Tag Archives: idei

A alege: drept, libertate, privilegiu, posibilitate…

a-alegeCiteam zilele trecute o nota scrisa de cineva in care vorbea despre „a alege”.

Vorbea despre dreptul de a alege si despre „impunerea” unor persoane din jur. Stiti voi, acele situatii in care cineva din anturaj (prieten mai apropiat sau nu) se simte dator sa iti atraga atentia ca ai facut o alegere nepotrivita…

De parca nu ar fi apanajul tau sa alegi sau ce alegi.

Dar pana la urma ce e?

Drept? Pai da. Cred ca atata timp cat e vorba de propria persoana am dreptul sa aleg pentru mine. Sa vreau sa sa stiu ce vreau. Si sa aleg in conformitate cu asta. Pentru altii nu e „drept”. E impunere.

Libertate? Da. In societatea noastra cel putin. Poate ca in societatile absolutiste sau pe vremea comunismului nu era tocmai o libertate „alegerea”. In astfel de situatii cred ca e controlat, dar astazi, pentru noi e o libertate. Nu poate nimeni sa iti impuna sa alegi ceva pentru ca asa vrea. Poti doar tu sa alegi ce vrei. Unora le e ingradita aceasta libertate!

Privilegiu? Poate. Pentru ca avem la dispozitie varietate. Pentru ca avem acces la informatie. Altii nu le au…

Posibilitate? Cam da. Pentru ca avem ce alege si de unde alege. Pentru ca sunt o multime de posibilitati si variante. Cum ar fi sa gasim un singur fel de mancare. O singura scoala. Un singur serial etc… stiti ca pentru multe persoane lumea functioneaza dupa aceste reguli…

Pai si daca e toate acestea oare de ce au cei din jurul nostru uneori senzatia ca pot alege pentru noi? Oare asta nu inseamna tocmai ingradirea dreptului si libertatii de a alege? Oare nu ne face, pentru moment, mici dictatori si stie tot? (si toti facem asta uneori, deci nu te gandi ca nu ai fost si tu acolo…)

Cred ca ar fi interesant ca data viitoare cand mai traiesti o situatie de genul asta, indiferent de ce parte te regasesti, sa iti acorzi un moment si sa meditezi la asta: Ce inseamna pentru tine „a alege”? E drept, libertate, privilegiu, posibilitate?

P.S.: povestea de mai sus nu e neaparat legata de parintii care aleg pentru copiii lor. Dar le e dedicata daca ajung sa aleaga si dupa momentul cand copiii pot fi ajutati sa inteleaga ce inseamna o alegere si pe ce principii poate fi facuta…

Despre carti si elefanti…

Aseara citeam ce a scris raluxa aici despre companiile care sunt asociate cu oamenii care le sunt angajati si mi-am amintit ca am ramas datoare cu o poveste despre cum te poti supara pe un brand dar o super-angajata sa te faca sa te razgandesti…

Saptamana trecuta cei de la elefant.ro au avut o promotie intr-o noapte – cea cu 40% off la toate cartile timp de vreo 4 ore.

Am vrut carti si fost o intreaga aventura care s-a desfasurat cam asa:

-          La 00:10 inca nu era up-date cu discount-ul promis la toate cartile

-          Nu mult dupa dispar variantele de plata – ramanad doar optiunea de plata cash la livrare

-          In acelasi timp dispare si butonul de finalizare a comenzii

Maxim disctractiv. Sa ai un super cos si sa nu poti sa finalizezi comanda. Stau… si stau… si dau refresh… si inca o data… le scriu pe Facebook… si dau refresh… si mai scrie cineva pe FB…

Si ii sun… ca nah… promotie de noapte… call center deshis?! Nop

Pe la 2 si ceva dimineata am renunat sa mai astept serverele lor… asa ca le dau si un mail in care pun si printscreen-uri ca sa stie/vada oamenii despre ce vorbesc…

Dimineata imi scriu oamenii pe FB, destul de ok raspunsul: ca verifica, ca se uita, ca sigur o sa mi se raspunda pe mail.

