Tag Archives: armonie

De ce ne intoarcem la o relatie veche

A fost o relatie lunga si frumoasa. Sau cel putin asa ne amintim de ea acum la scurt timp dupa ce ne-am despartit. Da, a avut si momentele ei mai tensionate sau mai neplacute. Dar acum ne revin in amintire acele momente placute. Acele lucruri care ne faceau bine sau motivele pentru care am stat atat de mult cu celalalt. Nu mai stam sa ne amintim ce nu a fost frumos, certurile mai mari sau mai mici aparute dea lungul timpului, frustrarile sau nemultumirile. Ne amintim doar bucuriile, micile momente de fericire si implinire, lucrurile frumoase pe care le-am facut in compania celuilalt si care ne-au adus zambetul pe buze. Toate astea sunt firesti. Memoria noastra este selectiva si alege sa pastreze doar lucrurile frumoase care ni s-au intamplat ca si trairi vii, iar cele neplacute fie le uitam, fie ni le amintim fara emotie. Bineinteles ca asta se intampla dupa un timp. De aceea se spune ca e bine sa dam timpului timp. Si indiferent ca despartirea a fost din cauza noastra sau a celuilalt, ca a fost frumoasa sau foarte tensionata ajungem la un moment dat sa ne intorcem cu gandul la aceasta relatie din care am iesit. Si incepem sa ne intrebam sau sa ne dorim sa ne intoarcem acolo.

Dar oare e bine sa facem asta? Sau care sunt motivele pentru care ne gandim la asta sau pentru care chiar ajungem sa reluam acea relatie?

Haideti sa le luam pe rand. In primul rand care ar fi motivele pentru care avem tendinta sa ne intorcem intr-o relatie veche sau din care tocmai am iesit? As enumera asa: obisnuinta, comoditatea, confortul, siguranta, teama de singuratate, teama de a nu fi respinsi de un partener nou, teama de a nu gasi „ceva mai bun”, teama de un nou inceput, amintirile frumoase, presiunea exterioara (fostul partener, daca noi am rupt relatia, prietenii, familia etc). Si daca e sa vorbim un pic despre fiecare as incepe cu obisnuinta. Ne-am obisnuit cu celalalt. Ne-am obisnuit cu acea relatie. Avem obiceiuri, tabieturi, reguli pe care ni le-am format impreuna. Stim cum e acolo si ce se intampla. Stim cu e cealalata persoana si cum suntem noi in raport cu ea. Stim ce face, ce gandeste, cum se comporta, la ce sa ne asteptam si ce va urma. Ca atare este mai comod – un alt motiv. Siguranta este iarasi un factor care ne face de multe ori sa ne intoarcem la o relatie veche. Ne simtim in siguranta acolo, din aceleasi motive mentionate mai sus. Si cu toti ne dorim siguranta. La fel este si confortul. Sunt factori care ne motiveaza pe toti in viata si pe care nu ii putem nega sau ignora. Ca atare, atunci cand nu simtim ca ii avem in viata noastra avem tendinta de a cauta acele situatii, persoane sau relatii care pot genera aceste stari. Apoi gandindu-ne la singuratate… aproape nimanui nu ii place sa fie singur. Mai ales cand societatea in care traim valorizeaza cuplul si traiul in 2. Peste toate acestea vine teama de un nou inceput. De posibilul a merge sau a nu merge o noua relatie. Daca va functiona e bine, dar daca nu va functiona??? Daca incep ceva, ma implic, investesc emotii si sentimente ca mai apoi sa sufar pentru ca s-a produs o ruptura? Sau ajung in punctul in care zic „era mai bine in vechea relatie”.

