Tag Archives: relatie

Responsabilitatea in relatia de cuplu

Aud de multe ori in cabinet formulari de genul: „nu vrei sa te schimbi”, „nu faci nimic pentru relatia asta”, „nu iti pasa”, „tu faci aia (sau cealalata) cand stii foarte bine ca nu imi place”.

Da, de cele mai multe ori sunt femei cele care imi povestesc astfel de conversatii, dar in acelasi timp si noi, femeile folosim astfel de expresii cand interactionam cu partenerul de cuplu.

Si totusi o relatie este despre 2. Ambii parteneri contribuie si construiesc relatia. A spune ca doar unul dintre ei trebuie sa fie atent sau sa se schimbe e ca si cum i-ai atribui doar lui/ei responsabilitatea de a avea grija de relatie.

A-l invinovati pe celalalt pentru ceea ce nu functioneaza si a-i pune lui „in spate” schimbarea, a-l responsabiliza e posibil sa functioneze pentru o perioada, dar pe termen lung poate duce la o multime de frustrari si resentimente. Si poate chiar sa duca la terminarea relatiei.

E ca si cand nu esti niciodata multumit/a de partenerul de cuplu. Ca si cand ai sta cu cineva care nu e suficient de bun/a si ii ceri permanent sa se schimbe pentru a atinge „standardele” tale. Dar oare chiar asa e? Oare nu e exact aceiasi persoana cu care ai intrat in relatie? Atunci era ok, era bun/a dar acum, cand e putin de munca pentru a va pune de accord nu mai e? Si e doar de o parte responsabilitatea de schimbare?! Oare cum asa?

E important sa intelegem ca intram intr-o relatie ca doua parti distincte. Cu propriile nevoi, viziuni, obiceiuri, atitudini, comportamente. Si cu cat inainteaza relatia cu atat mai mult e nevoie sa amonizam cele doua parti pentru a putea sa formam un cuplu. Si ambii parteneri au nevoie sa faca ajustari si sa gaseasca calea comuna prin care pot sa puna impreuna individualitatea proprie pentru a fi parte din cuplu.

Chiar daca ne dorim si este de dorit sa ne pastram individualitatea in cuplu, sa ramanem asa cum am fost inainte sa intram in cuplu, o parte din noi se schimba tocmai pentru ca formam un cuplu cu altcineva. Care vine, la fel ca si noi, cu propriile povesti si experiente.

Asa ca poate ar fi interesant ca data viitoare cand aveti o discutie si simtiti ca e nevoie de o schimbare in cuplu sa va ganditi pentru un moment ce puteti face si voi pentru a genera schimbarea pe care o asteptati de la partener/a.

Despre carti si elefanti…

Aseara citeam ce a scris raluxa aici despre companiile care sunt asociate cu oamenii care le sunt angajati si mi-am amintit ca am ramas datoare cu o poveste despre cum te poti supara pe un brand dar o super-angajata sa te faca sa te razgandesti…

Saptamana trecuta cei de la elefant.ro au avut o promotie intr-o noapte – cea cu 40% off la toate cartile timp de vreo 4 ore.

Am vrut carti si fost o intreaga aventura care s-a desfasurat cam asa:

-          La 00:10 inca nu era up-date cu discount-ul promis la toate cartile

-          Nu mult dupa dispar variantele de plata – ramanad doar optiunea de plata cash la livrare

-          In acelasi timp dispare si butonul de finalizare a comenzii

Maxim disctractiv. Sa ai un super cos si sa nu poti sa finalizezi comanda. Stau… si stau… si dau refresh… si inca o data… le scriu pe Facebook… si dau refresh… si mai scrie cineva pe FB…

Si ii sun… ca nah… promotie de noapte… call center deshis?! Nop

Pe la 2 si ceva dimineata am renunat sa mai astept serverele lor… asa ca le dau si un mail in care pun si printscreen-uri ca sa stie/vada oamenii despre ce vorbesc…

Dimineata imi scriu oamenii pe FB, destul de ok raspunsul: ca verifica, ca se uita, ca sigur o sa mi se raspunda pe mail.

Pe la pranz vine mail-ul. Cu cel mai standard si sec mesaj posibil:

-          Nu poti comanda, suna-ne si plasam noi comanda

-          Nu megre browser-ul, incearca altul…

(ceva mai elaborat, vreo 4 linii in plus, si relativ politicos – ca doar ma faceau nestiutoare (?) – nu stiu sa folosesc si alte browsere sau sa ii sun???)