Pe la pranz vine mail-ul. Cu cel mai standard si sec mesaj posibil:

-          Nu poti comanda, suna-ne si plasam noi comanda

-          Nu megre browser-ul, incearca altul…

(ceva mai elaborat, vreo 4 linii in plus, si relativ politicos – ca doar ma faceau nestiutoare (?) – nu stiu sa folosesc si alte browsere sau sa ii sun???)

Recunosc ca m-am enervat…

Pun mana pe telefon si ii sun – nu de alta dar dupa mai bine de 12 ore nu ma sunase nimeni inapoi (parca erau 50 de minute…). Dupa 2 incercari imi raspunde cineva. Eu pornita, suparata, agitata… ea, geniala!!!

Recunosc ca mi se pare cea mai tare Client Service dintr-un Call Center cu care am vorbit vreodata.

Doamna (sau domnisoara) a fost extrem de rabdatoare si politicoasa. M-a ascultat, mi-a dat dreptate si si-a cerut scuze. Si parea credibila. Ca stiti, mai sunt acei CSi care iti spun „Aveti dreptate” sau „Ne cerem scuze” dar pe care nu ii crezi nici macar o secunda. Ea a fost asa cum ar trebui sa fie toti CSi din Call Center. Si a facut ce trebuia: m-a intrebat ce pot face sa imi treaca supararea.

Cerinta mea a fost simpla: vreau sa pot sa imi plasez comanda in conditiile din promotia de care nu am putut beneficia… a fost draguta, m-a rugat sa trimit mail in atentia ei cu comanda si o plaseaza ea.

Am trimis mail, dar intre timp ea imi generase un voucher de discount conform promotiei de noaptea. Asa ca in schimbul de mail-uri am convenit sa imi plasez eu comanda pentru a face plata online. Apoi a facut ceva ce nu cred ca mai intra in atributiile ei. In toata comunicarea aceasta ne-am intints. A trecut de ora 18:00, ora de program. Si totusi „a ramas cu mine”. In sensul ca m-a asistat pana la finalizarea comenzii, candva pe la 12.30 noaptea. Asta deoarece am avut din nou probleme cu site-ul si din nou cu plata online etc…
Nu stiu de ce a ramas in contact cu mine in afara orelor de program, nu stiu daca procedeaza asa cu toti clientii care au norocul sa o prinda la telefon, nu stiu daca scrie in fisa postului ei asta, dar stiu ca a fost geniala!

Merita bonusata, dar mai ales merita convinsa sa formeze CSi de Call Center. Chiar stie ce face…

Saptamana trecuta, fata luminoasa a elefant.ro a fost Simona Popescu si fata dark a fost Emanuela Nistor.

Datorita Simonei am cartile dorite, dar mai ales imi place in continuare de cei de la elefant.ro (bannerul lor e la mine pe blog de mult, deci nu e de curand afinitatea pe care o am catre ei si ar fi fost pacat sa ii trec la companii de care sa fugi…)

Multumesc Simona, pentru tot suportul si mai ales pentru dedicare :)

Am 17 ani… merg spre…?!

ai incredere in TINEriSaptamana trecuta am petrecut-o, impreuna cu echipa de la Timisoara, in Poiana Brasov, in compania a 27 de adolesceni “zgubilitici” (cum le-am zis din prima clipa cand am dat nas in nas cu ei) in Tabara „Ai incredere in TINEri!”.

A fost o saptamana plina de energie, agitatie, provocari, limite, veselie, frustrari, suparari, indragosteli si ce mai vreti voi.

A fost genial si epuizant in acelasi timp :)

Au facut tot ce le-a stat in putere sa ne testeze limitele, sa vada cat de departe pot sa mearga si daca regulile chiar trebuie respectate sau daca consecintele sunt „pe bune” – a fost tare haios sa le vad fata celor care au ramas fara telefoane cate 24 de ore si credeau ca „li se termina viata si lumea” in tot acest timp.

Si mai ales sa ii aud spunand, la finalul celor 24 de ore, ca intradevar se poate trai si asa, ca ziua are brusc mai multe ore, ca au facut o multime de lucruri in toata perioada asta…

Dar cel mai frumos a fost sa ii vad lucrand – pe cei care chiar si-au dorit asta sau si-au dat interesul. Tabara a avut pana la urma un scop bine definit – dezvoltarea personala.

