Tag Archives: dezvoltare personala

Ne invatam lectiile?

Stau sa ma gandesc la lectii pe care le avem de invata si din diverse motive nu putem sau refuzam sa o facem.

La consecintele unor astfel de situatii si la cum am putea sa modificam lucrurile. Hai sa fiu mai concreta.

Ma gandesc ca, de exemplu, avem tendinta sa gasim intodeauna scuze pentru prietenii nostri. Ori de cate ori simtitm ca gresesc cu ceva in fata noastra gasim motive pentru ei. Sau poate avem tendinta sa ii salvam. Uneori si de ei insisi. Promit sa faca ceva iar la momentul x cand ar fi trebuit sa se intample vezi ca nu e asa. Si tu, ca un „salvator” ce faci? Te pui si faci tu in locul lor. Si tot faci asta, uneori chiar in detrimentul tau. Ramai asa fara timp pentru treburile tale. Sau amani sarcinile tale pentru a le rezolva pe ale lor. Si o sa tot faci asta pana in momentul in care vei invata, poate, ca trebuie sa mai ai grija si de tine. Sau pana cand o sa intelegi ca si ei trebuie sa vada ce se intampla daca nu isi respecta angajamentele. Care sunt consecintele si cum ii afecteaza. Cum e sa nu mai aiba salvatori.

Intreg articolul il gasesti aici

7 pentru echilibru sau 7 zile de Constientizare si prezenta

Vino si tu in Grecia! Suntem deja o echipa superba!
– Simti ca vrei mai mult echilibru in viata?
– Vrei sa iti intelegi, accepti si gestionezi emotiile si sa fii OK cu tine?
– Vrei sa petreci un altfel de concediu intr-un loc superb, alaturi de oameni preocupati de aceleasi lucruri ca tine?

Pregateste-ti bagajul, noi ne ocupam de organizare, material, curs si tot ce e nevoie si rezerva-ti locul acum pentru:

Tabara NLP 7 pentru echilibru
sau 7 zile de Constientizare si prezenta, in acord cu sinele interior – Grecia, Tassos – 24 – 31 august

Vom imbina placut lucrul cu propria persoana cu plaja, plimbarea cu vaporul, mancarea traditionala greceasca, buna dispozitie, snorkelingul, jocurile si nu in ultimul rand cu compania unor oameni placuti, prietenosi si interesati de acelasi lucru ca tine. De data aceasta va fi altfel…von fi copii, ne vom juca, vom face concursuri, jocuri si integrare in natura, in Univers.

Toate detaliile despre tabara: tematica, program, locatie etc le gasesti aici

Cu sau fara eticheta – cum sa imi cresc copilul

E un subiect tare sensibil si cu implicatii foarte mari in viata tuturor celor implicati.

Abuzul de orice forma – verbala, emotionala, psihologica, fizica – asupra copiilor este ceva ce pur si simplu nu ar trebui sa existe. Efectele imediate, dar si pe termen lung sunt extrem de serioase si de multe ori foarte greu de reparat.

Tema de astazi e legata de etichetele puse copiilor. O forma de abuz extrem de periculoasa deoarece se infiltreaza in viata lor fara stire si cu efecte pe termen lung. Efecte care, de multe ori, afecteaza si adultul.

Sa fi un copil caruia i s-a pus o eticheta si sa traiesti cu ea este ceva tare greu de gestionat. Copiii nu au puterea rationamentului. Ei nu pot distinge intre bine si rau decat prin puterea exemplului. Prin ceea ce vad, aud, inteleg de la adultii din viata lor. Daca un adult – in special daca un adult cu o mare influenta asupra copilului: parinte, bunic, educatoare, matusa care il rasfata – vine si ii spune ca el „este intr-un anume fel” el va crede asta. Mai ales daca ajunge sa i se spuna des, daca este comparat si i se dau „exemple de cum ar trebui el/ea sa fie”. Un copil e liber. Un copil e pur. Un copil e un burete, daca vreti. Absoarbe tot ceea ce vine spre el. Copiii nu au limite, nu stiu ce pot si ce nu pot. Ei invata. A-i spune unui copil ca e rau, ajunge sa il faca sa creada acest lucru. Si ori se inchide in el, ori incepe sa creada ca nu e bun de nimic – ca „nu va fi niciodata bun”, ori, in multe cazuri, incepe sa se comporte conform etichetei. Va face toate acele lucruri care sa ii confirme, dar sa le confirme si celorlalti, ca eticheta i se potriveste. Ca este exact asa cum se spune despre el.

