O saptamana altfel… fara TV!

Recunosc ca imi amintesc destul de vag perioada pre ’89. Anii in care programul la Tv era „cu portia”. Imi amintesc vag modelul televizorului pe care il aveam, dar mai deloc emisiuni sau desene ori programele „educationale” transmise de regim.

Am avut si norocul de a avea posibilitatea sa fac cunostinta cu „lumea filmului” in anii aceia, deci televizorul il asociez mai repede cu „hai sa ne uita la video la un film” decat cu altceva.

Mai mult, am crescut foarte aproape de bunici si de „la tara”- mai ales in vacante cand eram campata exclusiv la sat. Iar in vacante, la bunici, era paradis. Cu sau fara ceva munca – stiti voi aceia care ati petrecut timpul pe acolo: mai in camp la plantat sau cules de ceva, mai la a avea grija de vre-un animal, mai una, mai alta era cate ceva de facut pe acasa.

Dar cu siguranta partea cea mai frumoasa erau momentele de joaca. Iar noi eram destul de multi copii veniti la bunici – avantajul de a-i avea la 7/14 km de casa – in weekend, vacanta sau chiar stateam permanent acolo. Asa ca timpul nostru era, intodeauna, muult prea scurt. Niciodata nu ne-am jucat suficient!

Si, asa imi amintesc si anii de dupa ’89. Pentru noi au fost la fel. Era mai important sa ne intalnim, sa ne jucam, sa mergem la discoteca (asta prin liceu si doar in sambata! Hai maxim si vineri seara…), sa povestim, sa ne dam cu sania, sa mergem la strand, sa, sa, sa…

Gaseam intodeauna ce sa facem si cum sa petrecem timpul. AFARAAAA 🙂 asta era obiectivul.

Pentru noi televizorul era… sincer nu imi amintesc prea bine rolul lui. Dar probabil ca era si el pe acolo.

Pentru ca imi amitesc ca mai vedeam: filme, seriale, emisiuni. Dar nu prea mult sau prea des…

Poate si asta e motivul pentru care mi-a fost extrem de usor sa renunt la TV anul trecut. Bine, am facut asta dupa ce ajunsesem la concluzia ca in ultimii 2-3 ani aproape nu il deschisesem. Si ca statea in casa pe post de „colector de praf”. Asa ca l-am facut cadou. Si recunoasc ca living-ul mi se pare mai luminos si spatios acum…

In ziua de astazi mi se ca televizorul este sursa principala de relaxare si petrecere a timpului liber pentru majoritatea copiilor. Prefera sa stea cu ochii in televizor (sau calculator e drept) decat sa iasa afara si sa bata mingea ori sa alerge ori sa faca orice altceva.

Si recunosc ca mi se pare trist. Cred ca jocul este o resursa esentiala in dezvoltarea armonioasa. Iar joaca in echipa formeaza multe abilitati utile adultului.

Ma uit cu nostalgie in spate si ma bucur pentru ca am crescut in vremurile acelea si ma intristez cand ma uit la generatiile actuale care isi refuza aceste bucurii…

In sensul asta nu pot decat sa apreciez si sa ma bucur cand vad initiative ca aceasta: „Saptamana familiei, saptamana fara TV”.

Poate asa mai avem o sansa. Sa ne reamintim ca viata se traieste si nu se priveste pe ecranul unui televizor…

Iubire, cuplu, gelozie

Exista oare o legatura intre ele? Destul de frecvent cand e vorba de relatie si de cuplu apar in ecuatie si cele 2 cuvinte: iubirea si gelozia.

Gelozia este o traire afectiva care poate ajunge la intensitati foarte ridicate si care de multe ori are manifestari la fel de intense, de genul: anxietate, teama, furie.

Iubirea este, de asemenea, un sentiment puternic, care se manifesta in diverse feluri, in functie de fiecare persoana si de modul in care cuplul functioneaza.