Am abordat teme interesante si dragute: timiditatea, vorbitul in public, interpretarile, judecatile, barfa, justificari, reguli, obligatii, drepturi dobandite, incredere in sine dar si in ceilalti, relatia cu parintii.

Au fost foarte deschisi si curiosi, au pus intrebari, au testat conceptele, au creeat scenete care sa le exemplifice si, uneori, chiar fara sa isi dea seama sau sa vrea, le-au aplicat si testat pe propria piele.

S fost o saptamana plina de energie si buna dispozitie, dar si cu un iz de gust amar…

M-am bucurat ca sunt parinti, dar mai ales copii care isi doresc sa creasca si sa se dezvolte armonios. Care aleg ceva mai mult decat „distractia la mare sau la munte”.

Dar m-am si intristat observand/gandindu-ma la: efectele lipsei de timp si disponibilitate a adultilor pentru copiii lor, a societatii care promoveaza de multe ori non-valoare si non-cultura, violenta, barfa, faima, materialismul; „autismul” dat de digitalizare si ruperea contactului uman fata in fata versus online… mult prea multe influente asupra unor caractere inca in formare si care abia acum descopera ce inseamna valori, credinte, reguli de ghidat in viata…

Si credeti-ma, toate astea se vedeau „cu greu” in gasca vesela. Pentru ca au fost cu noi copii inteligenti, copii interesati de ei si viata lor (sau a caror parinti erau interesati si preocupati).

Dar recunosc ca stau si ma intreb daca asa sunt majoritatea adolescentiilor sau familiilor din ziua de astazi. Daca au suficienta atentie din partea adultilor astfel incat sa le fie usor sa isi construiasca sisteme de valori sanatoase si sa nu se „piarda” in hatisul” unei culturi media/online bazata pe non-valoare…

Poate sunt eu cu mintea „incetosata”. Dar parca „epoca vitezei” si a „libertatii si disponibilitatii informatiei” nu are cele mai pozitive efecte asupra copiilor.

Sau mi se pare???

A fi diferit…

Material scris pentru un articol Marie Clair ca si raspuns la intrebarea: care sunt implicatiile psihologice asupra fetitei si a familiei, fetita fiind nascuta cu deficient de crestere – liliputana

- Ce simte un astfel de copil cand incepe sa constientizeze ca are o problema?

Cu siguranta ca trairile unei personae intr-o astfel de situatie sunt intense. Cu atat mai mult ale unui copil care inca nu are capacitatea de ratiune si intelegere la fel de bine dezvoltate ca un adult.

Sentimentele sunt din cele mai complexe: de la neintelegerea situatie si a motivelor pentru care lucrurile stau asa, poate sa mearga spre teama, furie, resentimente.

In acelasi timp, cu ajutorul familiei si a celor apropiati poate sa ajunga sa integreze situatia sis a se adapteze cat se poate de bine in situatia data.

- Ce simte mama si restul familiei?

Probabil si mama, si intreaga familie se simt neputinciosi si mai mult, frustrati sau chiar furiosi.

Sunt sentimente firesti, deoarece e dificil in primul rand pentru ca e greu sa explici o astfel de situatie sis a te adaptezi la ea.

- Ce ar trebui sa i se raspunda cand se fac remarci rautacioase in spatiul public? Dar cand lumea intoarce capul sa se uite?

- Ce ar trebui sa i se spuna copilului cu privire la situatia lui? Sa fie mintit sau sa i se spuna tot adevarul?

Cred ca o varianta cat se poate de sanatoasa ar fi sa I se explice copilului situatia cat mai clar si mai real.

Nu cred ca a ascunde situatia sau a o masca e ceva care sa o ajute pe fetita pe termen lung.

Cu toate acestea e nevoie de atentie si grija in discutiile legate de subiect. Trebuie abordat, cum spun, real si concret dar cat mai pe intelesul ei. Sa nu uitam ca e un copil care nu poate sa inteleaga cu totul asa cum intelege un adult. Cu toate acestea e important sa inteleaga ca e normala si e asa ca toata lumea, doar ca fiecare dintre noi oamenii suntem diferiti in felul nostru si ceea ce are ea este doar o astfel de diferenta care nu o face in nici un fel mai altfel (in sensul rau sau negative) fata de ceilalti.