Unui copil care creste cu o eticheta, de cele mai multe ori, se va trasforma intr-un adult care poarta aceiasi eticheta. Un adult caruia ii va fi foarte greu sa se debaraseze de ea si sa o inlocuiasca cu una sanatoasa si functionala.

Cand cresti stiind ca esti rau nu poti sa te vezi bun.

Cand ti se spune repetat ca esti prost, nu crezi ca poti face lucruri bune, ca poti avea idei, ca esti destept si inteligent.

Cand ti se spune ca esti urat nu te vei vedea niciodata in oglinda ca fiind frumos.

Daca toate aceste comportamente sunt insotite si de abuz fizic: de la pus la colt, bataie la palme, o palma peste cap, tras de par, tras de urechi sau orice forma mai usoara sau mai grava de aresiune fizica lucrurile devin si mai tragice.

Acestea nu sunt, sub nici o forma modalitati sanatoase de a creste si a educa un copil astfel incat sa se transforme intr-un adult sanatos.

Un copil poate fi crescut cu atentie permanenta, cu grija si iubire, dar mai ales cu comunicare. Daca ii vorbesti copilului, daca ii povestesti si ii explici pe intelesul lui tot ceea ce are nevoie sa stie il ajuti sa se dezvolte armonios si sanatos. Il ajuti sa isi formeze repere, sisteme de valori, granite, modalitati de gandire sanatoasa.

Un alt aspect extrem de important e puterea exemplului. Daca ii arati copilului agresiune – va invata agresiune. Daca ii vorbesti urat sau daca il expui unor medii in care se vorbeste urat, va invata sa vorbeasca urat. Arata-i comunicare, intelegere, prietenie, armonie si acestea vor deveni reperele lui. Aceste vor fi valorile dupa care isi va conduce viata ca adult.

Adultului care se dezvolta dintr-un copil expus unui mediu nesanatos ii va fi destul de dificil sa faca schimbari. Da, poate. Nu e imposibil. Doar ca va avea nevoie de putere pentru a gasi medi diferite pentru a invata altceva. Va avea nevoie de psihoterapie sau coaching sau cursuri de dezvoltare personala pentru a gasi solutii alternative.

Dar sincer, nu inteleg de ce am chinui copiii si viitori adulti cand exista atat de multe modalitati de a creste si educa copilul de la bun inceput intr-un mod sanatos si functional si frumos…

Post scris pentru campania “BLOGGERII SPUN NU VIOLENTEI IMPOTRIVA COPIILOR!” a celor de la Salvati Copiii (dar exprima atat parerea mea de femeie, cat si a psihoterapeutului)

Muncind cu pasiune

Sunt 8 ani de cand am luat prima data contactul cu dezvoltarea personala si psihoterapia dincolo de teorie. Terminasem facultatea de cativa ani si nu eram hotarata la acel moment asupra directiei si cred ca a fost o intamplare fericita sa vreau sa fac ceva in domeniu si sa imi „iasa in cale” un job care avea legatura cu psihoterapia.

In timp am descoperit frumusetea acestei meseri. Am descoperit beneficiile lucrului cu tine – atat prin psihoterapie, cat si prin workshop-uri si cursuri de dezvoltare personala. Am vazut cum ma poate ajuta atat in viata mea de zi cu zi, cat si in munca mea cu clienti.

Am trecut la un moment dat si in partea cealalat. Am inceput sa tin eu workshop-uri si tabere de dezvoltare personala deoarece mi-am dorit sa impartasesc si cu altii ceea ce am invatat si descoperit dea lungul timpului.

Am avut o perioada mai „linistita”, in care mi-am concentrat atentia spre un alt domeniu – cercetarea de piata. Presupune la fel de mult interactiune cu oamenii si lucrul cu grupuri. A fost o perioada de continua invatare ce mi-a oferit si o alta perspectiva.

Dar pasiunea mea a fost si ramane psihoterapia si dezvoltarea personala. De aceea la inceputul anului am decis sa imi reiau activitatea cu toate „motoarele” pornite. Intamplarea a facut ca decizia mea sa se suprapuna cu una din vizitele Lidiei la Bucuresti. Si de aici a pornit idea si discutia de a extinde Psiholistart.