Recunosc ca m-am enervat…

Pun mana pe telefon si ii sun – nu de alta dar dupa mai bine de 12 ore nu ma sunase nimeni inapoi (parca erau 50 de minute…). Dupa 2 incercari imi raspunde cineva. Eu pornita, suparata, agitata… ea, geniala!!!

Recunosc ca mi se pare cea mai tare Client Service dintr-un Call Center cu care am vorbit vreodata.

Doamna (sau domnisoara) a fost extrem de rabdatoare si politicoasa. M-a ascultat, mi-a dat dreptate si si-a cerut scuze. Si parea credibila. Ca stiti, mai sunt acei CSi care iti spun „Aveti dreptate” sau „Ne cerem scuze” dar pe care nu ii crezi nici macar o secunda. Ea a fost asa cum ar trebui sa fie toti CSi din Call Center. Si a facut ce trebuia: m-a intrebat ce pot face sa imi treaca supararea.

Cerinta mea a fost simpla: vreau sa pot sa imi plasez comanda in conditiile din promotia de care nu am putut beneficia… a fost draguta, m-a rugat sa trimit mail in atentia ei cu comanda si o plaseaza ea.

Am trimis mail, dar intre timp ea imi generase un voucher de discount conform promotiei de noaptea. Asa ca in schimbul de mail-uri am convenit sa imi plasez eu comanda pentru a face plata online. Apoi a facut ceva ce nu cred ca mai intra in atributiile ei. In toata comunicarea aceasta ne-am intints. A trecut de ora 18:00, ora de program. Si totusi „a ramas cu mine”. In sensul ca m-a asistat pana la finalizarea comenzii, candva pe la 12.30 noaptea. Asta deoarece am avut din nou probleme cu site-ul si din nou cu plata online etc…
Nu stiu de ce a ramas in contact cu mine in afara orelor de program, nu stiu daca procedeaza asa cu toti clientii care au norocul sa o prinda la telefon, nu stiu daca scrie in fisa postului ei asta, dar stiu ca a fost geniala!

Merita bonusata, dar mai ales merita convinsa sa formeze CSi de Call Center. Chiar stie ce face…

Saptamana trecuta, fata luminoasa a elefant.ro a fost Simona Popescu si fata dark a fost Emanuela Nistor.

Datorita Simonei am cartile dorite, dar mai ales imi place in continuare de cei de la elefant.ro (bannerul lor e la mine pe blog de mult, deci nu e de curand afinitatea pe care o am catre ei si ar fi fost pacat sa ii trec la companii de care sa fugi…)

Multumesc Simona, pentru tot suportul si mai ales pentru dedicare :)

Globul de cristal

Ma gandeam sa vorbim astazi despre una dintre situatiile care pot aparea cel mai frecvent intr-un cuplu si care poate duce la o multime de stari emotionale si la probleme intre cei doi parteneri. Mai specific ma gandesc la momentele cand ne asteptam ca cel/cea de langa noi sa ghiceasca ce simtim, ce gandim sau ce ne dorim.

Si haideti sa luam cateva situatii specifice si sa vedem cum se intampla lucrurile.

Am avut o zi proasta la birou, de exemplu. Poate nu ne-a iesit un proiect, poate am avut probleme cu furnizorii sau a fost o situatie tensionata cu colegii sau orice altceva care ne-a facut sa nu fim in cea mai vesele dispozitie in momentul in care am iesit pe usa biroului. Si se pare ca nu reusim sa ne schimbam dispozitia pana intram pe usa casei si ne vedem cu iubitul. Ca atare avem aceiasi „dispozitie proasta”. Acum, in mod firesc, daca ii spunem celui de langa noi ce se intampla si de ce suntem in starea asta lucrurile o sa decurga firesc. Problemele pot sa apara in momentul in care ne asteptam ca celalalt sa ghicesca ce se intampla cu noi. Ar trebui sa aiba un glob de cristal magic in care sa vada tot ceea ce ni s-a intamplat peste zi si „sa stie” fara ca noi sa trebuiasca sa ii mai spunem ceva. Replicile de genul: „nu am nimic” sau „nu esti tu cauza starii mele” care vin peste o fata trista nu il ajuta prea mult pe cel de langa noi sa inteleaga ce se intampla cu noi. El o sa vada doar fata noastra trista sau nervii sau supararea si va reactiona la ele fara sa stie care este motivul acestor stari. Si lucrurile devin si mai interesante daca el se hotaraste sa ne tot intrebe ce avem pentru sa isi doreste sa inteleaga sau poate ne lasa pur si simplu in pace sa ne adunam si sa ne schimbam starea, situatie care iarasi poate genera si mai multa suparare la noi pentru ca noi am vrea fie ca el sa ne lase in pace si sa nu ne faca sa ne tot amintim de situatia care a generat starea noastra, fie ca el sa ne intrebe, sau sa arate ca „ii pasa” prin a fi eventual si el suparat sau trist. Aici iarasi ne asteptam ca el sa aiba acelasi glob de cristal care sa ii spuna cum ne asteptam noi ca el sa reactioneze intr-o astfel de situatie. Mai ales ca nu intodeauna asteptam aceiasi reactie de la el. Uneori ne dorim sa fie trist cu noi, alteori ne dorim sa ne lase in pace pana ne trece, alteori ne dorim sa ne faca sa radem ca sa uitam sau alte multe idei care ne vin intr-o astfel de situatie.