O presiune mare poate veni intradevar din exterior. De la fostul partener care nu si-a dorit ruptura si nu o poate accepta. Care face tot ce poate pentru a ne convinge ca a fost bine. Ca lucrurile functionau. Ca „ne era bine”. Cum si memoria noastra „ne ajuta” fiind selectiva, asa cum spuneam si la inceput, si alege sa isi aminteasca dupa un punct doar acele lucruri frumoase care le-am trait in vechea relatie este destul de usor sa cadem in capcana reintoarcerii in acea relatie. Peste toate astea poate sa apara si o presiune din partea familiei sau a prietenilor care sa spuna ca am avut o relatie frumoasa, cu toate ca ei poate nu stiau exact ce se intampla in cuplul nostru si cum functionau lucrurile sau nu pot sa inteleaga care au fost motivele pentru care noi am facut alegerea de a pleca din acea relatie.

Cate un pic din fiecare, unul sau mai multe sau poate alte motive la care va ganditi pot sa ne faca sa ne intoarcem la o relatie veche.

Acum daca e bine sau nu sa ne intoarcem la acea relatie? Cred ca e relativ si depinde de fiecare in parte. Depinde de relatia pe care am avut-o si mai mult decat orice de motivele care ne-au facut sa iesim din ea in primul rand. Cred ca cel mai bun raspuns ni-l putem da dupa ce stam si analizam si ne raspundem la intrebari de genul: ce m-a determinat sa termin relatia? Au fost intradevar motive legate de relatie si de modul in care functiona relatia sau cum ma simteam acolo? Au fost motive oarecum exterioare relatiei? Care au fost motivele pentru care nu m-am simtit multumit/a, fericit/a, implinit/a in acea relatie? Ce imi oferea si ce nu imi oferea acea relatie? Ma intorc din motivele mentionate mai sus sau din alte motive (il/o iubesc, a fost o ratacire ruptura, intradevar este omul langa care vreau sa imi petrec viata, m-am simtit bine in relatie). Ma intorc din presiuni exterioare sau pentru ca nu vreau ca cealalata persoana sa sufere din cauza mea? Ma intorc pentru ca imi doresc intradevar eu asta? Ma intorc pentru ca cred ca relatia este buna pentru mine?

Cred ca raspunzand la astfel de intrebari putem sa ne dam un raspuns sincer si sa facem o alegere buna, fie ca ea presupune intoarcerea la vechea relatie, fie ca presupune un nou inceput, o noua incercare care sa ne aduca mai multa implinire in viata personala si de cuplu.

Oricare ar fi alegerea, ea presupune un nou inceput. Si o relatie, asa cum spuneam intr-un post anterior, are nevoie de grija si atentie pentru a fi construita si intretinuta, pentru a ramane vie.

Ce inseamna “grup de suport”?

Cand pregateam anuntul pentru atelierul de aici cineva mi-a atras cumva atentia asupra titlului. Eu ii spusesem grup de suport pentru ca in mintea mea lucrurile erau simple si clare.

Pentru mine un grup de suport este in primul rand un cadru de manifestare. Un cadru in care oamenii vin si pot sa vorbeasca despre ceea ce ii framanta. Unde gasesc oameni care impartasesc lucruri, evenimente, trairi asemanatoare cu ei. Unde se regasesc si mai ales unde se simt in siguranta si pot sa vorbeasca deschis despre framantarile lor si despre nesigurantele lor.

Pentru mine acest cadru reprezinta totodata un spatiu in care se pot discuta si modalitati alternative de a aborda o problema sau o situatie mai dificila. Unde putem sa vedem si alte modalitati de a ne uita la lucruri sau la oameni sau la stari emotionale.

Sau cel putin eu la asta ma gandeam cand am avut ideea acestui grup de suport. Si cam asa s-au si desfasurat intalnirile de pana acum ale acestui grup.

Participantii veneau si povesteau despre una, alta pe care si-ar dori sa o schimbe sau sa o imbunatateasca, despre lucruri care simt ca nu le fac bine si ar vrea sa faca ceva in sensul de imbunatatire. Si de aici incepeau discutiile, si eu impreuna cu colegii cu care am moderat aceste grupuri mai veneam cu cate o idee sau care un  exercitiu de dezvoltare personala sau de NLP sau de relaxare care pot sa aduca perspective diferite asupra lucrurilor. Si plecam cu totii la final de intalnire cu ceva in plus fata de ceea ce am adus la inceput.