Cred ca cu cat e mai bine explicate situatia si cu cat familia si cei apropiati au un comportament normal si natural in preajma ei si in abordarea situatiei cu atat si modul in care se adapteaza la societeate va fi mai firesc si mai sanatos.

Societatea nu poate fi schimbata de pe o zi pe alta. Reacti si priviri “suspecte” vor fi. Dar atat timp cat familia si fetita inteleg si integreaza cat mai sanatos situatia lucrurile, si pe termen lung, pot sa fie cu rezultate positive.

- Ce ar trebui sa faca familia ca sa “usureze” situatia copilului? Cum sa se comporte cu el? Sa-l favorizeze in detrimentul celorlalti frati/membri ai familiei? Sa se comporte ca si cum ar fi o persoana “normala”?

Cum spuneam si mai inainte, un comportament natural si firesc care sa integreze in acelasi timp situatia pot sa ii faciliteze si fetiteti acceptare si integrearea situatiei ei intr-un mod cat mai sanatos.

- Care sunt implicatiile pe termen lung? Cum o va afecta afectiunea la maturitate? Unde sa caute alinare?

Implicatiile pot fi majore. Depinde totusi foarte mult de familie si de cei apropiati.

Pe de alta parte, discutiile cu un specialist (psihoterapeut) atat ale mamei si tatalui, cat si ale fetitei impreuna cu famila pot sa fie de un real ajutor in gestionarea cat mai sanatoasa a situatie.

De asemenea, discutiile cu cei direct implicati – profesori, psiholog scolar, apropiati – astfel incat sa poata sa se adapteze la situatie si in acelasi timp sa pastreze un comportament natural si firesc in jurul copiluli pot fi de un real suport.

Business Drive – tu cum conduci?

Acum cativa ani am participat la un workshop de antreprenoriat care mi-a schimbat perspectiva despre business si modul in care se intamplau lucrurile in firma pe care o conduceau la acel moment.

E un program axat pe competente antreprenoriale extrem de provocator si care iti poate schimba viziunea pe care o ai asupra lucrurilor.

Dar astazi nu vreau sa va vorbesc despre acest workshop.

Astazi vreau sa va vorbesc de un program dezvoltat la noi, de 2 oameni cu experienta vasta pe piata locala atat in zona de antreprenoriat – Marius Ghenea – cat si corporate si training – Dragos Popescu.

Saptamana trecuta la evenimentul de networking organizat de CareerConnect am participat la un teaser BusinessDrive. Facilitatori au fost Dragos si Marius care ne-au introdus putin in ceea ce se intampla in cele 5 zile intensive de experienta si schimbare.
Business DriveDin ceea ce am simtit eu vineri seara, o parte importanta este axata pe zona financiara. A intelege ce inseamna cifrele din spatele afacerii tale. Ce coloane sunt importanta, cand, de ce, cum sa te uiti la ele, dar mai ales ce decizii sa iei pe baza lor.

O multime de lucruri extrem de interesante si mai ales de importanta vitala cand esti pe scaunul celui/celei care ia decizii. Si nu trebuie sa fii neaparat CEO, Owner & co :). Dar atata timp cat deciziile tale sunt importante in businessul acela cred ca ai ce invata de la acest workshop.

Din ceea ce am vazut si experimentat, din ce au povestit cei 2 facilitatori, dar si dintru-un scurt testimonial al participantilor anteriori, totul este practic. Inveti facand!!! Simulezi business in conditii cat mai apropiate de realitatea „de afara”.

Si cred ca ceea ce au de spus cei 2, experientele pe care „le aduc” in poveste, incercarile si reusitele, sunt resurse tare bune de invatare pentru oricine. Cum 5 zile este 24 din 24 cu cei 2, dar si cu restul colegiilor de workshop ai multe ocazii sa ii iei la intrebari, sa le ceri, poate, un sfat sau, de ce nu, sa iti pitch-uiesti noua idee de business – se stie ca vei avea langa tine un business angel…

Daca vrei detalii despre program, despre noua sesiune care incepe curand, curand, sau daca vrei sa te inscrii, trimite-le un mail si raspund repede. Pe bune!