Dar oare exista o legatura intre ele? Si daca da, care este ea? De multe ori am auzit ca nu exista iubire adevarata fara gelozie. Sau ca ea apare din dragoste. Si totusi care sunt fundamentele geloziei? Ce o provoaca si cum se amplifica ea? Una dintre cauzele geloziei este nesiguranta. Atunci cand unul dintre parteneri nu se simte in siguranta in cuplu, cand nu il simte suficient de sigur si stabil poate incepe sa simte gelozie. Daca sunt nesigura pe mine, daca nu am incredere in mine sau in partenerul meu, atunci nu ma voi simti confortabil in relatie si mai mult ca sigur se vor naste sentimente de gelozie, mai ales daca voi percepe o alta prezenta feminina „mai atragatoare” decat sunt eu pentru el.  O alta cauza este sentimentul de posesiune. Daca cred ca el/ea imi apartine, ca ne apartinem oarecum unul altuia, orice moment in care mi se pare, dintr-un motiv real sau imaginar, ca pot sa pierd ceea ce imi apartine poate sa genereze sentimentul de gelozie.

Atunci cand iti pasa de cineva, cand iubesti si te simti bine in relatia pe care o ai pot fi ocazionale momente in care sa apara teama de a nu pierde ceea ce ai. De a nu aparea ceva sau cineva care sa perturbe ceea ce traiesti si astfel se pot naste si sentimente de gelozie. Firesc ar fi ca aceste sentimente sa nu se amplifice. Sa ne dam seama cand ele nu sunt fondate sau sunt doar suspiciuni imaginate. Mai mult decat atat, important e sa ne uitam la noi si in noi pentru a vedea de unde vin aceste sentimente. Ce le genereaza.

Gelozia poate sa devina o problema atunci cand ne blocam in aceste suspiciuni. Atunci cand incercam sa gasim dovezi pentru a ne asigura ca avem motive sa fim geloase. Toate astea pot sa fie si mai daunatoare pentru relatia noastra daca incepem sa ne acuzam partenerul sau sa il pedepsim pentru ceva ce credem ca a facut.

Nevoia de siguranta, stima de sine si nevoia de apartenenta sunt poate cele mai importante cauze care genereaza gelozia.

As vizita Medias-ul…

Oricat de multe minusuri am putea gasi despre Romania, mie imi place. Imi place sa ma plimb prin tara si sa descopar. Pentru ca sunt o multime de locuri frumoase si oameni interesanti si povesti fascinante.
Poate intr-o zi o sa ma pun sa pun pe hartie povesti despre locuri pe care le-am vazut… Si chiar daca am vazut ceva locuri de pe la noi, inca sunt multe locuri in care nu am ajuns.

Unul dintre ele este Medias-ul. Cu toate ca sunt ardeleanca, am facut facultatea la Cluj, cumva nu am ajuns inca sa vad Medias-ul (de cand locuiesc in Bucuresti e si putin mai departe). Am auzit o multime de lucruri frumoase despe acest oras medieval. Pare tare simpatic si atragator 🙂

Zilele astea am descoperit si un loc genial de cazare in Medias. Mai precis Hotel&Spa BinderBubi. Din ce am vazut eu la ei pe site pare un loc numai bun pentru cateva zile de relaxare si destindere. Mi-a facut cu ochiul din prima piscina – fie ca incepi ziua sau te relaxezi seara dupa o zi de plimbat prin oras, cateva ture de bazin pot sa fie remediul ideal 🙂

Pare un hotel cu personalitate. Si mai ales unul care iti poate oferi surprize: o degustare de vin – si cat de bine poate sa fie sa stai intr-o seara de vara pe terasa cu un vin alb racoros in mana sau cu un vin rosu plin si surprinzator? Sa privesti cerul si sa te bucuri de aer si linste… pentru ca ferma pare mare si draguta.

Si poti sa te relaxezi si la un pescuit daca esti pasionat(a) de sportul asta ori pur si simplu de un gratar cu prietenii.