Psiholistart este centrul Lidiei de la Timisoara si, impreuna cu Doru (partenerul ei de la Tm) si cu Dan (partenerul nostru din Bucuresti) am decis sa deschidem un centru si in Bucuresti. Idea a prins contur foarte repede, mai ales ca toti suntem pasionati de ceea ce facem si ne dorim acelasi lucru.

Ne dorim sa creem o comunitate in care sa gasesti resurse pentru dezvoltarea ta personala si profesionala. Workshop-uri, cursuri, psihoterapie, consiliere, coaching, NLP si multe altele.

Luna mai vine cu 3 propuneri de activitati super-dragute (zic eu, bineinteles):

Un atelier de dezvoltare personala cu teme diferite si atragatoare. Propunerea noastra e sa ne intalnim si sa dezbatem teme „arzatoare” din viata de zi cu zi. Tu vi cu intrebari si probleme, noi venim cu raspunsuri si exercitii. Detalii gasesti aici

Un workshop special despre povestea vietii fiecaruia dintre noi. Cu toti avem un „fir rosu” de care stim sau nu stiu, dar cu siguranta el ne conduce prin viata. Interesant e sa vezi de unde a pornit acest fir rosu al tau. Sa vezi ce a contribuit la construirea lui si mai ales daca si cum il poti modifica. Detalii aici

Si, se redeschid serile grupului de suport. Dedicat celor care vor sa  stea de vorba cu un psiholog, sa isi mai clarifice una alta, mai mica sau mai mare. Grupul este gratuit si este modalitatea noastra de a da ceva din experienta noastra. Si despre grup poti citi mai multe aici

In curand in calendarul nostru o sa mai apara workshop-uri, cursuri si formari deci stai pe aproape…

Si bineinteles, oricand ne poti contacta pentru o sedinta de psihoterapie sau coaching.

Business Drive – tu cum conduci?

Acum cativa ani am participat la un workshop de antreprenoriat care mi-a schimbat perspectiva despre business si modul in care se intamplau lucrurile in firma pe care o conduceau la acel moment.

E un program axat pe competente antreprenoriale extrem de provocator si care iti poate schimba viziunea pe care o ai asupra lucrurilor.

Dar astazi nu vreau sa va vorbesc despre acest workshop.

Astazi vreau sa va vorbesc de un program dezvoltat la noi, de 2 oameni cu experienta vasta pe piata locala atat in zona de antreprenoriat – Marius Ghenea – cat si corporate si training – Dragos Popescu.

Saptamana trecuta la evenimentul de networking organizat de CareerConnect am participat la un teaser BusinessDrive. Facilitatori au fost Dragos si Marius care ne-au introdus putin in ceea ce se intampla in cele 5 zile intensive de experienta si schimbare.
Business DriveDin ceea ce am simtit eu vineri seara, o parte importanta este axata pe zona financiara. A intelege ce inseamna cifrele din spatele afacerii tale. Ce coloane sunt importanta, cand, de ce, cum sa te uiti la ele, dar mai ales ce decizii sa iei pe baza lor.

O multime de lucruri extrem de interesante si mai ales de importanta vitala cand esti pe scaunul celui/celei care ia decizii. Si nu trebuie sa fii neaparat CEO, Owner & co :). Dar atata timp cat deciziile tale sunt importante in businessul acela cred ca ai ce invata de la acest workshop.

Din ceea ce am vazut si experimentat, din ce au povestit cei 2 facilitatori, dar si dintru-un scurt testimonial al participantilor anteriori, totul este practic. Inveti facand!!! Simulezi business in conditii cat mai apropiate de realitatea „de afara”.

Si cred ca ceea ce au de spus cei 2, experientele pe care „le aduc” in poveste, incercarile si reusitele, sunt resurse tare bune de invatare pentru oricine. Cum 5 zile este 24 din 24 cu cei 2, dar si cu restul colegiilor de workshop ai multe ocazii sa ii iei la intrebari, sa le ceri, poate, un sfat sau, de ce nu, sa iti pitch-uiesti noua idee de business – se stie ca vei avea langa tine un business angel…

Daca vrei detalii despre program, despre noua sesiune care incepe curand, curand, sau daca vrei sa te inscrii, trimite-le un mail si raspund repede. Pe bune!

