Tag Archives: oameni

Detoxifierea de primavara

In jurul meu am colege si prietene care mai des sau mai rar se pun pe cate o dieta. Vor sa slabeasca x kg (mai multe sau mai putine – ele dau si frecventa curelor pe care le tin) si de multe ori am senzatia ca se chinuie pur si simplu. Ca fac eforturi sa nu manance x aliment sau sa manace doar y chestie.

Sincer mi se pare horror.

Recunosc ca ma simt norocoasa la capitolul asta. Dea lungul timpului nu am avut „probleme” de greutate. Decat daca se pune ca la un moment dat, prin copilarie si adolescenta, eram foarte slaba. Altfel 3-4 kg se mai „lipeau” uneori de mine, dar plecau destul de repede.

Cred ca unul dintre principalele motive este si atentia pe care am dat-o permantent capitolului. Pentru mine face parte din a avea grija de mine, a ma iubi, a-mi acorda timp si atentie.

Dar mai cred ca un motiv la fel de important este faptul ca de cativa ani buni am inteles utilitatea detoxifierii organismului. Am citit o multime de materiale pe tema asta. Sunt o multime de metode sa faci detox.

Pana la urma important este sa faci ceva care sa iti ajute organismul sa elimine din toxinele pe care le acumuleaza cu sau fara voia noastra. De noi tine ceea ce acumulam din alimente, apa si stres. Dar mediul nu prea il putem controla (decat daca ne mutam in varf de munte), iar mediul poate sa fie la fel de toxic ca si restul surselor din care acumulam toxine. Iar acumularea de toxine poate avea o sumedenie de efecte neplacute: pielea nu mai respira si se incarca, organismul nu mai asimileaze nutrienti, vitamine, minerale si apar carentele. Suntem obositi, anxiosi, nervosi, nu dormim bine, luam in greutate si multe altele.

Acum avem la dispozitie o multime de variante de a face detox. Eu am mai descoperit una. Se bazeaza pe ceaiul verde – despre care cred ca toata lumea stie cat e de super pentru organismul nostru si pe zeolit – despre care am citit lucruri tare interesante – de la faptul ca a fost folosit de medici dupa explozia de la Cernobil pentru detoxifiere, la unele studii care au fost facute pentru a vedea efectul in cazul folosirii zeolitului in asociere cu tratamentele specifice in tratarea cancerului. Este interesant, zic eu, ce poate face aceasta substanta pentru a ajuta organismul sa scape ce „bagaje” suplimentare.

Vine primavara. Si cred ca e un moment bun de a face curatenie puti si in interior. De aceea o cura de detoxifiere ne va ajuta sa profitam la maximum de minunatiile care vor aparea in cateva saptamani pe tarabele din piete. Stiti voi: leurda, untisor, ridichi, ceapa verde, si multe alte bunatati care au o multime de vitamine si minerale de care merita sa ne bucuram din plin.

Revenind si la curele de slabire, cred ca uneori o cura de detoxifiere, poate sa ne ajute sa scapam de o parte din kilogramele in plus. Si mai mult, pastrarea unei rutine de detox (poate primavara, poate toamna, poate si si – depinde de fiecare aici) poate sa ajute organismul pe termen lung sa se echilibreze si sa isi gaseasca ritmul propriu si starea de bine si echilibru mult mai natural si usor decat „bum-urile” curelor de slabire drastice. Mai ales ca eu nu am vazut ca vreo cura din asta „miracol” sa tina prea mult. Mai toate cele pe care le cunosc si au incercat au cam recastigat kg dupa un timp.

Dar e important sa si stiti ca detoxifierea si slabirea de care vorbesc eu cer timp. Dar oare corpul nostru nu merita asta de la noi???

Evenimente in luna lui Mart(i)e…

O serie de evenimente interesante se intampla in perioada urmatoare.

Primul ar fi maine, 8 martie, cand Dr. Alin Popescu, organizeaza o campanie de donare de sange. Mie imi e frica sic and merg la analize si mi se face cam rau, dar stiu ca sunt o multime de oameni care au nevoie de transfuzii si probabil si mai multi care ar vrea sa faca o fapta buna. Deci daca puteti, maine sunteti asteptati sa donati…

Apoi mai este Gala Societatii Civile. Pana pe 12 martie se pot face inscrieri. Sunt o multime de lucruri interesante acolo, iar daca nu stiti despre ei sau vreti mai multe detalii ori informatii despre noutatile editiei de anul acesta, gasiti totul la ei pe site.