Hai sa luam o alta situatie. E aniversarea primei intalniri, sau a primului sarut, a cererii in casatorie sau poate chiar aniversarea casatoriei. Si de aici putem genera doua scenarii diferite care sa duca la probleme in cuplu. Sa zicem pentru inceput ca a fost o perioada foarte aglomerata pentru el/voi. Sau ca pentru el datele in sine nu sunt ceva foarte important si uita de ele, fara ca asta sa insemne ca nu e importanta aniversarea in sine. Si tu te astepti ca el sa isi aminteasca de ea si, eventual, sa pregateasca ceva special pentru asta. Si el nu o face. Si tu alegi sa nu ii spui. Sa nu ii amintesti ce zi este sau ce te gandeai ca se va intampla cu aceasta ocazie. Te superi, eventual ii si arati supararea ta, dar fara sa ii spui ce a generat-o. Te astepti ca el sa ghiceasca, mai ales ca, nu-i asa, oricum e vinovat ca a uitat sau nu a dat importanta unei astfel de ocazii speciale pentru voi. Si uite asa se genereaza o noua stare de tensiune intre voi.

Sau, varianta cu numarul 2. El vine acasa cu un buchet de flori roz, iar tu te asteptai sa fie rosii. Ori vine acasa cu ciocolata in locul cinei romatice la care te asteptai. Sau poti crea orice alt scenariu in care el face ceva ce era altfel decat ceea ce iti doreai sau sperai tu. Si aici lucrurile ar putea sa se simplifice daca ai putea sa te uiti la fapte si nu la asteptari. Sau daca ai face tu pentru voi ceea ce asteptai sa se intample apreciind in acelasi timp si contributia lui la situatie. Dar, de multe ori, uitam de toate astea si nu concentram atentia pe ceea ce nu ne place. Pe ceea ce s-a intamplat altfel decat am sperat sau visat noi. Mai ales ca ne asteptam ca el sa stie. Sau sa ghiceasca ceea ce ne dorim sau asteptam.

Sunt doar cateva exemple a ceea ce eu numesc „globul de cristal”. Acele momente, situatii cand ne asteptam ca celalalt sa ghiceasca ceea ce vrem de la el, fara ca noi sa ii spunem explicit care sunt aceste asteptari.

Si acum sa ne uitam putin spre solutiile care se potrivesc in astfel de situatii. Si, ca de obicei, sunt foarte simple. Una ar fi sa ii spunem pur si simplu celuilalt ce e in mintea noastra. Care e scenariul pe care l-am creat sau ce ne asteptam sa faca sau sa se intample. O alta ar putea fi sa ne bucuram pur si simplu de ceea ce se intampla sau de ceea ce vine de la celalat spre noi. Si bineinteles, in oricare din situatii putem sa contribuim noi la aducerea la viata a scenariului imaginat. Oricand putem sa facem noi, pentru noi, pentru relatie ceea ce am visat, sperat, asteptat sa se intample. Si e foarte posibil sa fim mai impacate, fericite, multumite, decat daca doar stam si ne asteptam ca celalale sa ghiceasca.

De ce ne intoarcem la o relatie veche

A fost o relatie lunga si frumoasa. Sau cel putin asa ne amintim de ea acum la scurt timp dupa ce ne-am despartit. Da, a avut si momentele ei mai tensionate sau mai neplacute. Dar acum ne revin in amintire acele momente placute. Acele lucruri care ne faceau bine sau motivele pentru care am stat atat de mult cu celalalt. Nu mai stam sa ne amintim ce nu a fost frumos, certurile mai mari sau mai mici aparute dea lungul timpului, frustrarile sau nemultumirile. Ne amintim doar bucuriile, micile momente de fericire si implinire, lucrurile frumoase pe care le-am facut in compania celuilalt si care ne-au adus zambetul pe buze. Toate astea sunt firesti. Memoria noastra este selectiva si alege sa pastreze doar lucrurile frumoase care ni s-au intamplat ca si trairi vii, iar cele neplacute fie le uitam, fie ni le amintim fara emotie. Bineinteles ca asta se intampla dupa un timp. De aceea se spune ca e bine sa dam timpului timp. Si indiferent ca despartirea a fost din cauza noastra sau a celuilalt, ca a fost frumoasa sau foarte tensionata ajungem la un moment dat sa ne intorcem cu gandul la aceasta relatie din care am iesit. Si incepem sa ne intrebam sau sa ne dorim sa ne intoarcem acolo.