Un grup de suport te face sa nu te simti singur dar si sa gasesti idei. Un grup de suport poate sa fie momentul in care vorbesc despre „durerea” mea sau ii ascult pe altii povestind depre situatii in care ma regasesc si eu. Un grup de suport poate fi cadrul in care imi regasesc calea catre resursele proprii pentru a depasii momente mai dificile.

Dar poate nu pentru toata lumea inseamna acelasi lucru. Cine mi-a atras atentia imi spunea ca il duce cu gandul al AA (Alcoolicii Anonimi – celebrul grup de suport pentru persoane care sufera de alcoolism). Recunosc ca nu stiu de ce ar fi asta ceva rau. Pe de alta parte pot si sa inteleg ca o asociere de genul asta poate sa trezeasca tot felul de prejudecati legate de propria persoana sau legata de ceilalti.

Acum, daca stau sa ma gandesc si AA are ca si scop sa sustinerea reciproca in depasirea unei dependente crunte ce afecteaza toate aspectele vietii. Daca stau sa ma gandesc doar la acest aspect, nu cred ca e ceva negativ.

Dar, cumva am inteles si ideea ca uneori ne putem simti inconfortabil cu anumite asocieri si din acest motiv am schimbat putin titlul atelierului.

Dar in mintea mea ramane un grup de suport….

Voi ce intelegeti prin „grup de suport”?

7 pentru echilibru sau 7 zile de Constientizare si prezenta

Vino si tu in Grecia! Suntem deja o echipa superba!
– Simti ca vrei mai mult echilibru in viata?
– Vrei sa iti intelegi, accepti si gestionezi emotiile si sa fii OK cu tine?
– Vrei sa petreci un altfel de concediu intr-un loc superb, alaturi de oameni preocupati de aceleasi lucruri ca tine?

Pregateste-ti bagajul, noi ne ocupam de organizare, material, curs si tot ce e nevoie si rezerva-ti locul acum pentru:

Tabara NLP 7 pentru echilibru
sau 7 zile de Constientizare si prezenta, in acord cu sinele interior – Grecia, Tassos – 24 – 31 august

Vom imbina placut lucrul cu propria persoana cu plaja, plimbarea cu vaporul, mancarea traditionala greceasca, buna dispozitie, snorkelingul, jocurile si nu in ultimul rand cu compania unor oameni placuti, prietenosi si interesati de acelasi lucru ca tine. De data aceasta va fi altfel…von fi copii, ne vom juca, vom face concursuri, jocuri si integrare in natura, in Univers.