In 25 martie, la TNB, se intampla ceve J Mie imi place tare mult teatrul. L-am “invatat” la Cluj pe cand eram studenta si acum merg de cate ori am timp, ocazia etc. Si cu siguranta imi doresc sa merg si in 25 la “Clipe de Viata”, un spectacol de caritate, special produs de către UNITER, in cadrul Campaniei Naţională „Artiştii pentru artişti”, organizată în jurul datei de 27 martie – Ziua Internaţională a Teatrului.

Cu siguranta ca mai sunt si alte evenimente interesante. Eu am aflat despre astea de la chinezu.eu 🙂  si ma gandeam ca v-ar placea si voua sa stiti de ele..

Pasiunea pentru pantofi transformata in job

Oare e vreo femeie care poate rezista tentatiei si atractiei pantofilor? Eu inca nu am intalnit nici una…

Prietenii/ prietenele imi stiu pasiunea pentru „papuci”. Si cand spun papuci ma refer la toata gama: cizme, botine, ghete, patofi, sandale – orice forma, model, culoare din categorie.

Am o colectie draguta zic, pe care o ingrijesc si cresc cu spor si drag. Am si target de volum dar si de calitate. Deci muncim organizat.

Colegele mele spuneau ca as putea ramane intr-o zi fara bani dar cu siguranta a doua zi o sa vin cu o pereche noua de pantofi. Si nu sunt tocmai departe de adevar.

Rezist cu greu tentatiei mai ales cand dau de un nou magazin sau brand care „vorbeste” cu mine 🙂

Asa se face ca zilele trecute cand am aflat de provocarea celor de la Leofex.ro am fost placut surprinsa.

Eu am aruncat un ochi la ei pe site si greu ma abtin sa nu comand prea multi „papuci” din ce am vazut pe acolo. O multime de minunati…

Si cum sa nu te bucuri cand vezi astfel de initiative venite sa incurajeze si sa sustina pasiunea femeilor (si nu numai, dar la doamne ma raportez eu) pentru pantofi?

Cei de la Leofex.ro cauta ShoeTester pentru noua colectie. 😀 Cat de bine suna asta…

Sa te plimbi o saptamana cu o pereche de pantofi sa sa dai feedback. Sa ii asortezi in cat mai multe feluri, sa ii plimbi prin locuri surprinzatoare sau sa te plimbe ei.

Eu as vrea un job permanent de genul acesta daca se poate…

Si e atat de simplu sa te inscrii. Completeaza formularul de pe site-ul lor sau de pe pagina de Facebook si poate poate…

Eu cu siguranta imi doresc sa „fiu in papucii lor”

O dimineata obisnuita

Era o dimineata la fel ca oricare alta. Marcus auzi bataile mamei sale in usa dormitorului propriu. Era timpul sa se trezeasca. Pregatirea pentru scoala ii lua doar cateva minute. Cobora in bucatarie unde sora lui era deja asezata la masa. Lua in fuga un mar din cosul de fructe strigand catre mama care se uita dupa el ca se grabeste. Bogdan il asteapta deja afara. Ca de obicei, o luara la fuga spre capatul strazii, intr-o intrecere care se termina de obicei cu Bogdan pe primul loc. Astazi totusi ceva e diferit. Marcus il intrecu pe Bogdan.

– Hei, cum ai reusit asta? In fiecare dimineata eu castig!

– Nu stiu cum am reusit astazi. Ma gandeam cand m-am trezit ca am visat ceva legat de cursele noastre de dimineata. Recunosc ca mi-a placut ideea de a te intrece si eu o data, zise Marcus zambind strengareste.

