti, ca eticheta i se potriveste. Ca este exact asa cum se spune despre el.

Unui copil care creste cu o eticheta, de cele mai multe ori, se va trasforma intr-un adult care poarta aceiasi eticheta. Un adult caruia ii va fi foarte greu sa se debaraseze de ea si sa o inlocuiasca cu una sanatoasa si functionala.

Cand cresti stiind ca esti rau nu poti sa te vezi bun.

Cand ti se spune repetat ca esti prost, nu crezi ca poti face lucruri bune, ca poti avea idei, ca esti destept si inteligent.

Cand ti se spune ca esti urat nu te vei vedea niciodata in oglinda ca fiind frumos.

Daca toate aceste comportamente sunt insotite si de abuz fizic: de la pus la colt, bataie la palme, o palma peste cap, tras de par, tras de urechi sau orice forma mai usoara sau mai grava de aresiune fizica lucrurile devin si mai tragice.

Acestea nu sunt, sub nici o forma modalitati sanatoase de a creste si a educa un copil astfel incat sa se transforme intr-un adult sanatos.

Un copil poate fi crescut cu atentie permanenta, cu grija si iubire, dar mai ales cu comunicare. Daca ii vorbesti copilului, daca ii povestesti si ii explici pe intelesul lui tot ceea ce are nevoie sa stie il ajuti sa se dezvolte armonios si sanatos. Il ajuti sa isi formeze repere, sisteme de valori, granite, modalitati de gandire sanatoasa.

Un alt aspect extrem de important e puterea exemplului. Daca ii arati copilului agresiune – va invata agresiune. Daca ii vorbesti urat sau daca il expui unor medii in care se vorbeste urat, va invata sa vorbeasca urat. Arata-i comunicare, intelegere, prietenie, armonie si acestea vor deveni reperele lui. Aceste vor fi valorile dupa care isi va conduce viata ca adult.

Adultului care se dezvolta dintr-un copil expus unui mediu nesanatos ii va fi destul de dificil sa faca schimbari. Da, poate. Nu e imposibil. Doar ca va avea nevoie de putere pentru a gasi medi diferite pentru a invata altceva. Va avea nevoie de psihoterapie sau coaching sau cursuri de dezvoltare personala pentru a gasi solutii alternative.

Dar sincer, nu inteleg de ce am chinui copiii si viitori adulti cand exista atat de multe modalitati de a creste si educa copilul de la bun inceput intr-un mod sanatos si functional si frumos…

Post scris pentru campania “BLOGGERII SPUN NU VIOLENTEI IMPOTRIVA COPIILOR!” a celor de la Salvati Copiii (dar exprima atat parerea mea de femeie, cat si a psihoterapeutului)

Muncind cu pasiune

Sunt 8 ani de cand am luat prima data contactul cu dezvoltarea personala si psihoterapia dincolo de teorie. Terminasem facultatea de cativa ani si nu eram hotarata la acel moment asupra directiei si cred ca a fost o intamplare fericita sa vreau sa fac ceva in domeniu si sa imi „iasa in cale” un job care avea legatura cu psihoterapia.

In timp am descoperit frumusetea acestei meseri. Am descoperit beneficiile lucrului cu tine – atat prin psihoterapie, cat si prin workshop-uri si cursuri de dezvoltare personala. Am vazut cum ma poate ajuta atat in viata mea de zi cu zi, cat si in munca mea cu clienti.

Am trecut la un moment dat si in partea cealalat. Am inceput sa tin eu workshop-uri si tabere de dezvoltare personala deoarece mi-am dorit sa impartasesc si cu altii ceea ce am invatat si descoperit dea lungul timpului.

Am avut o perioada mai „linistita”, in care mi-am concentrat atentia spre un alt domeniu – cercetarea de piata. Presupune la fel de mult interactiune cu oamenii si lucrul cu grupuri. A fost o perioada de continua invatare ce mi-a oferit si o alta perspectiva.

Dar pasiunea mea a fost si ramane psihoterapia si dezvoltarea personala. De aceea la inceputul anului am decis sa imi reiau activitatea cu toate „motoarele” pornite. Intamplarea a facut ca decizia mea sa se suprapuna cu una din vizitele Lidiei la Bucuresti. Si de aici a pornit idea si discutia de a extinde Psiholistart.