Eu? Curand si eu. Mi-e dor sa invat lucruri noi si sa mai ies putin din cutiuta mea…

O saptamana altfel… fara TV!

Recunosc ca imi amintesc destul de vag perioada pre ’89. Anii in care programul la Tv era „cu portia”. Imi amintesc vag modelul televizorului pe care il aveam, dar mai deloc emisiuni sau desene ori programele „educationale” transmise de regim.

Am avut si norocul de a avea posibilitatea sa fac cunostinta cu „lumea filmului” in anii aceia, deci televizorul il asociez mai repede cu „hai sa ne uita la video la un film” decat cu altceva.

Mai mult, am crescut foarte aproape de bunici si de „la tara”- mai ales in vacante cand eram campata exclusiv la sat. Iar in vacante, la bunici, era paradis. Cu sau fara ceva munca – stiti voi aceia care ati petrecut timpul pe acolo: mai in camp la plantat sau cules de ceva, mai la a avea grija de vre-un animal, mai una, mai alta era cate ceva de facut pe acasa.

Dar cu siguranta partea cea mai frumoasa erau momentele de joaca. Iar noi eram destul de multi copii veniti la bunici – avantajul de a-i avea la 7/14 km de casa – in weekend, vacanta sau chiar stateam permanent acolo. Asa ca timpul nostru era, intodeauna, muult prea scurt. Niciodata nu ne-am jucat suficient!

Si, asa imi amintesc si anii de dupa ’89. Pentru noi au fost la fel. Era mai important sa ne intalnim, sa ne jucam, sa mergem la discoteca (asta prin liceu si doar in sambata! Hai maxim si vineri seara…), sa povestim, sa ne dam cu sania, sa mergem la strand, sa, sa, sa…

Gaseam intodeauna ce sa facem si cum sa petrecem timpul. AFARAAAA :) asta era obiectivul.

Pentru noi televizorul era… sincer nu imi amintesc prea bine rolul lui. Dar probabil ca era si el pe acolo.

Pentru ca imi amitesc ca mai vedeam: filme, seriale, emisiuni. Dar nu prea mult sau prea des…

Poate si asta e motivul pentru care mi-a fost extrem de usor sa renunt la TV anul trecut. Bine, am facut asta dupa ce ajunsesem la concluzia ca in ultimii 2-3 ani aproape nu il deschisesem. Si ca statea in casa pe post de „colector de praf”. Asa ca l-am facut cadou. Si recunoasc ca living-ul mi se pare mai luminos si spatios acum…

In ziua de astazi mi se ca televizorul este sursa principala de relaxare si petrecere a timpului liber pentru majoritatea copiilor. Prefera sa stea cu ochii in televizor (sau calculator e drept) decat sa iasa afara si sa bata mingea ori sa alerge ori sa faca orice altceva.

Si recunosc ca mi se pare trist. Cred ca jocul este o resursa esentiala in dezvoltarea armonioasa. Iar joaca in echipa formeaza multe abilitati utile adultului.

Ma uit cu nostalgie in spate si ma bucur pentru ca am crescut in vremurile acelea si ma intristez cand ma uit la generatiile actuale care isi refuza aceste bucurii…

In sensul asta nu pot decat sa apreciez si sa ma bucur cand vad initiative ca aceasta: „Saptamana familiei, saptamana fara TV”.

Poate asa mai avem o sansa. Sa ne reamintim ca viata se traieste si nu se priveste pe ecranul unui televizor…

Detoxifierea de primavara

In jurul meu am colege si prietene care mai des sau mai rar se pun pe cate o dieta. Vor sa slabeasca x kg (mai multe sau mai putine – ele dau si frecventa curelor pe care le tin) si de multe ori am senzatia ca se chinuie pur si simplu. Ca fac eforturi sa nu manance x aliment sau sa manace doar y chestie.

Sincer mi se pare horror.