Continuandu-si drumul spre scoala incepura sa povesteasca de ziua ce urma sa inceapa. Ce ore au la scoala in acea zi, care vor fi cele placute si ce ar putea sa faca pentru a trece timpul mai repede in cele care nu le placeau. In mare aveau aceleasi preferinte. Totusi, Marcus prefera ora de biologie pe cand Bogdan nu. De fapt, daca ar fi sa fie sincer ii placea profesoara de biologie. Era asa de draguta. Si vorbea atat de frumos cu ei. Nu intelegea cum de Bogdan nu vedea toate astea. Dar nu conta. Nu se putea supara pe prietenul lui cel mai bun doar din atata motiv.

Pe cum se apropiau de scoala incepeau sa se intalneasca cu colegii lor. Sa povesteasca de ceea ce au facut de ieri de cand nu s-au vazut, sa se joace si sa se alerge. Activitatile obisnuite dintr-o dimineata obisnuita.

Cel putin asa parea la acel moment. Apropiindu-se de intrarea in scoala ceva ii atrase atentia lui Marcus. O mica veverita se juca cu o ghinda la radacina copacului mare ce strajuia una din laturile curtii interioare. Ceva il atragea spre acel joc haios al veveritei. Se desprinse din grupul de colegi spunandu-i lui Bogdan ca ii va prinde din urma. Se apropie incet de micuta veverita, pe cat de incet putea pentru a nu o speria. Cum era din ce in ce mai aproape incepu sa i se para ca aude un cantec. Ca si cand un alt copil ar fi prin jur si ar canta un cantecel vesel in timp ce alerga dupa ceva. Se uita in jur si totusi nu vede pe nimeni. Era singurul copil din acea parte a curtii. Ceilalti erau destul de departe incat sa nu ii poata auzi. Cu atat mai mult nu i se parea ca ar canta vreunul dintre ei. Din ce in ce mai curios se apropie si mai mult de micuta veverita si constata cu uimire ca ea e cea care canta. Jocul ei era foarte vesel. Arunca si prindea ghinda, alerga in jurul ei in timp ca canta acel cantecel vesel. Marcus era la un pas distanta de aceasta mica creatura fascinanta care, spre uimirea lui, canta un cantecel pe care el putea sa il inteleaga.

Ultimul pas, care il aduse suficient de aproape de veverita, fusese auzit si de aceasta. Se opri din jocul ei si inceta si cantecul acela vesel. Se intoarse catre baiatul care se uita fascinat la ea zambind si spunand:

–          Sunt cateva zile de cand astept sa vii sa te joci cu mine. Credeam ca nu mai vii o data.

–          Cum de pot sa te aud? Intreba uimit Marcus

–          Foarte simplu. Tu ai putut sa ma auzi intodeauna. Doar ca nu ai dat atentiei acestui fapt. Dar stiam ca se va intampla la un moment dat. Stai sa vezi ce bucurie va fi cand voi povestii familiei mele ca in sfarsit ai venit sa vorbesti cu mine.

–          Cum? Si familia ta stie de mine si ca eu pot sa te aud? Intreba din ce in ce mai mirat Marcus.

–          Da. Au fost si ei in unele zile pe aici cu mine. Ne-am uitat dupa tine in fiecare dimineata sperand ca vei veni in sfarsit sa te joci cu noi. Dar niciodata nu e prea tarziu. Poate maine vor veni si ei sa se joace cu noi. O sa vii si maine sa te joci cu mine sper.

–          Aaa, da. Dar stii acum trebuie sa merg in clasa si astazi nu m-am jucat cu tine. Zise Marcus

–          Pai nu e nimic. Ma bucur ca am vorbit si ca de acum dimineata o sa vii sa te joci cu mine. Zise micuta veverita.

Marcus o lua la picior, grabit de sunetul clopotelului care se auzea din cladire. La un moment dat se opri intorcandu-se brusc:

–          Am uitat sa te intreb! Cum te cheama?

–          Sparky, zise veverita in timp ce reincepea joaca de mai inainte precum si cantecelul fredonat atunci cand Marcus o vazu prima data.