Dar oare e bine sa facem asta? Sau care sunt motivele pentru care ne gandim la asta sau pentru care chiar ajungem sa reluam acea relatie?

Haideti sa le luam pe rand. In primul rand care ar fi motivele pentru care avem tendinta sa ne intorcem intr-o relatie veche sau din care tocmai am iesit? As enumera asa: obisnuinta, comoditatea, confortul, siguranta, teama de singuratate, teama de a nu fi respinsi de un partener nou, teama de a nu gasi „ceva mai bun”, teama de un nou inceput, amintirile frumoase, presiunea exterioara (fostul partener, daca noi am rupt relatia, prietenii, familia etc). Si daca e sa vorbim un pic despre fiecare as incepe cu obisnuinta. Ne-am obisnuit cu celalalt. Ne-am obisnuit cu acea relatie. Avem obiceiuri, tabieturi, reguli pe care ni le-am format impreuna. Stim cum e acolo si ce se intampla. Stim cu e cealalata persoana si cum suntem noi in raport cu ea. Stim ce face, ce gandeste, cum se comporta, la ce sa ne asteptam si ce va urma. Ca atare este mai comod – un alt motiv. Siguranta este iarasi un factor care ne face de multe ori sa ne intoarcem la o relatie veche. Ne simtim in siguranta acolo, din aceleasi motive mentionate mai sus. Si cu toti ne dorim siguranta. La fel este si confortul. Sunt factori care ne motiveaza pe toti in viata si pe care nu ii putem nega sau ignora. Ca atare, atunci cand nu simtim ca ii avem in viata noastra avem tendinta de a cauta acele situatii, persoane sau relatii care pot genera aceste stari. Apoi gandindu-ne la singuratate… aproape nimanui nu ii place sa fie singur. Mai ales cand societatea in care traim valorizeaza cuplul si traiul in 2. Peste toate acestea vine teama de un nou inceput. De posibilul a merge sau a nu merge o noua relatie. Daca va functiona e bine, dar daca nu va functiona??? Daca incep ceva, ma implic, investesc emotii si sentimente ca mai apoi sa sufar pentru ca s-a produs o ruptura? Sau ajung in punctul in care zic „era mai bine in vechea relatie”.

O presiune mare poate veni intradevar din exterior. De la fostul partener care nu si-a dorit ruptura si nu o poate accepta. Care face tot ce poate pentru a ne convinge ca a fost bine. Ca lucrurile functionau. Ca „ne era bine”. Cum si memoria noastra „ne ajuta” fiind selectiva, asa cum spuneam si la inceput, si alege sa isi aminteasca dupa un punct doar acele lucruri frumoase care le-am trait in vechea relatie este destul de usor sa cadem in capcana reintoarcerii in acea relatie. Peste toate astea poate sa apara si o presiune din partea familiei sau a prietenilor care sa spuna ca am avut o relatie frumoasa, cu toate ca ei poate nu stiau exact ce se intampla in cuplul nostru si cum functionau lucrurile sau nu pot sa inteleaga care au fost motivele pentru care noi am facut alegerea de a pleca din acea relatie.

Cate un pic din fiecare, unul sau mai multe sau poate alte motive la care va ganditi pot sa ne faca sa ne intoarcem la o relatie veche.

Acum daca e bine sau nu sa ne intoarcem la acea relatie? Cred ca e relativ si depinde de fiecare in parte. Depinde de relatia pe care am avut-o si mai mult decat orice de motivele care ne-au facut sa iesim din ea in primul rand. Cred ca cel mai bun raspuns ni-l putem da dupa ce stam si analizam si ne raspundem la intrebari de genul: ce m-a determinat sa termin relatia? Au fost intradevar motive legate de relatie si de modul in care functiona relatia sau cum ma simteam acolo? Au fost motive oarecum exterioare relatiei? Care au fost motivele pentru care nu m-am simtit multumit/a, fericit/a, implinit/a in acea relatie? Ce imi oferea si ce nu imi oferea acea relatie? Ma intorc din motivele mentionate mai sus sau din alte motive (il/o iubesc, a fost o ratacire ruptura, intradevar este omul langa care vreau sa imi petrec viata, m-am simtit bine in relatie). Ma intorc din presiuni exterioare sau pentru ca nu vreau ca cealalata persoana sa sufere din cauza mea? Ma intorc pentru ca imi doresc intradevar eu asta? Ma intorc pentru ca cred ca relatia este buna pentru mine?