Psiholistart este centrul Lidiei de la Timisoara si, impreuna cu Doru (partenerul ei de la Tm) si cu Dan (partenerul nostru din Bucuresti) am decis sa deschidem un centru si in Bucuresti. Idea a prins contur foarte repede, mai ales ca toti suntem pasionati de ceea ce facem si ne dorim acelasi lucru.

Ne dorim sa creem o comunitate in care sa gasesti resurse pentru dezvoltarea ta personala si profesionala. Workshop-uri, cursuri, psihoterapie, consiliere, coaching, NLP si multe altele.

Luna mai vine cu 3 propuneri de activitati super-dragute (zic eu, bineinteles):

Un atelier de dezvoltare personala cu teme diferite si atragatoare. Propunerea noastra e sa ne intalnim si sa dezbatem teme „arzatoare” din viata de zi cu zi. Tu vi cu intrebari si probleme, noi venim cu raspunsuri si exercitii. Detalii gasesti aici

Un workshop special despre povestea vietii fiecaruia dintre noi. Cu toti avem un „fir rosu” de care stim sau nu stiu, dar cu siguranta el ne conduce prin viata. Interesant e sa vezi de unde a pornit acest fir rosu al tau. Sa vezi ce a contribuit la construirea lui si mai ales daca si cum il poti modifica. Detalii aici

Si, se redeschid serile grupului de suport. Dedicat celor care vor sa  stea de vorba cu un psiholog, sa isi mai clarifice una alta, mai mica sau mai mare. Grupul este gratuit si este modalitatea noastra de a da ceva din experienta noastra. Si despre grup poti citi mai multe aici

In curand in calendarul nostru o sa mai apara workshop-uri, cursuri si formari deci stai pe aproape…

Si bineinteles, oricand ne poti contacta pentru o sedinta de psihoterapie sau coaching.

Dezvoltare personala prin tehnici de NLP

In ziua de astazi gasesti o multime de informatii, sugestii, detalii, pareri, propuneri, reclamatii despre… dezvoltarea personala.

Sunt o multime de perspective din care poti aborda aceasta tema, mai ales daca vrei sa si Faci ceva nu doar sa citesti despre asta. Cu toate astea, multa lume vorbeste si propune NLP-ul ca si cea mai cea varianta sa te dezvolti.

Si nu sunt chiar departe de adevar. Zic „chiar departe” pentru ca nu este o pilula minune sau universala care se potriveste tuturor si pentru orice si oricum. Ca orice altceva care se potriveste fiecaruia dintre noi mai mult sau mai putin, mai bine sau mai putin bine si NLP-ul este apreiat de unii si mai putin de altii.

Tocmai din acest motiv Lidia a gasit o modalitate putin altfel de a-i ajuta pe cei interesati sa ia contact si sa se familiarizeze cu NLP-ul.

Primele 2 module din NLP Practitioner (Standard) sunt impachetate oarecum separat. Poti sa mergi, sa testezi, sa experimentezi, sa cunosti si sa vezi daca ti se potriveste apoi sa decizi: ramai cu atat sau mergi mai departe. Iata ce spune prezentarea cursului:

” Multi intreaba despre ce e vorba, “cu ce se mananca acest NLP” si uneori nu au curajul sa incerce. Am creat asadar special o noua structura, iar acum ai posibilitatea sa testezi, participand doar la 2 module: NLP START. Obtii multe beneficii, pretul e mai mic si nu esti obligat in nici un fel sa mergi mai departe. Desi, am certitudinea, ca odata ce ai participat nu te opresti, pentru ca vei constata ca inveti multe, ca experimentezi si traiesti pe propria piele lucruri mai mult decat extraordinare, ca o sa spui nu o data UAU! si vei dori mai mult.”

Mie mi-a placut. Am avut ce lua si aplica atat in viata personala, cat si in munca de terapeut, trainer sau researcher.

Cred ca fiecare dintre noi poate lua ceva dintr-un modul (sau curs) de NLP. Avem ce invata sau ce aplica. Mai ales ca e foooarte practic.

Toate detaliile le gasiti aici.