Micutul J

Micutul J era din ce in ce mai curios de oameni. Nu vasuse prea multi in viata lui, iar asta facea ca fascinatia sa fie din ce in ce mai mare pe masura ce timpul trecea. In micuta scorbura unde locuia cu domnul si doamna J, o minunata familie de veverite, adunase cam tot ceea ce putuse gasi si care nu fusese prea greu de miscat despre oameni. Micute obiecte lucitoare, bucati de hartie, dopuri de la sticle si alte astfel de obiecte care par fara nici o legatura unele cu altele. Pe cum statea si se uita la ele incercand sa inteleaga la ce folosesc curiozitatea lui crestea din ce in ce mai mult. Se hotara sa-si intrebe parintii care este rostul tuturor acestor obiecte.
Parintii lui, chiar daca erau o pereche foarte inteligenta de veverite, nu fusesera niciodata interesati de oameni. Ca atare nu prea stiau ce sa ii raspunda. Mai mult incepura sa fie ingrijorati de atentia crescuta pe care micutul J o acorda oamenilor si lucrurilor acestora.
Incercara sa ii explice cum ca nu e bine sa fie asa de interesat de oameni. Ca acestia sunt mult mai mari decat ei. Ca nu stii niciodata la ce sa te astepti de la acestia, ca fac lucruri ciudate si uneori chiar incearca sa prinda veveritele. Ca nu se stie ce vor sa faca cu ele cand le prind si ca nu e sigur sa fie in preajma lor. Cu cat incercau ei sa ii explice mai mult despre pericolele care pot aparea in preajma oamenilor cu atat mai fascinat devenea micutul J de oameni. Cu cat ei se ingrijorau mai mult de interesul lui, cu atat mai mult el isi dorea sa cunoasca aceste fiinte pe care le gasea fascinante.
Astfel intr-o dimineata se hotara sa se apropie de unul dintre ei. De la geamul camerei sale vedea in fiecare zi diversi oameni trecand pe strada din fata copacului lor. Unii erau mai mari altii mai mici. Se gandii ca ar fi mai bine s aincerce sa se apropie de un om mai mic. Astfel nu era chiar asa inspaimantatoare diferenta fizica.
Odata luata hotararea se trezi ca de obicei, stiind ca momentul este potrivit pentru ca atunci trec multi oameni pe acolo. Se pregati de iesit afara apoi tiptil, pentru a nu fi auzit de parintii lui, se strecura pe usa din fata spre locul lui obisnuit de joaca. Totusi, astazi mersese ceva mai departe decat de obicei tocmai pentru a se putea apropia de aceste creaturi fascinante pe care isi dorii sa le cunoasca, oamenii.
Erau 2 micuti omuleti pe care ii vedea in fiecare zi venind impreuna si isi spuse ca sigur ar fi interesant sa ii cunoasca. Sau macar pe unul dintre ei. Nu prea stia el cum sa faca sa vorbeasca cu ei, dar se gandii ca poate le-ar putea atrage atentia asupra lui daca se joaca. Astfel, incepu sa se joace si sa cante ca de obicei. Pe cand se apropiau cei doi, vazu ca unul dintre ei pare sa fie atras de sunetele ce se auzeau dinspre el. Astfel ca nu se opri din cantecul ce-l fredona sperand ca micutul va fi si mai atras si se va apropia.
Dorintele lui se implinira deoarece micutul se desprinse de langa prietenul lui si se apropia de micutul J.
Dar oare ce va face acum cand in sfarsit va putea sa fie aproape de om? Ce ar putea sa ii spuna? Sigur nu-i va face nimic? Ii revenira brusc in minte toate povestile spuse de parintii lui. Ii revenira si intrebarile pe care le avea despre oameni. Inima incepu sa ii bata din ce in ce mai tare, dar se hotara ca asta este. Ce va fi va fi. El nu se va opri chiar acum cand era atata de aproape de a-si vedea visul implinit.
Asa ca continua sa cante….

Nu fac si nu imi place…

Nu fac

1. Altora ceva ce mie nu mi-ar place sa imi fie facut.

2. Compromisuri care sa ma duca in postura de a ma supara pe mine sau de a ma pedepsi.

3. “Treburi de femeie” doar pentru ca cineva le-a catalogat candva asa.