Cred ca raspunzand la astfel de intrebari putem sa ne dam un raspuns sincer si sa facem o alegere buna, fie ca ea presupune intoarcerea la vechea relatie, fie ca presupune un nou inceput, o noua incercare care sa ne aduca mai multa implinire in viata personala si de cuplu.

Oricare ar fi alegerea, ea presupune un nou inceput. Si o relatie, asa cum spuneam intr-un post anterior, are nevoie de grija si atentie pentru a fi construita si intretinuta, pentru a ramane vie.

Ne invatam lectiile?

Stau sa ma gandesc la lectii pe care le avem de invata si din diverse motive nu putem sau refuzam sa o facem.

La consecintele unor astfel de situatii si la cum am putea sa modificam lucrurile. Hai sa fiu mai concreta.

Ma gandesc ca, de exemplu, avem tendinta sa gasim intodeauna scuze pentru prietenii nostri. Ori de cate ori simtitm ca gresesc cu ceva in fata noastra gasim motive pentru ei. Sau poate avem tendinta sa ii salvam. Uneori si de ei insisi. Promit sa faca ceva iar la momentul x cand ar fi trebuit sa se intample vezi ca nu e asa. Si tu, ca un „salvator” ce faci? Te pui si faci tu in locul lor. Si tot faci asta, uneori chiar in detrimentul tau. Ramai asa fara timp pentru treburile tale. Sau amani sarcinile tale pentru a le rezolva pe ale lor. Si o sa tot faci asta pana in momentul in care vei invata, poate, ca trebuie sa mai ai grija si de tine. Sau pana cand o sa intelegi ca si ei trebuie sa vada ce se intampla daca nu isi respecta angajamentele. Care sunt consecintele si cum ii afecteaza. Cum e sa nu mai aiba salvatori.

Intreg articolul il gasesti aici

Dependent(a)?

A fi dependent inseamna a depinde de cineva. A fi legat de altcineva sau a nu fi autonom. Cat  de complicata sau de simpla e dependenta intr-o relatie? Cred ca asta e un raspuns pe care fiecare dintre noi il poate da pentru propria relatie dupa ce sta putin si se gandeste cum stau lucrurile acolo.

Acum sa ne uitam putin la ce inseamna dependenta in relatie. In mod firesc in fiecare relatie de cuplu se nasc anumite dependente. Ele pot fi de mai multe feluri. Pot fi clasificate ca sanatoase sau mai putin sanatoase, impartite in categorii de genul: financiare, emotionale, relationale etc. Ele pot face ca relatia sa functioneze mai bine sau mai putin bine.

Haideti sa vorbim putin despre fiecare dintre ele.  As incepe cu cele financiare si ma gandesc acum la o situatie frecvent intalnita in cupluri cand unul dintre parteneri castiga mai mult decat celalalt si veniturile cumulate ale celor 2 parteneri asigura un anume mod de viata pentru cuplu, ceea ce se poate incadra intr-o dependenta sanatoasa, mai ales daca ambii parteneri sunt centrati spre binele lor comun. O astfel de dependenta se poate transforma in ceva nesanatos in momentul in care unul dintre parteneri ramane in relatie datorita acestei situatii sau cand cel care are venituri mai mari se foloseste de acest avantaj pentru a-l conditiona intr-o forma sau alta pe celalalt.

Dependenta emotionala. De multe ori asta este mult mai greu de identificat sau de impartit in sanatoasa sau nesanatoasa. In mod firesc intre doi oameni care formeaza un cuplu se nasc o multime de emotii si sentimente, unele mai puternice decat altele. Apare iubirea, afectiunea, atractia, placerea de a fi cu celalat, de a impartasi lucruri, de a face lucruri impreuna. Toate astea sunt firesti si sunt sanatoase intr-o relatie. Mai nesanatos este sa fiu permanent dependent/a de prezenta celuilalt. Sa nu pot sa fac nimic singur/a sau nu am incredere in mine, sa nu apreciez ceea ce fac sau ceea ce e in jurul meu de unul singur fara sa ma astept ca intodeauna sa o faca celalalt pentru mine. Daca nu pot sa fiu singur/a, sa imi tariesc viata ca si cum eu contez pentru mine si sunt multumit/a de mine si ma agat de cel de langa mine este foarte posibil sa nu pot sa am o relatie sanatoasa nici cu mine, nici cu partenerul de cuplu. Astfel se pot naste o multime de probleme si frustrari.