Toate detaliile despre tabara: tematica, program, locatie etc le gasesti aici

Cescuta de ceai

O familie a plecat intr-o excursie in Anglia pentru a cumpara ceva dintr-un frumos magazin de antichitati, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la casatorie. Amandurora le placeau antichitatile si produsele din argila, ceramice, in special cestile de ceai. Au observat o ceasca exceptionala si au intrebat:
– Putem sa vedem cescuta aceea? Nu am vazut niciodata ceva atat de frumos.
In timp ce doamna le oferea ceea ce cerusera, cescuta de ceai a inceput sa vorbeasca:
– Voi nu puteti sa intelegeti… Nu am fost de la inceput o cescuta de ceai. Candva am fost doar un bulgare de argila rosie. Stapanul m-a luat si m-a rulat, m-a batut tare, m-a framantat in repetate randuri iar eu am strigat:
– Nu face asta! Nu-mi place! Lasa-ma in pace, dar el a zambit doar si a spus cu blandete:
– Inca nu!
Apoi, ah! Am fost asezata pe o roata si am fost invartita, invartita, invartita.
– Opreste!  Ametesc! O sa-mi fie rau! am strigat. Dar stapanul doar a dat din cap si a spus, linistit:
– Inca nu.
M-a invartit, m-a framantat si m-a lovit si m-a modelat pana a obtinut forma care i-a convenit si apoi m-a bagat in cuptor. Niciodata nu am simtit atata caldura. Am strigat, am batut si am izbit usa…
– Ajutor! Scoate-ma de aici! Puteam sa-l vad printr-o deschizatura si puteam citi pe buzele sale in timp ce clatina din cap dintr-o parte in alta:
– Inca nu.
Cand ma gandeam ca nu voi mai rezista inca un minut, usa s-a deschis. Cu atentie m-a scos afara si m-a pus pe raft… am inceput sa ma racoresc. O, ma simteam atat de bine! Ei, asa este mult mai bine, m-am gandit.
Dar, dupa ce m-am racorit, m-a luat, m-a periat si m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut ca ma sufoc.
– O, te rog, inceteaza, inceteaza, am strigat! El doar a dat din cap si a spus:
– Inca nu.
Apoi, deodata m-a pus din nou in cuptor. Numai ca acum nu a mai fost ca prima data. Era de doua ori mai fierbinte si simteam ca ma voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat. Am plans. Eram convinsa ca nu voi scapa. Eram gata sa renunt. Chiar atunci usa s-a deschis si El m-a scos afara si, din nou, m-a asezat pe raft, unde m-am racorit si am asteptat si am asteptat intrebandu-ma:
– Oare ce are de gand sa-mi mai faca?
O ora mai tarziu mi-a dat o oglinda si a spus:
– Uita-te la tine.
Si m-am uitat. Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasa. Sunt frumoasa!!!
El a vorbit bland:
– Vreau sa tii minte, stiu ca a durut cand ai fost rulata, framantata, lovita, invartita, dar, daca te-as fi lasat singura, te-ai fi uscat. Stiu ca ai ametit cand te-am invartit pe roata, dar, daca m-as fi oprit, te-ai fi desfacut bucatele, te-ai fi faramitat. Stiu ca a durut si ca a fost foarte cald in cuptor si neplacut, dar a trebuit sa te pun acolo, altfel te-ai fi crapat. Stiu ca mirosurile nu ti-au facut bine cand te-am periat si te-am colorat peste tot, dar, daca nu as fi facut asta, niciodata nu te-ai fi calit cu adevarat. Nu ai fi avut stralucire in viata. Daca nu te-as fi bagat pentru a doua oara in cuptor, nu ai fi supravietuit prea mult fiindca acea intarire nu ar fi tinut. Acum esti un produs finit. Acum esti ceea ce am avut in minte prima data cand am inceput sa lucrez cu tine.
Morala:
…. sau, daca vreti o varianta, gasiti la Mugur Badarau pe blog, locul de unde am preluat povestea.

Dependent(a)?

A fi dependent inseamna a depinde de cineva. A fi legat de altcineva sau a nu fi autonom. Cat  de complicata sau de simpla e dependenta intr-o relatie? Cred ca asta e un raspuns pe care fiecare dintre noi il poate da pentru propria relatie dupa ce sta putin si se gandeste cum stau lucrurile acolo.

Acum sa ne uitam putin la ce inseamna dependenta in relatie. In mod firesc in fiecare relatie de cuplu se nasc anumite dependente. Ele pot fi de mai multe feluri. Pot fi clasificate ca sanatoase sau mai putin sanatoase, impartite in categorii de genul: financiare, emotionale, relationale etc. Ele pot face ca relatia sa functioneze mai bine sau mai putin bine.