4. Mancare pe care eu nu o mananc – fie ca nu imi place respectivul fel, fie ca contine ceva ce nu manac.

5. Chestii la masina – pentru asta sunt intodeauna domni binevoitori si ateliere dedicate.

 

Nu imi place

1. Sa fiu constransa. E lucrul pe care cred ca il urasc cel mai mult. Cu cat imi sunt impuse mai mult regulo sau granite mai rigide cu atat mai sigur e ca le voi incalca. “Just for fun”!!!

2. Sa mananc iute. Dar ma tratez periodic. Poate intr-o buna zi o sa imi placa!

3. Sa merg la sala – ma chiunuie gandul de efort fizic la maximum. Inotul este singurul sport pe care il practica cu placere. In conditiile astea am obiectiv in perioda urmartoare sa ma educ 😀 sa merg la sala… (deja in desfasurare)

4. Sa nu imi vad prietenii pe perioade lungi de timp. Uneori se intampla “viata”. Si ne prindem in munca, program, alte prioritati si nu ne vedem  poate cu lunile. Si chiar daca acum ceva timp nu intelegeam cum e posibil asa ceva imi dau seama ca se intampla. Si chiar daca se intampla, asta nu ne face mai putin prieteni sau mai putin apropiati.

5. Frigul. Sub nici o forma. Iarna e draguta de la fereastra sau la ski/sanius/patinoar ca apoi sa intri in casa la un ceai sau un vin fiert.

Despre prietenie

E un subiect despre care am mai scris in diferite momente. De obicei e o reactie la ceva ce s-a intamplat in viata mea sau in jurul meu. Oarecum aceiasi situatie se aplica si acum.

Ce este prietenia?

Cred ca fiecare dintre noi are propria definitie pe care o da relatiei de prietenie. A oamenilor pe care ii considera prieteni.

Pentru mine, prieteni sunt acei oameni carora le pasa cu adevarat de mine. Si acei oameni de care mie imi pasa. O clarificare se cere inainte de a continua – eu vorbesc de relatiile de prietenie apropiata, poate de acel cerc restrans de “cei mai buni prieteni”.

Sunt acei oameni pentru care ma trezesc la 3 dimineata fara sa spun “pss”, pentru care las totul in momentul in care imi cer ajutorul sau pentru care am intodeauna un minut sa ii ascult. Sunt oamenii care ar face acelasi lucru pentru mine, in aceleasi conditii.

Sunt oamenii pe care si daca nu ii vad o zi, o luna, un an sau 10 atunci cand ne vedem sau reluam povestile o facem din acelasi punct in care le-am lasat.

Pentru mine o prietenie adevarata e neconditionata de timp si spatiu. Si mai ales, acolo nu exista “TREBUIE”!!!

E o legatura intre 2 suflete mai mult decat intre 2 minti. E o legatura care se bazeaza pe emotii si sentimente frumoase si nu neaparat pe o proximitate fizica.

Si recunosc ca nu o sa imi schimb viziunea asupra acestui subiect atata timp cat in jurul meu am oameni asa de frumosi chiar daca asta presupune sa pierd din viata mea alti oameni care intre timp si-au schimbat aceasta viziune.

Am avut  si AM privilegiul ca dea lungul anilor sa am prieteni! Oameni cu adevarat frumosi si dragi. Oameni alaturi de care am trait bucuri si tristeti, impliniri, reusite, dar si esecuri sau lacrimi. Ale mele dar si ale lor. Toate sunt parte din noi si din istoria noastra. Unii dintre ei s-au mai ratacit pe drum, altii imi sunt alaturi si de 30+ de ani. Pe unii i-am cunoscut mai recent, pe altii i-am lasat intr-un episod trecut din viata mea. Cu toate acestea sunt recunoscatoare pentru bucuria pe care a trait-o sufletul meu alaturi si datorita tuturor acestor oameni.

Si mai mult decat atat le multumesc ca fac parte din viata mea si ca ii pot numi PRIETENI!!!

Guys & girls, stiti voi mai bine care sunteti  astia!!!!

“Secretul” pamantenilor

Draga Bing,

Bine ai venit in aceasta galaxie care gazduieste planeta mea. Noi o numim Pamant. Sper sa iti fie usor sa o pronunti si poate o sa ne spui intr-o zi cum s-ar traduce in limba ta. 🙂

Ma gandeam ca ti-ai dori tare mult sa ne cunosti mai bine. Cred ca sunt o multime de modalitati sa faci asta. Poti sa calatoresti, poti sa te uiti la televizor, poti sa asculti muzica sau sa te uiti la filme, poti sa stai de vorba cu noi sau chiar sa vii in vizita. Sa stii ca te primim cu drag.