Eu? Curand si eu. Mi-e dor sa invat lucruri noi si sa mai ies putin din cutiuta mea…

O saptamana altfel… fara TV!

Recunosc ca imi amintesc destul de vag perioada pre ’89. Anii in care programul la Tv era „cu portia”. Imi amintesc vag modelul televizorului pe care il aveam, dar mai deloc emisiuni sau desene ori programele „educationale” transmise de regim.

Am avut si norocul de a avea posibilitatea sa fac cunostinta cu „lumea filmului” in anii aceia, deci televizorul il asociez mai repede cu „hai sa ne uita la video la un film” decat cu altceva.

Mai mult, am crescut foarte aproape de bunici si de „la tara”- mai ales in vacante cand eram campata exclusiv la sat. Iar in vacante, la bunici, era paradis. Cu sau fara ceva munca – stiti voi aceia care ati petrecut timpul pe acolo: mai in camp la plantat sau cules de ceva, mai la a avea grija de vre-un animal, mai una, mai alta era cate ceva de facut pe acasa.

Dar cu siguranta partea cea mai frumoasa erau momentele de joaca. Iar noi eram destul de multi copii veniti la bunici – avantajul de a-i avea la 7/14 km de casa – in weekend, vacanta sau chiar stateam permanent acolo. Asa ca timpul nostru era, intodeauna, muult prea scurt. Niciodata nu ne-am jucat suficient!

Si, asa imi amintesc si anii de dupa ’89. Pentru noi au fost la fel. Era mai important sa ne intalnim, sa ne jucam, sa mergem la discoteca (asta prin liceu si doar in sambata! Hai maxim si vineri seara…), sa povestim, sa ne dam cu sania, sa mergem la strand, sa, sa, sa…

Gaseam intodeauna ce sa facem si cum sa petrecem timpul. AFARAAAA 🙂 asta era obiectivul.

Pentru noi televizorul era… sincer nu imi amintesc prea bine rolul lui. Dar probabil ca era si el pe acolo.

Pentru ca imi amitesc ca mai vedeam: filme, seriale, emisiuni. Dar nu prea mult sau prea des…

Poate si asta e motivul pentru care mi-a fost extrem de usor sa renunt la TV anul trecut. Bine, am facut asta dupa ce ajunsesem la concluzia ca in ultimii 2-3 ani aproape nu il deschisesem. Si ca statea in casa pe post de „colector de praf”. Asa ca l-am facut cadou. Si recunoasc ca living-ul mi se pare mai luminos si spatios acum…

In ziua de astazi mi se ca televizorul este sursa principala de relaxare si petrecere a timpului liber pentru majoritatea copiilor. Prefera sa stea cu ochii in televizor (sau calculator e drept) decat sa iasa afara si sa bata mingea ori sa alerge ori sa faca orice altceva.

Si recunosc ca mi se pare trist. Cred ca jocul este o resursa esentiala in dezvoltarea armonioasa. Iar joaca in echipa formeaza multe abilitati utile adultului.

Ma uit cu nostalgie in spate si ma bucur pentru ca am crescut in vremurile acelea si ma intristez cand ma uit la generatiile actuale care isi refuza aceste bucurii…

In sensul asta nu pot decat sa apreciez si sa ma bucur cand vad initiative ca aceasta: „Saptamana familiei, saptamana fara TV”.

Poate asa mai avem o sansa. Sa ne reamintim ca viata se traieste si nu se priveste pe ecranul unui televizor…

Nu renunta la surprize

La inceputul unei relatii cu toti suntem entuziasti, plini de elan si ganduri bune. Suntem spontani, veseli si plini de surprize pentru celalalt. Facem o multime de lucruri pentru a cuceri persoana care se afla in atentia noastra. Incercam sa fim cat mai creativi, cat mai unici, cat mai speciali pentru a-i capta atentia si pentru a creste o relatie care promite. Propunem tot felul de metode de a petrece timpul liber, incercam sa ne cunoastem reciproc surprinzandu-l in moduri cat mai diferite si placute pe celalalt.