Haideti sa vorbim putin despre fiecare dintre ele.  As incepe cu cele financiare si ma gandesc acum la o situatie frecvent intalnita in cupluri cand unul dintre parteneri castiga mai mult decat celalalt si veniturile cumulate ale celor 2 parteneri asigura un anume mod de viata pentru cuplu, ceea ce se poate incadra intr-o dependenta sanatoasa, mai ales daca ambii parteneri sunt centrati spre binele lor comun. O astfel de dependenta se poate transforma in ceva nesanatos in momentul in care unul dintre parteneri ramane in relatie datorita acestei situatii sau cand cel care are venituri mai mari se foloseste de acest avantaj pentru a-l conditiona intr-o forma sau alta pe celalalt.

Dependenta emotionala. De multe ori asta este mult mai greu de identificat sau de impartit in sanatoasa sau nesanatoasa. In mod firesc intre doi oameni care formeaza un cuplu se nasc o multime de emotii si sentimente, unele mai puternice decat altele. Apare iubirea, afectiunea, atractia, placerea de a fi cu celalat, de a impartasi lucruri, de a face lucruri impreuna. Toate astea sunt firesti si sunt sanatoase intr-o relatie. Mai nesanatos este sa fiu permanent dependent/a de prezenta celuilalt. Sa nu pot sa fac nimic singur/a sau nu am incredere in mine, sa nu apreciez ceea ce fac sau ceea ce e in jurul meu de unul singur fara sa ma astept ca intodeauna sa o faca celalalt pentru mine. Daca nu pot sa fiu singur/a, sa imi tariesc viata ca si cum eu contez pentru mine si sunt multumit/a de mine si ma agat de cel de langa mine este foarte posibil sa nu pot sa am o relatie sanatoasa nici cu mine, nici cu partenerul de cuplu. Astfel se pot naste o multime de probleme si frustrari.

Dependenta relationala. Ma gandesc aici la situatiile in care imi traiesc viata prin prisma celuilalt. Cand tot ceea ce fac este in stransa legatura cu partenerul de cuplu. Fie ca e vorba de prieteni comuni, de activitati, de planuri de viata sau de scopuri, de orice imi motiveaza actiiunile si care, de fapt, nu sunt ale mele ci sunt ale partenerului de cuplu. In timp toate astea pot sa ma afecteze atat pe mine, cat si pe partener si relatia noastra. O relatie sanatoasa presupune ca fiecare dintre cei doi sa aiba propriile obiective, propriile directii in viata, apoi se formeaza cele comune, cele care fac ca noi sa avem o directie a noastra, dar probabil vor ramane printre ele si unele individuale de care fiecare partener se va ingriji oarecum singur, sustinut bineinteles de partenerul de viata.

O relatie sanatoasa se naste pe principiul „Sunt fericit/a, multumit/a cu mine, dar sunt mai fericit/a, multumit/a cu tine langa mine.” Atunci cand pot sa spun asta si sa o si simt pot sa am o relatie frumoasa si bazata pe sentimente si trairi autentice.

O saptamana altfel… fara TV!

Recunosc ca imi amintesc destul de vag perioada pre ’89. Anii in care programul la Tv era „cu portia”. Imi amintesc vag modelul televizorului pe care il aveam, dar mai deloc emisiuni sau desene ori programele „educationale” transmise de regim.

Am avut si norocul de a avea posibilitatea sa fac cunostinta cu „lumea filmului” in anii aceia, deci televizorul il asociez mai repede cu „hai sa ne uita la video la un film” decat cu altceva.

Mai mult, am crescut foarte aproape de bunici si de „la tara”- mai ales in vacante cand eram campata exclusiv la sat. Iar in vacante, la bunici, era paradis. Cu sau fara ceva munca – stiti voi aceia care ati petrecut timpul pe acolo: mai in camp la plantat sau cules de ceva, mai la a avea grija de vre-un animal, mai una, mai alta era cate ceva de facut pe acasa.

Dar cu siguranta partea cea mai frumoasa erau momentele de joaca. Iar noi eram destul de multi copii veniti la bunici – avantajul de a-i avea la 7/14 km de casa – in weekend, vacanta sau chiar stateam permanent acolo. Asa ca timpul nostru era, intodeauna, muult prea scurt. Niciodata nu ne-am jucat suficient!