Dar, ma gandeam, ca o alta metoda, la fel de interesanta si placuta este sa citesti. Acum sincer, nu stiu daca stii ce inseamna sa citesti. La noi lucrurile stau cam asa: iei o carte – care este de fapt o culegere de litere asezate intr-o forma anume, care formeaza cuvinte, care apoi formeaza fraze cu sens. Ele sunt asezate frumos pe o coala de hartie. Si hartia aceasta este fie fizica – adica poti sa pui mana pe ea, poti sa o mirosi, poti sa o simti; fie electronica – asa ca scrisoarea mea pentru tine.

Si cum m-ai rugat sa iti recomand ceva, care sa te ajute in procesul tau, eu ma gandeam la “Secretul”. Nu de alta, dar cum mie imi plac oamenii si sunt fascinata de modul in care functionam, m-am facut psiholog. Si tot citind si tot vorbind cu oamenii care vin la mine am ajuns la concluzia ca noi ne complicam singuri de cele mai multe ori. Si ca avem nevoie sa revenim la simplitate si la armonie.

“Secretul” este una dintre primele carti pe care e bine sa le citim. Si apoi sa o recitim. Si iarasi, si iarasi pana interiorizam ceea ce spun ei acolo. Si intre timp sa si aplicam ceea ce citim. Eu cred ca lumea va deveni mult mai frumoasa si mai armonioasa daca cu totii am citi si aplica ce scrie in cartea aceasta.

Asa ca iti doresc spor la citit. Si recitit. Si aplicat…

Si mai am un Super-PONT: sa stii ca cei de la Elefant.ro sunt tare draguti. Si pentru ca ei au aflat ca multi oameni, si poate si tu, au uneori probleme cu timpul – mai bine zis nu au prea mult – s-au gadit sa ne ajute pe toti. Astfel ei sunt primii care au implementat si in Romania (adica tara in care m-am nascut si locuiesc eu) un sistem extrem de prietenos si simplu: “Comanda cu un click”. Eu cred ca au fost tare inspirati cand au facut asta. Asa nu mai e nevoie sa te chinui sa tot completezi date iarasi si iarasi. Ele se salveaza dupa prima comanda, iar apoi “CLICK” si ai cartea. Sau filmul. Sau muzica. Orice iti face cu ochiul de la ei din magazin.

In speranta ca vei avea o sedere placuta printre noi si ca ne vei gasi prietenosi si comunicativi, iti urez:

Sedere placuta in continuare.

C

P.S.: stiu ca iti doreai o singura recomandare de la mine. Dar sunt o pofticioasa si am vazut o multime de carti interesante pe acolo si as vrea sa iti mai spun de inca 2 (ar fi ele mult mai multe, dar …).

Prima ar fi “Cartea despre copii” scrisa de Osho. Este geniala – si autorul de asemenea. Cred ca toti am avea de invatat din aceasta carte daca am avea bunavointa sa ne acordam un moment de rasfat si sa o citim. Cred ca avem de invatat din ea si mai ales, avem de invatat cate ceva care ne-ar ajuta sa facem un pic mai bine pentru generatiile viitoare. Si, poate (sper) ca e mai aproape de modul in care voi, pe planeta ta, din galaxia ta abordati viata.

Cealalata ar fi “Inteligenta  emotionala” o carte care ne ajuta pe noi sa vedem ca functionam si altfel in capul nostru. Ca mai avem si alte parti, nu doar ratiune si ganduri, care ne pot ajuta sa facem lucrurile altfel, poate mai bine.

Mi-ar placea sa imi spui cum ti s-au parut recomandarile mele :). Si, mai mult decat atat, sunt sigura ca o sa gasesti la Elefant.ro o multime de alte optiuni (electronice sau fizice) care sa te ajute sa ne cunosti mai bine.

Si tu o poti ajuta!