Hmmm, un loc cu mare pontential pentru un week-end afara din oras. Vine vara, bine-mi pare cred ca merg la … Medias!!!

Voi?

Nu renunta la surprize

La inceputul unei relatii cu toti suntem entuziasti, plini de elan si ganduri bune. Suntem spontani, veseli si plini de surprize pentru celalalt. Facem o multime de lucruri pentru a cuceri persoana care se afla in atentia noastra. Incercam sa fim cat mai creativi, cat mai unici, cat mai speciali pentru a-i capta atentia si pentru a creste o relatie care promite. Propunem tot felul de metode de a petrece timpul liber, incercam sa ne cunoastem reciproc surprinzandu-l in moduri cat mai diferite si placute pe celalalt.

Apoi relatia evolueaza. Ne cunoastem, stim ce ne place si ce nu, sentimentele devin tot mai profunde, suntem din ce in ca mai apropiati. Si incepem sa rarim momentele in care ne gandim cum sa il mai surprindem pe celalalt. Programam mult mai bine intalnirile sau iesirile, suntem mai meticulosi in a stabili unde si cum mergem, daca e in doi sau cu gasca. Surprizele le mutam pentru aniversari sau zilele de nastere. Suntem din ce in ce mai putin spontani si mai misteriosi. Si totusi, acestea au fost modalitatile care ne-au apropiat si ne-au incitat pe amandoi.

Un week-end romantic poate fi o modalitate interesanta de a evada din cotidian. Cu atat mai mult cu cat nu ii spuneti partenerului ce ati planuit si „il ademeniti” intr-o aventura in necunoscut.

O cina romantica cu mancarea favorita a partenerului, cu lumanari si muzica in surdina poate fi o alta metoda de a-l surprinde pe celalalt si de a schimba atmosfera monotona din cuplu.

Micile atentii ascunse prin casa, ghicitori ascunse in sosete sau lasate pe frigider care sa il conduca spre o surpriza pregatita anterior sau simplu pranz luat impreuna intr-o zi obisnuita de munca, ori poate o duminica petrecuta altfel decat in mod obisnuit. Toate astea si multe alte modalitati pot fi benefice pentru relatia in care ne aflam.

Ne pot ajuta sa evadam din obisnuinte, sa recreem magia necunoscutului si a descoperirilor. Astfel de momente pot sa ne ajute sa mentinem relatia vie si sa pastram magia inceputului si a acelor lucruri care ne-au facut sa ne apropiem si sa ne indragostim. Cu cat reusim sa fim mai prezenti in relatie si mai atenti la ceea ce se intampla cu noi cu atat mai multe sanse de a avea o relatie reusita si armonioasa avem.

Detoxifierea de primavara

In jurul meu am colege si prietene care mai des sau mai rar se pun pe cate o dieta. Vor sa slabeasca x kg (mai multe sau mai putine – ele dau si frecventa curelor pe care le tin) si de multe ori am senzatia ca se chinuie pur si simplu. Ca fac eforturi sa nu manance x aliment sau sa manace doar y chestie.

Sincer mi se pare horror.

Recunosc ca ma simt norocoasa la capitolul asta. Dea lungul timpului nu am avut „probleme” de greutate. Decat daca se pune ca la un moment dat, prin copilarie si adolescenta, eram foarte slaba. Altfel 3-4 kg se mai „lipeau” uneori de mine, dar plecau destul de repede.

Cred ca unul dintre principalele motive este si atentia pe care am dat-o permantent capitolului. Pentru mine face parte din a avea grija de mine, a ma iubi, a-mi acorda timp si atentie.

Dar mai cred ca un motiv la fel de important este faptul ca de cativa ani buni am inteles utilitatea detoxifierii organismului. Am citit o multime de materiale pe tema asta. Sunt o multime de metode sa faci detox.