Dependenta relationala. Ma gandesc aici la situatiile in care imi traiesc viata prin prisma celuilalt. Cand tot ceea ce fac este in stransa legatura cu partenerul de cuplu. Fie ca e vorba de prieteni comuni, de activitati, de planuri de viata sau de scopuri, de orice imi motiveaza actiiunile si care, de fapt, nu sunt ale mele ci sunt ale partenerului de cuplu. In timp toate astea pot sa ma afecteze atat pe mine, cat si pe partener si relatia noastra. O relatie sanatoasa presupune ca fiecare dintre cei doi sa aiba propriile obiective, propriile directii in viata, apoi se formeaza cele comune, cele care fac ca noi sa avem o directie a noastra, dar probabil vor ramane printre ele si unele individuale de care fiecare partener se va ingriji oarecum singur, sustinut bineinteles de partenerul de viata.

O relatie sanatoasa se naste pe principiul „Sunt fericit/a, multumit/a cu mine, dar sunt mai fericit/a, multumit/a cu tine langa mine.” Atunci cand pot sa spun asta si sa o si simt pot sa am o relatie frumoasa si bazata pe sentimente si trairi autentice.

Iubire, cuplu, gelozie

Exista oare o legatura intre ele? Destul de frecvent cand e vorba de relatie si de cuplu apar in ecuatie si cele 2 cuvinte: iubirea si gelozia.

Gelozia este o traire afectiva care poate ajunge la intensitati foarte ridicate si care de multe ori are manifestari la fel de intense, de genul: anxietate, teama, furie.

Iubirea este, de asemenea, un sentiment puternic, care se manifesta in diverse feluri, in functie de fiecare persoana si de modul in care cuplul functioneaza.

Dar oare exista o legatura intre ele? Si daca da, care este ea? De multe ori am auzit ca nu exista iubire adevarata fara gelozie. Sau ca ea apare din dragoste. Si totusi care sunt fundamentele geloziei? Ce o provoaca si cum se amplifica ea? Una dintre cauzele geloziei este nesiguranta. Atunci cand unul dintre parteneri nu se simte in siguranta in cuplu, cand nu il simte suficient de sigur si stabil poate incepe sa simte gelozie. Daca sunt nesigura pe mine, daca nu am incredere in mine sau in partenerul meu, atunci nu ma voi simti confortabil in relatie si mai mult ca sigur se vor naste sentimente de gelozie, mai ales daca voi percepe o alta prezenta feminina „mai atragatoare” decat sunt eu pentru el.  O alta cauza este sentimentul de posesiune. Daca cred ca el/ea imi apartine, ca ne apartinem oarecum unul altuia, orice moment in care mi se pare, dintr-un motiv real sau imaginar, ca pot sa pierd ceea ce imi apartine poate sa genereze sentimentul de gelozie.

Atunci cand iti pasa de cineva, cand iubesti si te simti bine in relatia pe care o ai pot fi ocazionale momente in care sa apara teama de a nu pierde ceea ce ai. De a nu aparea ceva sau cineva care sa perturbe ceea ce traiesti si astfel se pot naste si sentimente de gelozie. Firesc ar fi ca aceste sentimente sa nu se amplifice. Sa ne dam seama cand ele nu sunt fondate sau sunt doar suspiciuni imaginate. Mai mult decat atat, important e sa ne uitam la noi si in noi pentru a vedea de unde vin aceste sentimente. Ce le genereaza.

Gelozia poate sa devina o problema atunci cand ne blocam in aceste suspiciuni. Atunci cand incercam sa gasim dovezi pentru a ne asigura ca avem motive sa fim geloase. Toate astea pot sa fie si mai daunatoare pentru relatia noastra daca incepem sa ne acuzam partenerul sau sa il pedepsim pentru ceva ce credem ca a facut.

Nevoia de siguranta, stima de sine si nevoia de apartenenta sunt poate cele mai importante cauze care genereaza gelozia.

Nu renunta la surprize

La inceputul unei relatii cu toti suntem entuziasti, plini de elan si ganduri bune. Suntem spontani, veseli si plini de surprize pentru celalalt. Facem o multime de lucruri pentru a cuceri persoana care se afla in atentia noastra. Incercam sa fim cat mai creativi, cat mai unici, cat mai speciali pentru a-i capta atentia si pentru a creste o relatie care promite. Propunem tot felul de metode de a petrece timpul liber, incercam sa ne cunoastem reciproc surprinzandu-l in moduri cat mai diferite si placute pe celalalt.