Imi este destul de greu sa scriu acest post. Motivele sunt multe…

Si am rugamintea mare sa imi acordati timpul si atentia pentru a citi pana la capat materialul acesta.

Va spuneam acum cateva zile ca a trecut ceva timp de cand am facut primii pasi in research si ca acestia au fost ghidati si sprijiniti de colegii mei din Daedalus Group.

Printre acesti se afla si sufletul cald si minunat despre care scriu aici. Andra

Cu toate ca birourile noastre sunt in capete diferite ale spatiului de birouri al firmei, cu toate ca de multe ori nu am avut timpul necesar sa stam mai mult impreuna si sa ne cunoastem am simtit de la prima privire ca avem multe lucruri in comun.

Carti pe care le-am citit amandoua sau pe care ne doream sa le citim, pasiune pentru dezvoltare personala, cunoastere si spiritualitate.

Atentie spre natura, sanatate si lucruri altfel.

Discutii interesante si pasionante despre o multime de subiecte.

Imi amintesc o noapte. Prin iarna candva. Era 12 sau poate chiar 1. Ma credeam singura zebzeaca pierduta prin open. Inca mai avem ceva de munca pe aici si am hotarat sa fac o mica pauza sa ma dezmortesc. Ma ridic de la birou si vad lumina in partea cealalta a open-ului. Merg decisa sa fac economie si ajungand in partea cealalata vad ca de fapt nu sunt singura “nocturna”. Andra era la biroul ei, municnd cu drag si spor la un raport care trebuia livrat in noaptea aceea. Si era cu zambetul pe buze chiar daca ora era tarzie. Si era vesela si atenta la ceea ce avea de facut.

Asa am vazut-o eu pe Andra aici: dedicata, atenta, implicata

Si stiu sigur ca si colegii mei o vad cel putin asa, daca nu in mult mai multe nuante si culori. Pentru ca multi dintre ei au avut parte de prezenta ei mult mai mult timp.

Inceputul de an a venit fara ea. Timid o vorba prin open a spus ca e bolnavioara. La un anumit moment am aflat ca starea ei se degradeaza, ca s-a internat, ca are probleme ba cu una, ba cu alta. Cu toate acestea nimeni nu se astepta la “surpriza” unui diagnostic uneori complesitor si cu siguranta naucitor. O forma de cancer urata si mai ales cu evolutie extrem de agresiva.

Si acolo a inceput pentru ea un drum lung si anevoios spre vindecare. Si spre revenirea ei la viata si la prieteni si la noi – oamenii care o cunosc si care o iubesc.

Si stiu cu siguranta ca ne dorim cu totii sa o avem iarasi alaturi de noi. Eu sigur imi doresc timp alaturi de ea. Sa o cunosc mai bine, sa avem timp sa disecam in o mie si o suta de bucati toate acele subiecte care nu au ajuns “pe masa” noastra inainte.

Noi avem aici o multime de actiuni care mai de care mai dragute si simpatice. Toate au fost sau sunt cu scopul de a o ajuta pe Andra.

Mai mult, Dae (si pentru asta le multumim in primul rand lui Daniel si Dragos) a fost alaturi de initiativele colegilor si a venit si cu altele suplimentare astfel incat sa ajunga resurse cat mai mari la Andra.

Asta pentru ca Andra are nevoie de noi toti. Cu mic, cu mare. Si da! Are nevoie de bani pentru ca doar asa poate sa continue tratamentul si poate sa se faca bine.

Si noi stim cu totii ca ea isi doreste asta si ca si poate sa se faca bine.

Fiecare dintre noi o poate ajuta. Cu mai mult sau mai putin. Pana la urma nu conteaza cu cat pentru ca impreuna putem sa facem diferenta.

Niste prieteni simpatici ai Andrei au facut un blog dedicat cauzei ei. Aici gasiti detaliile despre etapele prin care ea a trecut, precum si diagnosticul exact si ceea ce urmeaza si care sunt pasii de urmat in tratament.

Tot acolo gasiti detaliile despre cum puteti sa donati bani pentru a o sprijini in drumul ei spre insanatosire. si stiu ca Andra va avea un gand bun, o multumire si un zambet pentru fiecare dintre cei care o sprijina in vreun fel.