Apoi relatia evolueaza. Ne cunoastem, stim ce ne place si ce nu, sentimentele devin tot mai profunde, suntem din ce in ca mai apropiati. Si incepem sa rarim momentele in care ne gandim cum sa il mai surprindem pe celalalt. Programam mult mai bine intalnirile sau iesirile, suntem mai meticulosi in a stabili unde si cum mergem, daca e in doi sau cu gasca. Surprizele le mutam pentru aniversari sau zilele de nastere. Suntem din ce in ce mai putin spontani si mai misteriosi. Si totusi, acestea au fost modalitatile care ne-au apropiat si ne-au incitat pe amandoi.

Un week-end romantic poate fi o modalitate interesanta de a evada din cotidian. Cu atat mai mult cu cat nu ii spuneti partenerului ce ati planuit si „il ademeniti” intr-o aventura in necunoscut.

O cina romantica cu mancarea favorita a partenerului, cu lumanari si muzica in surdina poate fi o alta metoda de a-l surprinde pe celalalt si de a schimba atmosfera monotona din cuplu.

Micile atentii ascunse prin casa, ghicitori ascunse in sosete sau lasate pe frigider care sa il conduca spre o surpriza pregatita anterior sau simplu pranz luat impreuna intr-o zi obisnuita de munca, ori poate o duminica petrecuta altfel decat in mod obisnuit. Toate astea si multe alte modalitati pot fi benefice pentru relatia in care ne aflam.

Ne pot ajuta sa evadam din obisnuinte, sa recreem magia necunoscutului si a descoperirilor. Astfel de momente pot sa ne ajute sa mentinem relatia vie si sa pastram magia inceputului si a acelor lucruri care ne-au facut sa ne apropiem si sa ne indragostim. Cu cat reusim sa fim mai prezenti in relatie si mai atenti la ceea ce se intampla cu noi cu atat mai multe sanse de a avea o relatie reusita si armonioasa avem.

Dezvoltare personala prin tehnici de NLP

In ziua de astazi gasesti o multime de informatii, sugestii, detalii, pareri, propuneri, reclamatii despre… dezvoltarea personala.

Sunt o multime de perspective din care poti aborda aceasta tema, mai ales daca vrei sa si Faci ceva nu doar sa citesti despre asta. Cu toate astea, multa lume vorbeste si propune NLP-ul ca si cea mai cea varianta sa te dezvolti.

Si nu sunt chiar departe de adevar. Zic „chiar departe” pentru ca nu este o pilula minune sau universala care se potriveste tuturor si pentru orice si oricum. Ca orice altceva care se potriveste fiecaruia dintre noi mai mult sau mai putin, mai bine sau mai putin bine si NLP-ul este apreiat de unii si mai putin de altii.

Tocmai din acest motiv Lidia a gasit o modalitate putin altfel de a-i ajuta pe cei interesati sa ia contact si sa se familiarizeze cu NLP-ul.

Primele 2 module din NLP Practitioner (Standard) sunt impachetate oarecum separat. Poti sa mergi, sa testezi, sa experimentezi, sa cunosti si sa vezi daca ti se potriveste apoi sa decizi: ramai cu atat sau mergi mai departe. Iata ce spune prezentarea cursului:

” Multi intreaba despre ce e vorba, “cu ce se mananca acest NLP” si uneori nu au curajul sa incerce. Am creat asadar special o noua structura, iar acum ai posibilitatea sa testezi, participand doar la 2 module: NLP START. Obtii multe beneficii, pretul e mai mic si nu esti obligat in nici un fel sa mergi mai departe. Desi, am certitudinea, ca odata ce ai participat nu te opresti, pentru ca vei constata ca inveti multe, ca experimentezi si traiesti pe propria piele lucruri mai mult decat extraordinare, ca o sa spui nu o data UAU! si vei dori mai mult.”

Mie mi-a placut. Am avut ce lua si aplica atat in viata personala, cat si in munca de terapeut, trainer sau researcher.

Cred ca fiecare dintre noi poate lua ceva dintr-un modul (sau curs) de NLP. Avem ce invata sau ce aplica. Mai ales ca e foooarte practic.

Toate detaliile le gasiti aici.

Daca vreti sa participati la urmatoarea serie e bine sa stiti ca locurile sunt spre epuizate (bine, o sa mai fie si alte ocazii deci no stress)

Iar daca v-ati decis si va inscrieti, ne vedem in 8 martie la prima intalnire 🙂

Nu fac si nu imi place…

Nu fac

1. Altora ceva ce mie nu mi-ar place sa imi fie facut.

2. Compromisuri care sa ma duca in postura de a ma supara pe mine sau de a ma pedepsi.

3. “Treburi de femeie” doar pentru ca cineva le-a catalogat candva asa.