Si, asa imi amintesc si anii de dupa ’89. Pentru noi au fost la fel. Era mai important sa ne intalnim, sa ne jucam, sa mergem la discoteca (asta prin liceu si doar in sambata! Hai maxim si vineri seara…), sa povestim, sa ne dam cu sania, sa mergem la strand, sa, sa, sa…

Gaseam intodeauna ce sa facem si cum sa petrecem timpul. AFARAAAA 🙂 asta era obiectivul.

Pentru noi televizorul era… sincer nu imi amintesc prea bine rolul lui. Dar probabil ca era si el pe acolo.

Pentru ca imi amitesc ca mai vedeam: filme, seriale, emisiuni. Dar nu prea mult sau prea des…

Poate si asta e motivul pentru care mi-a fost extrem de usor sa renunt la TV anul trecut. Bine, am facut asta dupa ce ajunsesem la concluzia ca in ultimii 2-3 ani aproape nu il deschisesem. Si ca statea in casa pe post de „colector de praf”. Asa ca l-am facut cadou. Si recunoasc ca living-ul mi se pare mai luminos si spatios acum…

In ziua de astazi mi se ca televizorul este sursa principala de relaxare si petrecere a timpului liber pentru majoritatea copiilor. Prefera sa stea cu ochii in televizor (sau calculator e drept) decat sa iasa afara si sa bata mingea ori sa alerge ori sa faca orice altceva.

Si recunosc ca mi se pare trist. Cred ca jocul este o resursa esentiala in dezvoltarea armonioasa. Iar joaca in echipa formeaza multe abilitati utile adultului.

Ma uit cu nostalgie in spate si ma bucur pentru ca am crescut in vremurile acelea si ma intristez cand ma uit la generatiile actuale care isi refuza aceste bucurii…

In sensul asta nu pot decat sa apreciez si sa ma bucur cand vad initiative ca aceasta: „Saptamana familiei, saptamana fara TV”.

Poate asa mai avem o sansa. Sa ne reamintim ca viata se traieste si nu se priveste pe ecranul unui televizor…

Iubire, cuplu, gelozie

Exista oare o legatura intre ele? Destul de frecvent cand e vorba de relatie si de cuplu apar in ecuatie si cele 2 cuvinte: iubirea si gelozia.

Gelozia este o traire afectiva care poate ajunge la intensitati foarte ridicate si care de multe ori are manifestari la fel de intense, de genul: anxietate, teama, furie.

Iubirea este, de asemenea, un sentiment puternic, care se manifesta in diverse feluri, in functie de fiecare persoana si de modul in care cuplul functioneaza.

Dar oare exista o legatura intre ele? Si daca da, care este ea? De multe ori am auzit ca nu exista iubire adevarata fara gelozie. Sau ca ea apare din dragoste. Si totusi care sunt fundamentele geloziei? Ce o provoaca si cum se amplifica ea? Una dintre cauzele geloziei este nesiguranta. Atunci cand unul dintre parteneri nu se simte in siguranta in cuplu, cand nu il simte suficient de sigur si stabil poate incepe sa simte gelozie. Daca sunt nesigura pe mine, daca nu am incredere in mine sau in partenerul meu, atunci nu ma voi simti confortabil in relatie si mai mult ca sigur se vor naste sentimente de gelozie, mai ales daca voi percepe o alta prezenta feminina „mai atragatoare” decat sunt eu pentru el.  O alta cauza este sentimentul de posesiune. Daca cred ca el/ea imi apartine, ca ne apartinem oarecum unul altuia, orice moment in care mi se pare, dintr-un motiv real sau imaginar, ca pot sa pierd ceea ce imi apartine poate sa genereze sentimentul de gelozie.