Recunosc ca ma simt norocoasa la capitolul asta. Dea lungul timpului nu am avut „probleme” de greutate. Decat daca se pune ca la un moment dat, prin copilarie si adolescenta, eram foarte slaba. Altfel 3-4 kg se mai „lipeau” uneori de mine, dar plecau destul de repede.

Cred ca unul dintre principalele motive este si atentia pe care am dat-o permantent capitolului. Pentru mine face parte din a avea grija de mine, a ma iubi, a-mi acorda timp si atentie.

Dar mai cred ca un motiv la fel de important este faptul ca de cativa ani buni am inteles utilitatea detoxifierii organismului. Am citit o multime de materiale pe tema asta. Sunt o multime de metode sa faci detox.

Pana la urma important este sa faci ceva care sa iti ajute organismul sa elimine din toxinele pe care le acumuleaza cu sau fara voia noastra. De noi tine ceea ce acumulam din alimente, apa si stres. Dar mediul nu prea il putem controla (decat daca ne mutam in varf de munte), iar mediul poate sa fie la fel de toxic ca si restul surselor din care acumulam toxine. Iar acumularea de toxine poate avea o sumedenie de efecte neplacute: pielea nu mai respira si se incarca, organismul nu mai asimileaze nutrienti, vitamine, minerale si apar carentele. Suntem obositi, anxiosi, nervosi, nu dormim bine, luam in greutate si multe altele.

Acum avem la dispozitie o multime de variante de a face detox. Eu am mai descoperit una. Se bazeaza pe ceaiul verde – despre care cred ca toata lumea stie cat e de super pentru organismul nostru si pe zeolit – despre care am citit lucruri tare interesante – de la faptul ca a fost folosit de medici dupa explozia de la Cernobil pentru detoxifiere, la unele studii care au fost facute pentru a vedea efectul in cazul folosirii zeolitului in asociere cu tratamentele specifice in tratarea cancerului. Este interesant, zic eu, ce poate face aceasta substanta pentru a ajuta organismul sa scape ce „bagaje” suplimentare.

Vine primavara. Si cred ca e un moment bun de a face curatenie puti si in interior. De aceea o cura de detoxifiere ne va ajuta sa profitam la maximum de minunatiile care vor aparea in cateva saptamani pe tarabele din piete. Stiti voi: leurda, untisor, ridichi, ceapa verde, si multe alte bunatati care au o multime de vitamine si minerale de care merita sa ne bucuram din plin.

Revenind si la curele de slabire, cred ca uneori o cura de detoxifiere, poate sa ne ajute sa scapam de o parte din kilogramele in plus. Si mai mult, pastrarea unei rutine de detox (poate primavara, poate toamna, poate si si – depinde de fiecare aici) poate sa ajute organismul pe termen lung sa se echilibreze si sa isi gaseasca ritmul propriu si starea de bine si echilibru mult mai natural si usor decat „bum-urile” curelor de slabire drastice. Mai ales ca eu nu am vazut ca vreo cura din asta „miracol” sa tina prea mult. Mai toate cele pe care le cunosc si au incercat au cam recastigat kg dupa un timp.

Dar e important sa si stiti ca detoxifierea si slabirea de care vorbesc eu cer timp. Dar oare corpul nostru nu merita asta de la noi???

Evenimente in luna lui Mart(i)e…

O serie de evenimente interesante se intampla in perioada urmatoare.

Primul ar fi maine, 8 martie, cand Dr. Alin Popescu, organizeaza o campanie de donare de sange. Mie imi e frica sic and merg la analize si mi se face cam rau, dar stiu ca sunt o multime de oameni care au nevoie de transfuzii si probabil si mai multi care ar vrea sa faca o fapta buna. Deci daca puteti, maine sunteti asteptati sa donati…

Apoi mai este Gala Societatii Civile. Pana pe 12 martie se pot face inscrieri. Sunt o multime de lucruri interesante acolo, iar daca nu stiti despre ei sau vreti mai multe detalii ori informatii despre noutatile editiei de anul acesta, gasiti totul la ei pe site.