4. Mancare pe care eu nu o mananc – fie ca nu imi place respectivul fel, fie ca contine ceva ce nu manac.

5. Chestii la masina – pentru asta sunt intodeauna domni binevoitori si ateliere dedicate.

 

Nu imi place

1. Sa fiu constransa. E lucrul pe care cred ca il urasc cel mai mult. Cu cat imi sunt impuse mai mult regulo sau granite mai rigide cu atat mai sigur e ca le voi incalca. “Just for fun”!!!

2. Sa mananc iute. Dar ma tratez periodic. Poate intr-o buna zi o sa imi placa!

3. Sa merg la sala – ma chiunuie gandul de efort fizic la maximum. Inotul este singurul sport pe care il practica cu placere. In conditiile astea am obiectiv in perioda urmartoare sa ma educ 😀 sa merg la sala… (deja in desfasurare)

4. Sa nu imi vad prietenii pe perioade lungi de timp. Uneori se intampla “viata”. Si ne prindem in munca, program, alte prioritati si nu ne vedem  poate cu lunile. Si chiar daca acum ceva timp nu intelegeam cum e posibil asa ceva imi dau seama ca se intampla. Si chiar daca se intampla, asta nu ne face mai putin prieteni sau mai putin apropiati.

5. Frigul. Sub nici o forma. Iarna e draguta de la fereastra sau la ski/sanius/patinoar ca apoi sa intri in casa la un ceai sau un vin fiert.

Despre prietenie

E un subiect despre care am mai scris in diferite momente. De obicei e o reactie la ceva ce s-a intamplat in viata mea sau in jurul meu. Oarecum aceiasi situatie se aplica si acum.

Ce este prietenia?

Cred ca fiecare dintre noi are propria definitie pe care o da relatiei de prietenie. A oamenilor pe care ii considera prieteni.

Pentru mine, prieteni sunt acei oameni carora le pasa cu adevarat de mine. Si acei oameni de care mie imi pasa. O clarificare se cere inainte de a continua – eu vorbesc de relatiile de prietenie apropiata, poate de acel cerc restrans de “cei mai buni prieteni”.

Sunt acei oameni pentru care ma trezesc la 3 dimineata fara sa spun “pss”, pentru care las totul in momentul in care imi cer ajutorul sau pentru care am intodeauna un minut sa ii ascult. Sunt oamenii care ar face acelasi lucru pentru mine, in aceleasi conditii.

Sunt oamenii pe care si daca nu ii vad o zi, o luna, un an sau 10 atunci cand ne vedem sau reluam povestile o facem din acelasi punct in care le-am lasat.

Pentru mine o prietenie adevarata e neconditionata de timp si spatiu. Si mai ales, acolo nu exista “TREBUIE”!!!

E o legatura intre 2 suflete mai mult decat intre 2 minti. E o legatura care se bazeaza pe emotii si sentimente frumoase si nu neaparat pe o proximitate fizica.

Si recunosc ca nu o sa imi schimb viziunea asupra acestui subiect atata timp cat in jurul meu am oameni asa de frumosi chiar daca asta presupune sa pierd din viata mea alti oameni care intre timp si-au schimbat aceasta viziune.

Am avut  si AM privilegiul ca dea lungul anilor sa am prieteni! Oameni cu adevarat frumosi si dragi. Oameni alaturi de care am trait bucuri si tristeti, impliniri, reusite, dar si esecuri sau lacrimi. Ale mele dar si ale lor. Toate sunt parte din noi si din istoria noastra. Unii dintre ei s-au mai ratacit pe drum, altii imi sunt alaturi si de 30+ de ani. Pe unii i-am cunoscut mai recent, pe altii i-am lasat intr-un episod trecut din viata mea. Cu toate acestea sunt recunoscatoare pentru bucuria pe care a trait-o sufletul meu alaturi si datorita tuturor acestor oameni.

Si mai mult decat atat le multumesc ca fac parte din viata mea si ca ii pot numi PRIETENI!!!

Guys & girls, stiti voi mai bine care sunteti  astia!!!!