Pana la urma important este sa faci ceva care sa iti ajute organismul sa elimine din toxinele pe care le acumuleaza cu sau fara voia noastra. De noi tine ceea ce acumulam din alimente, apa si stres. Dar mediul nu prea il putem controla (decat daca ne mutam in varf de munte), iar mediul poate sa fie la fel de toxic ca si restul surselor din care acumulam toxine. Iar acumularea de toxine poate avea o sumedenie de efecte neplacute: pielea nu mai respira si se incarca, organismul nu mai asimileaze nutrienti, vitamine, minerale si apar carentele. Suntem obositi, anxiosi, nervosi, nu dormim bine, luam in greutate si multe altele.

Acum avem la dispozitie o multime de variante de a face detox. Eu am mai descoperit una. Se bazeaza pe ceaiul verde – despre care cred ca toata lumea stie cat e de super pentru organismul nostru si pe zeolit – despre care am citit lucruri tare interesante – de la faptul ca a fost folosit de medici dupa explozia de la Cernobil pentru detoxifiere, la unele studii care au fost facute pentru a vedea efectul in cazul folosirii zeolitului in asociere cu tratamentele specifice in tratarea cancerului. Este interesant, zic eu, ce poate face aceasta substanta pentru a ajuta organismul sa scape ce „bagaje” suplimentare.

Vine primavara. Si cred ca e un moment bun de a face curatenie puti si in interior. De aceea o cura de detoxifiere ne va ajuta sa profitam la maximum de minunatiile care vor aparea in cateva saptamani pe tarabele din piete. Stiti voi: leurda, untisor, ridichi, ceapa verde, si multe alte bunatati care au o multime de vitamine si minerale de care merita sa ne bucuram din plin.

Revenind si la curele de slabire, cred ca uneori o cura de detoxifiere, poate sa ne ajute sa scapam de o parte din kilogramele in plus. Si mai mult, pastrarea unei rutine de detox (poate primavara, poate toamna, poate si si – depinde de fiecare aici) poate sa ajute organismul pe termen lung sa se echilibreze si sa isi gaseasca ritmul propriu si starea de bine si echilibru mult mai natural si usor decat „bum-urile” curelor de slabire drastice. Mai ales ca eu nu am vazut ca vreo cura din asta „miracol” sa tina prea mult. Mai toate cele pe care le cunosc si au incercat au cam recastigat kg dupa un timp.

Dar e important sa si stiti ca detoxifierea si slabirea de care vorbesc eu cer timp. Dar oare corpul nostru nu merita asta de la noi???

Evenimente in luna lui Mart(i)e…

O serie de evenimente interesante se intampla in perioada urmatoare.

Primul ar fi maine, 8 martie, cand Dr. Alin Popescu, organizeaza o campanie de donare de sange. Mie imi e frica sic and merg la analize si mi se face cam rau, dar stiu ca sunt o multime de oameni care au nevoie de transfuzii si probabil si mai multi care ar vrea sa faca o fapta buna. Deci daca puteti, maine sunteti asteptati sa donati…

Apoi mai este Gala Societatii Civile. Pana pe 12 martie se pot face inscrieri. Sunt o multime de lucruri interesante acolo, iar daca nu stiti despre ei sau vreti mai multe detalii ori informatii despre noutatile editiei de anul acesta, gasiti totul la ei pe site.

In 25 martie, la TNB, se intampla ceve J Mie imi place tare mult teatrul. L-am “invatat” la Cluj pe cand eram studenta si acum merg de cate ori am timp, ocazia etc. Si cu siguranta imi doresc sa merg si in 25 la “Clipe de Viata”, un spectacol de caritate, special produs de către UNITER, in cadrul Campaniei Naţională „Artiştii pentru artişti”, organizată în jurul datei de 27 martie – Ziua Internaţională a Teatrului.

Cu siguranta ca mai sunt si alte evenimente interesante. Eu am aflat despre astea de la chinezu.eu 🙂  si ma gandeam ca v-ar placea si voua sa stiti de ele..