Pe langa blog, cred ca puteti sa aruncati un ochi si pe pagina ei de Facebook  si sa va faceti o idee despre cum e ea.

Util sau fun? This is ZA Question….

Cum despre ce vorbesc? Despre internetul mobil fireste…

Cum in mintea mea “internet mobil” are doua sensuri, am 2 abordari…

Ma gandesc in primul rand la internetul PE mobil:

Pe negandite si mai ales pe nesimtite a intrat in viata mea. De vre-un an asa in personal si de vreo 2 in profesionala. Am inceput cu net pe mobilul “de munca”. Si asta insemna in primul rand mailuri: primite si raspuns la ele. Si mai insemna din cand in cand verificarea site-ului sa fim siguri ca s-a postat cate ceva.

Apoi, acum asa, cam cu un an in urma, m-a luat prin surprindere si pe mobilul meu… si suntem de nedespartit din acel moment. Grav e ca nu reusesc sa imi mai imaginez viata fara el. Este de neconceput ca as putea ramane fara net pe cand ma dau cu metroul, pe cand astept pe undeva, cand sunt in parc sau chiar cand sunt la cate un curs.

Ce as face fara acces rapid la mailuri (si personale si de business), fara Facebook, poze, statusuri sau chiar oportunitati…

Net-ul meu vine de la “Portocalii” cum ii numesc eu pe cei de la Orange si recunosc ca pentru mine motto-ul campaniei: “Gaseste inspiratia in tot ce te inconjoara cu internetul mobil de la Orange!” ma duce cu gandul la momentele cand vad ceva si vreau sa share-uiesc rapid pe vreuna din retele de socializare sau cand vreau sa aflu repede, repede pe unde imi sunt prietenii care ma asteapta, prin vreo cafenea ceva sau chiar cand sap dupa vreo bacanie…

Cu netul pe mobil mi-am facut poftele prin Bacania Veche, dar si in Bacania cu Suflet, mi-am luat o minunatie de la Elena aka Bratara Magica, dar am si stabilit rapid intalniri sau am urcat poze inspirate. Cu netul pe mobil ascult muzica, verific vremea, sau descopar site-uri utile noua fetelor de pe la Qual.

Si stau sa ma gandesc ca suntem abia la inceput de relatie… Oare cum va fi dupa 3 ani? Dar dupa 7???

Apoi vine povestea cu internetul mobil. Ala cu stick, stiti voi care…

Eh aici e si mai si…

Majoritatea job-urilor pe care le-am avut in ultimii ani, fie ca erau asa de capul meu, fie colaborari sau chiar cu statut de “angajat” ca cel de la Dae, au presupus si multe deplasari si multe conferinte, cursuri etc.

Pai dragilor, cred ca as fi “murit” de nenumarate ori fara sa am solutie mobile de net. Da, in multe locuri sunt solutii “locale”: Sali de conferinta cu net-ul lor, hotelurui care zice-se ca au, hot-spot-uri, cafenele etc. Dar cred ca multi din cei care s-au plimbat stiu ce spun cand zic ca e nevoie sa ai propria solutie pe care sa te bazezi daca vrei sa iti faci treaba.

Nu de alta, dar fie reteaua crapa, fie e supre incarcata, fie are un traffic mai abitir ca al melcului. Iar daca tu ai termene de livrare, daca e nevoie de raspunsuri promte si de informatii rapid, o sa plangi si o sa te infurii si o sa tipi si o sa te duci in primul magazine sa iti iei Solutia ta proprie si personala. Si mobile pe deasupra.

Cum va spuneam ca solutia PE mobil a mea e de la Portocalii, intamplarea face ca si cea Mobila sa fie tot de la ei. Nu de alta dar e singura care are cea mai buna accoperie la ai mei acasa. Si pe langa munca, pe care o mai las deoparte cand ajung acolo, imi doresc tare mult sa le mai arat cate o poza de pe FB sau cate ceva din ce am scris.

Voi? Ce ziceti? Util sau fun? Cum e cu netul asta pe mobil???

Si cum leapsa e leapsa daca merge mai departe, voi fetele, internautele – Raluca si Ioana – ce ziceti de asta?