Atunci cand iti pasa de cineva, cand iubesti si te simti bine in relatia pe care o ai pot fi ocazionale momente in care sa apara teama de a nu pierde ceea ce ai. De a nu aparea ceva sau cineva care sa perturbe ceea ce traiesti si astfel se pot naste si sentimente de gelozie. Firesc ar fi ca aceste sentimente sa nu se amplifice. Sa ne dam seama cand ele nu sunt fondate sau sunt doar suspiciuni imaginate. Mai mult decat atat, important e sa ne uitam la noi si in noi pentru a vedea de unde vin aceste sentimente. Ce le genereaza.

Gelozia poate sa devina o problema atunci cand ne blocam in aceste suspiciuni. Atunci cand incercam sa gasim dovezi pentru a ne asigura ca avem motive sa fim geloase. Toate astea pot sa fie si mai daunatoare pentru relatia noastra daca incepem sa ne acuzam partenerul sau sa il pedepsim pentru ceva ce credem ca a facut.

Nevoia de siguranta, stima de sine si nevoia de apartenenta sunt poate cele mai importante cauze care genereaza gelozia.

Nu renunta la surprize

La inceputul unei relatii cu toti suntem entuziasti, plini de elan si ganduri bune. Suntem spontani, veseli si plini de surprize pentru celalalt. Facem o multime de lucruri pentru a cuceri persoana care se afla in atentia noastra. Incercam sa fim cat mai creativi, cat mai unici, cat mai speciali pentru a-i capta atentia si pentru a creste o relatie care promite. Propunem tot felul de metode de a petrece timpul liber, incercam sa ne cunoastem reciproc surprinzandu-l in moduri cat mai diferite si placute pe celalalt.

Apoi relatia evolueaza. Ne cunoastem, stim ce ne place si ce nu, sentimentele devin tot mai profunde, suntem din ce in ca mai apropiati. Si incepem sa rarim momentele in care ne gandim cum sa il mai surprindem pe celalalt. Programam mult mai bine intalnirile sau iesirile, suntem mai meticulosi in a stabili unde si cum mergem, daca e in doi sau cu gasca. Surprizele le mutam pentru aniversari sau zilele de nastere. Suntem din ce in ce mai putin spontani si mai misteriosi. Si totusi, acestea au fost modalitatile care ne-au apropiat si ne-au incitat pe amandoi.

Un week-end romantic poate fi o modalitate interesanta de a evada din cotidian. Cu atat mai mult cu cat nu ii spuneti partenerului ce ati planuit si „il ademeniti” intr-o aventura in necunoscut.

O cina romantica cu mancarea favorita a partenerului, cu lumanari si muzica in surdina poate fi o alta metoda de a-l surprinde pe celalalt si de a schimba atmosfera monotona din cuplu.

Micile atentii ascunse prin casa, ghicitori ascunse in sosete sau lasate pe frigider care sa il conduca spre o surpriza pregatita anterior sau simplu pranz luat impreuna intr-o zi obisnuita de munca, ori poate o duminica petrecuta altfel decat in mod obisnuit. Toate astea si multe alte modalitati pot fi benefice pentru relatia in care ne aflam.

Ne pot ajuta sa evadam din obisnuinte, sa recreem magia necunoscutului si a descoperirilor. Astfel de momente pot sa ne ajute sa mentinem relatia vie si sa pastram magia inceputului si a acelor lucruri care ne-au facut sa ne apropiem si sa ne indragostim. Cu cat reusim sa fim mai prezenti in relatie si mai atenti la ceea ce se intampla cu noi cu atat mai multe sanse de a avea o relatie reusita si armonioasa avem.

Nu fac si nu imi place…

Nu fac

1. Altora ceva ce mie nu mi-ar place sa imi fie facut.

2. Compromisuri care sa ma duca in postura de a ma supara pe mine sau de a ma pedepsi.

3. “Treburi de femeie” doar pentru ca cineva le-a catalogat candva asa.