Apoi relatia evolueaza. Ne cunoastem, stim ce ne place si ce nu, sentimentele devin tot mai profunde, suntem din ce in ca mai apropiati. Si incepem sa rarim momentele in care ne gandim cum sa il mai surprindem pe celalalt. Programam mult mai bine intalnirile sau iesirile, suntem mai meticulosi in a stabili unde si cum mergem, daca e in doi sau cu gasca. Surprizele le mutam pentru aniversari sau zilele de nastere. Suntem din ce in ce mai putin spontani si mai misteriosi. Si totusi, acestea au fost modalitatile care ne-au apropiat si ne-au incitat pe amandoi.

Un week-end romantic poate fi o modalitate interesanta de a evada din cotidian. Cu atat mai mult cu cat nu ii spuneti partenerului ce ati planuit si „il ademeniti” intr-o aventura in necunoscut.

O cina romantica cu mancarea favorita a partenerului, cu lumanari si muzica in surdina poate fi o alta metoda de a-l surprinde pe celalalt si de a schimba atmosfera monotona din cuplu.

Micile atentii ascunse prin casa, ghicitori ascunse in sosete sau lasate pe frigider care sa il conduca spre o surpriza pregatita anterior sau simplu pranz luat impreuna intr-o zi obisnuita de munca, ori poate o duminica petrecuta altfel decat in mod obisnuit. Toate astea si multe alte modalitati pot fi benefice pentru relatia in care ne aflam.

Ne pot ajuta sa evadam din obisnuinte, sa recreem magia necunoscutului si a descoperirilor. Astfel de momente pot sa ne ajute sa mentinem relatia vie si sa pastram magia inceputului si a acelor lucruri care ne-au facut sa ne apropiem si sa ne indragostim. Cu cat reusim sa fim mai prezenti in relatie si mai atenti la ceea ce se intampla cu noi cu atat mai multe sanse de a avea o relatie reusita si armonioasa avem.

Despre prietenie

E un subiect despre care am mai scris in diferite momente. De obicei e o reactie la ceva ce s-a intamplat in viata mea sau in jurul meu. Oarecum aceiasi situatie se aplica si acum.

Ce este prietenia?

Cred ca fiecare dintre noi are propria definitie pe care o da relatiei de prietenie. A oamenilor pe care ii considera prieteni.

Pentru mine, prieteni sunt acei oameni carora le pasa cu adevarat de mine. Si acei oameni de care mie imi pasa. O clarificare se cere inainte de a continua – eu vorbesc de relatiile de prietenie apropiata, poate de acel cerc restrans de “cei mai buni prieteni”.

Sunt acei oameni pentru care ma trezesc la 3 dimineata fara sa spun “pss”, pentru care las totul in momentul in care imi cer ajutorul sau pentru care am intodeauna un minut sa ii ascult. Sunt oamenii care ar face acelasi lucru pentru mine, in aceleasi conditii.

Sunt oamenii pe care si daca nu ii vad o zi, o luna, un an sau 10 atunci cand ne vedem sau reluam povestile o facem din acelasi punct in care le-am lasat.

Pentru mine o prietenie adevarata e neconditionata de timp si spatiu. Si mai ales, acolo nu exista “TREBUIE”!!!

E o legatura intre 2 suflete mai mult decat intre 2 minti. E o legatura care se bazeaza pe emotii si sentimente frumoase si nu neaparat pe o proximitate fizica.

Si recunosc ca nu o sa imi schimb viziunea asupra acestui subiect atata timp cat in jurul meu am oameni asa de frumosi chiar daca asta presupune sa pierd din viata mea alti oameni care intre timp si-au schimbat aceasta viziune.

Am avut  si AM privilegiul ca dea lungul anilor sa am prieteni! Oameni cu adevarat frumosi si dragi. Oameni alaturi de care am trait bucuri si tristeti, impliniri, reusite, dar si esecuri sau lacrimi. Ale mele dar si ale lor. Toate sunt parte din noi si din istoria noastra. Unii dintre ei s-au mai ratacit pe drum, altii imi sunt alaturi si de 30+ de ani. Pe unii i-am cunoscut mai recent, pe altii i-am lasat intr-un episod trecut din viata mea. Cu toate acestea sunt recunoscatoare pentru bucuria pe care a trait-o sufletul meu alaturi si datorita tuturor acestor oameni.

Si mai mult decat atat le multumesc ca fac parte din viata mea si ca ii pot numi PRIETENI!!!