In 25 martie, la TNB, se intampla ceve J Mie imi place tare mult teatrul. L-am “invatat” la Cluj pe cand eram studenta si acum merg de cate ori am timp, ocazia etc. Si cu siguranta imi doresc sa merg si in 25 la “Clipe de Viata”, un spectacol de caritate, special produs de către UNITER, in cadrul Campaniei Naţională „Artiştii pentru artişti”, organizată în jurul datei de 27 martie – Ziua Internaţională a Teatrului.

Cu siguranta ca mai sunt si alte evenimente interesante. Eu am aflat despre astea de la chinezu.eu :)  si ma gandeam ca v-ar placea si voua sa stiti de ele..

Pasiunea pentru pantofi transformata in job

Oare e vreo femeie care poate rezista tentatiei si atractiei pantofilor? Eu inca nu am intalnit nici una…

Prietenii/ prietenele imi stiu pasiunea pentru „papuci”. Si cand spun papuci ma refer la toata gama: cizme, botine, ghete, patofi, sandale – orice forma, model, culoare din categorie.

Am o colectie draguta zic, pe care o ingrijesc si cresc cu spor si drag. Am si target de volum dar si de calitate. Deci muncim organizat.

Colegele mele spuneau ca as putea ramane intr-o zi fara bani dar cu siguranta a doua zi o sa vin cu o pereche noua de pantofi. Si nu sunt tocmai departe de adevar.

Rezist cu greu tentatiei mai ales cand dau de un nou magazin sau brand care „vorbeste” cu mine :)

Asa se face ca zilele trecute cand am aflat de provocarea celor de la Leofex.ro am fost placut surprinsa.

Eu am aruncat un ochi la ei pe site si greu ma abtin sa nu comand prea multi „papuci” din ce am vazut pe acolo. O multime de minunati…

Si cum sa nu te bucuri cand vezi astfel de initiative venite sa incurajeze si sa sustina pasiunea femeilor (si nu numai, dar la doamne ma raportez eu) pentru pantofi?

Cei de la Leofex.ro cauta ShoeTester pentru noua colectie. :D Cat de bine suna asta…

Sa te plimbi o saptamana cu o pereche de pantofi sa sa dai feedback. Sa ii asortezi in cat mai multe feluri, sa ii plimbi prin locuri surprinzatoare sau sa te plimbe ei.

Eu as vrea un job permanent de genul acesta daca se poate…

Si e atat de simplu sa te inscrii. Completeaza formularul de pe site-ul lor sau de pe pagina de Facebook si poate poate…

Eu cu siguranta imi doresc sa „fiu in papucii lor”

Nu fac si nu imi place…

Nu fac

1. Altora ceva ce mie nu mi-ar place sa imi fie facut.

2. Compromisuri care sa ma duca in postura de a ma supara pe mine sau de a ma pedepsi.

3. “Treburi de femeie” doar pentru ca cineva le-a catalogat candva asa.

4. Mancare pe care eu nu o mananc – fie ca nu imi place respectivul fel, fie ca contine ceva ce nu manac.

5. Chestii la masina – pentru asta sunt intodeauna domni binevoitori si ateliere dedicate.

 

Nu imi place

1. Sa fiu constransa. E lucrul pe care cred ca il urasc cel mai mult. Cu cat imi sunt impuse mai mult regulo sau granite mai rigide cu atat mai sigur e ca le voi incalca. “Just for fun”!!!

2. Sa mananc iute. Dar ma tratez periodic. Poate intr-o buna zi o sa imi placa!

3. Sa merg la sala – ma chiunuie gandul de efort fizic la maximum. Inotul este singurul sport pe care il practica cu placere. In conditiile astea am obiectiv in perioda urmartoare sa ma educ :D sa merg la sala… (deja in desfasurare)

4. Sa nu imi vad prietenii pe perioade lungi de timp. Uneori se intampla “viata”. Si ne prindem in munca, program, alte prioritati si nu ne vedem  poate cu lunile. Si chiar daca acum ceva timp nu intelegeam cum e posibil asa ceva imi dau seama ca se intampla. Si chiar daca se intampla, asta nu ne face mai putin prieteni sau mai putin apropiati.

5. Frigul. Sub nici o forma. Iarna e draguta de la fereastra sau la ski/sanius/patinoar ca apoi sa intri in casa la un ceai sau un vin fiert.