Daca vreti sa participati la urmatoarea serie e bine sa stiti ca locurile sunt spre epuizate (bine, o sa mai fie si alte ocazii deci no stress)

Iar daca v-ati decis si va inscrieti, ne vedem in 8 martie la prima intalnire :)

Imi seduc partenerul sau pe straini???

Stam in aceiasi casa. Am hotarat ca e momentul sa facem acest pas in relatia noastra sau poate ne-am casatorit si atunci, firesc, ne-am si mutat impreuna.

Asta ne face sa fim confortabili unul cu celalalt. Sa simtim ca „apartinem” unul celuilalt. Uneori atat de confortabili, incat chiar sa credem ca vom fi asa  pentru todeauna. Si, in unele cazuri se intampla ca unul din parteneri sau amandoi sa nu mai acorde atentierelatiei, siesi si in special partenerului.

Acum, o sa va vorbesc din perspectiva femeii, nu de alta, dar in mod evident, imi e mai confortabil si sunt mai in tema.

Asadar, ce se intampla – uneori – cu o femeie intr-o astfel de situatie. Pai hai sa ne uitam putin la modul in care se imbraca acasa versus cand iese din casa. Probabil in casa sta comoda, imbracata lejer, cu haine mai mult sau mai putin atragatoare, mai mult sau mai putin elegante sau feminine. Cand iese, cu siguranta, e mult mai atenta cum se imbraca, iar daca stam sa ne gandim la inceputul relatiei, cand inca vroia sa cucereasca, atunci cu siguranta era si mai atenta cum se imbraca atunci cand mergea la intalnire cu El! Nu ma intelegeti gresit, si mie imi plac hainele comode. Totusi, hainele in care mai intra inca 2 persoane pe langa tine nu cred ca sunt extrem de atragatoare pentru ochii iubitului. La fel cum in aceiasi categorie de „moartea pasiunii” pot intra unele pijamale.

Apoi stau sa ma gandesc la aranjat/machiat. Pai mai mult ca sigur se machiaza si se aranjeaza cand iese si nu cand sta in casa.

Un alt aspect la care ma gandesc este gatitul/bucataria. O vorba din popor vine si spune ca „Dragostea trece prin stomac”. Poate ca e asa. Si cu siguranta nu militez pentru ne-gatit. Mai mult decat atat, imi place sa gatesc, am si recomandat intr-un articol anterior sa iti surprinzi iubitul cu o cina gatita sau chiar sa gatiti impreuna uneori.

Dar acum ma gandesc la ce imi spunea  la un moment dat un bun prieten: „nu vreau sa vin acasa si sa imi miroase iubita a mancare!”. Se referea, desigur, la faptul ca ar prefera sa o simta cu „Parfum de femeie” si nu cu aroma de restaurant.

Zilele astea am auzit, la un psiholog, si barbat pe deasupra, o comparatie intre 2 culturi. Facuse aceasta comparatie tocmai din perspectiva a ceea ce am scris mai sus. Mai precis compara cultura noastra, occidentala ca sa spun asa, cu cea orientala.

Ganditi-va putin la modul in care femeia abordeaza in acea cultura aspectele de care va vorbeam. In orient femeia este feminina, sexy, atragatoare, aranjata in casa. Pentru ochii sotului ei. Iar cand iese se acopera. Pentru a nu atrage atentia asupra ei. Pentru a nu cuceri privirile si inimile altor barbati.

La noi e exact opusul. Noi cucerim in fiecare zi cand iesim din casa, dar uitam sa facem asta cu omul cel mai important din viata noastra, cu partenerul de cuplu.

Acum, nu spun ca la ei e mai bine sau mai rau. Sau ca la noi e mai asa sau mai pe dincolo. Tot ce as vrea sa propun astazi este sa ne uitam putin la acea cultura. Si poate sa invatam ceva de acolo. Sa preluam putin din ceea ce acel mediu educa si incurajeaza – Cucereste-ti partenerul in fiecare zi cu ce ai mai bun si mai frumos!!! Nu pastra asta pentru ochi straini aratandu-i lui „umbrele” pentru ca e posibil ca, la un moment dat, si el sa fie cucerit de cineva de afara. Nu de alta, dar noi cucerim in fiecare zi AFARA din casa. Poate e momentul sa il cucerim pe cel de langa noi!