Guys & girls, stiti voi mai bine care sunteti  astia!!!!

Cuplu, sex, posibilitati…

1. Cat de dificil poate fi pentru un cuplu sa functioneze fara componenta sexuala? Varsta are si ea un cuvant de spus aici?

Adaptabilitatea unui cuplu la lipsa componentei sexuale cred ca variaza in functie de factorii care au dus la aparitia acestei situatii. O cazua medicala, de exemplu, este mai usor de acceptat decat un factor psihologic care de multe ori este „ne-vazut”. O data instalata o problema in viata sexuala a unui cuplu mentinerea unei relatii echilibrate depinde de ambii parteneri. In aceste conditii comunicarea este foarte importanta. La fel sentimentele unuia fata de celalal, dar cred ca si o structura adaptabila de personalitate poate duce la o modalitate mai relaxata de a aborda situatia data.

Cat despre varsta, da, poate fi un factor de influenta. Mai ales daca afecteaza functional in vreo forma sau alta pe vreunul dintre parteneri. Pe de alta parte si presiunea sociala are un efect importanta. Deoarece, daca apare o astfel de problema la un cuplu tanar este mai greu de acceptat si de gestionat fiind setati sa credem ca o astfel de problema poate aparea la cei in varsta sau la un cuplu care nu mai are viitor.
2. Care sunt conditiile care trebuiesc indeplinite pentru ca un cuplu sa reziste fara sex?

In primul rand cred ca e nevoie ca relatia sa fie echilibrata. La fel si partenerii. Apoi asa cum spuneam si mai sus, comunicarea este foarte importanta. Sa poate discuta despre acest aspect, despre cauze si solutii si sa se evite acumularea frustrarilor. Asta daca e sa vorbim de sanatate. Deoarece exista si situatii unde partenerii se adapteaza la o astfel de situatie destul de repede si usor din cauza unor probleme de fond, mai adanci si mai serioase care in acest mod sunt mascate si ofera o scuza functionala buna.


3. Exista dragoste fara sex intr-un cuplu? Cat de normal este acest lucru?

Da, cred ca exista. Sexualitatea este doar o componenta a unei relatii. in mod firesc ea vine sa completeze sentimentele, atractia si ajuta la construirea intimitatii pe de o parte. Alte componente importante sunt respectul, admiratia, interesele si valorile comune. Si probabil altele care dau unicitate fiecarei relatii in parte. Cat despre a fi normal, e discutabil. Normalitatea se defineste prin ceva acceptat de majoritate. Ori in sensul acesta poate ca nu e normal in cultura noastra. Dar e posibil sa gasim culturi unde sa fie normal. Sau poate la fel de bine sa fie normal pentru cei 2 parteneri ceea ce e cel mai important pana la urma.
4. Ce se intampla cand absenta vietii sexuale devine de nesuportat pentru unul dintre parteneri?

De cele mai multe ori aceasta lipsa va fi compensata intr-un fel sau altul. Femeile pot sa compenseze prin shopping, vizite frecvente la saloanele de cosmetica si ingrijire personala, barbatii prin sport, „iesiri cu baietii” etc. Si bineinteles pot fi si solutii extreme valabile pentru oricare dintre parteneri: isi gasesc alti parteneri sexuali (ceea ce poate sau nu duce la ruperea relatiei), alcool, etc.
5. Ce trebuie sa se intample pentru ca absenta sexului intr-un cuplu sa duca la destramarea lui?

Cum spuneam si mai sus, momentul in care unul dintre parteneri ajunge la concluzia ca nu ii mai este ok in relatie. Ca vrea sau merita mai mult. Si mai mult ca sigur se ajunge la destramare si din lipsa de comunicare. Stau sa ma gandesc ca am vazut cazuri de cupluri care ar fi putut depasi situatia data daca ar fi vorbit. Dar subiectul era fie jenant, fie provoca teama, furie, tristete sau chiar il face sa se simta nedorit pe cel care primeste refuzul.
6. In cazul in care partenerii supravietuiesc fara sex, mai poate fi vorba, de fapt, de un cuplu? Sau mai degraba de o relatie ca intre un frate si o sora?

Vorbim in continuare despre cuplu chiar si in absenta componentei sexuale tocmai datorita factorilor multipli care duc pana la urma la formarea cuplului. Cat despre rezistenta si stabilitatea in timp a unui astfel de cuplu cred ca putem discuta doar luand fiecare caz in parte si uitandu-ne la ceea ce ii uneste si ceea ce i-a determinat de la inceput sa fie impreuna.

 

Material scris pentru Marie Claire