4. Mancare pe care eu nu o mananc – fie ca nu imi place respectivul fel, fie ca contine ceva ce nu manac.

5. Chestii la masina – pentru asta sunt intodeauna domni binevoitori si ateliere dedicate.

 

Nu imi place

1. Sa fiu constransa. E lucrul pe care cred ca il urasc cel mai mult. Cu cat imi sunt impuse mai mult regulo sau granite mai rigide cu atat mai sigur e ca le voi incalca. “Just for fun”!!!

2. Sa mananc iute. Dar ma tratez periodic. Poate intr-o buna zi o sa imi placa!

3. Sa merg la sala – ma chiunuie gandul de efort fizic la maximum. Inotul este singurul sport pe care il practica cu placere. In conditiile astea am obiectiv in perioda urmartoare sa ma educ 😀 sa merg la sala… (deja in desfasurare)

4. Sa nu imi vad prietenii pe perioade lungi de timp. Uneori se intampla “viata”. Si ne prindem in munca, program, alte prioritati si nu ne vedem  poate cu lunile. Si chiar daca acum ceva timp nu intelegeam cum e posibil asa ceva imi dau seama ca se intampla. Si chiar daca se intampla, asta nu ne face mai putin prieteni sau mai putin apropiati.

5. Frigul. Sub nici o forma. Iarna e draguta de la fereastra sau la ski/sanius/patinoar ca apoi sa intri in casa la un ceai sau un vin fiert.

Despre prietenie

E un subiect despre care am mai scris in diferite momente. De obicei e o reactie la ceva ce s-a intamplat in viata mea sau in jurul meu. Oarecum aceiasi situatie se aplica si acum.

Ce este prietenia?

Cred ca fiecare dintre noi are propria definitie pe care o da relatiei de prietenie. A oamenilor pe care ii considera prieteni.

Pentru mine, prieteni sunt acei oameni carora le pasa cu adevarat de mine. Si acei oameni de care mie imi pasa. O clarificare se cere inainte de a continua – eu vorbesc de relatiile de prietenie apropiata, poate de acel cerc restrans de “cei mai buni prieteni”.

Sunt acei oameni pentru care ma trezesc la 3 dimineata fara sa spun “pss”, pentru care las totul in momentul in care imi cer ajutorul sau pentru care am intodeauna un minut sa ii ascult. Sunt oamenii care ar face acelasi lucru pentru mine, in aceleasi conditii.

Sunt oamenii pe care si daca nu ii vad o zi, o luna, un an sau 10 atunci cand ne vedem sau reluam povestile o facem din acelasi punct in care le-am lasat.

Pentru mine o prietenie adevarata e neconditionata de timp si spatiu. Si mai ales, acolo nu exista “TREBUIE”!!!

E o legatura intre 2 suflete mai mult decat intre 2 minti. E o legatura care se bazeaza pe emotii si sentimente frumoase si nu neaparat pe o proximitate fizica.

Si recunosc ca nu o sa imi schimb viziunea asupra acestui subiect atata timp cat in jurul meu am oameni asa de frumosi chiar daca asta presupune sa pierd din viata mea alti oameni care intre timp si-au schimbat aceasta viziune.

Am avut  si AM privilegiul ca dea lungul anilor sa am prieteni! Oameni cu adevarat frumosi si dragi. Oameni alaturi de care am trait bucuri si tristeti, impliniri, reusite, dar si esecuri sau lacrimi. Ale mele dar si ale lor. Toate sunt parte din noi si din istoria noastra. Unii dintre ei s-au mai ratacit pe drum, altii imi sunt alaturi si de 30+ de ani. Pe unii i-am cunoscut mai recent, pe altii i-am lasat intr-un episod trecut din viata mea. Cu toate acestea sunt recunoscatoare pentru bucuria pe care a trait-o sufletul meu alaturi si datorita tuturor acestor oameni.

Si mai mult decat atat le multumesc ca fac parte din viata mea si ca ii pot numi PRIETENI!!!

Guys & girls, stiti voi mai bine care sunteti  astia!!!!