Pasiunea pentru pantofi transformata in job

Oare e vreo femeie care poate rezista tentatiei si atractiei pantofilor? Eu inca nu am intalnit nici una…

Prietenii/ prietenele imi stiu pasiunea pentru „papuci”. Si cand spun papuci ma refer la toata gama: cizme, botine, ghete, patofi, sandale – orice forma, model, culoare din categorie.

Am o colectie draguta zic, pe care o ingrijesc si cresc cu spor si drag. Am si target de volum dar si de calitate. Deci muncim organizat.

Colegele mele spuneau ca as putea ramane intr-o zi fara bani dar cu siguranta a doua zi o sa vin cu o pereche noua de pantofi. Si nu sunt tocmai departe de adevar.

Rezist cu greu tentatiei mai ales cand dau de un nou magazin sau brand care „vorbeste” cu mine 🙂

Asa se face ca zilele trecute cand am aflat de provocarea celor de la Leofex.ro am fost placut surprinsa.

Eu am aruncat un ochi la ei pe site si greu ma abtin sa nu comand prea multi „papuci” din ce am vazut pe acolo. O multime de minunati…

Si cum sa nu te bucuri cand vezi astfel de initiative venite sa incurajeze si sa sustina pasiunea femeilor (si nu numai, dar la doamne ma raportez eu) pentru pantofi?

Cei de la Leofex.ro cauta ShoeTester pentru noua colectie. 😀 Cat de bine suna asta…

Sa te plimbi o saptamana cu o pereche de pantofi sa sa dai feedback. Sa ii asortezi in cat mai multe feluri, sa ii plimbi prin locuri surprinzatoare sau sa te plimbe ei.

Eu as vrea un job permanent de genul acesta daca se poate…

Si e atat de simplu sa te inscrii. Completeaza formularul de pe site-ul lor sau de pe pagina de Facebook si poate poate…

Eu cu siguranta imi doresc sa „fiu in papucii lor”

Dezvoltare personala prin tehnici de NLP

In ziua de astazi gasesti o multime de informatii, sugestii, detalii, pareri, propuneri, reclamatii despre… dezvoltarea personala.

Sunt o multime de perspective din care poti aborda aceasta tema, mai ales daca vrei sa si Faci ceva nu doar sa citesti despre asta. Cu toate astea, multa lume vorbeste si propune NLP-ul ca si cea mai cea varianta sa te dezvolti.

Si nu sunt chiar departe de adevar. Zic „chiar departe” pentru ca nu este o pilula minune sau universala care se potriveste tuturor si pentru orice si oricum. Ca orice altceva care se potriveste fiecaruia dintre noi mai mult sau mai putin, mai bine sau mai putin bine si NLP-ul este apreiat de unii si mai putin de altii.

Tocmai din acest motiv Lidia a gasit o modalitate putin altfel de a-i ajuta pe cei interesati sa ia contact si sa se familiarizeze cu NLP-ul.

Primele 2 module din NLP Practitioner (Standard) sunt impachetate oarecum separat. Poti sa mergi, sa testezi, sa experimentezi, sa cunosti si sa vezi daca ti se potriveste apoi sa decizi: ramai cu atat sau mergi mai departe. Iata ce spune prezentarea cursului:

” Multi intreaba despre ce e vorba, “cu ce se mananca acest NLP” si uneori nu au curajul sa incerce. Am creat asadar special o noua structura, iar acum ai posibilitatea sa testezi, participand doar la 2 module: NLP START. Obtii multe beneficii, pretul e mai mic si nu esti obligat in nici un fel sa mergi mai departe. Desi, am certitudinea, ca odata ce ai participat nu te opresti, pentru ca vei constata ca inveti multe, ca experimentezi si traiesti pe propria piele lucruri mai mult decat extraordinare, ca o sa spui nu o data UAU! si vei dori mai mult.”

Mie mi-a placut. Am avut ce lua si aplica atat in viata personala, cat si in munca de terapeut, trainer sau researcher.

Cred ca fiecare dintre noi poate lua ceva dintr-un modul (sau curs) de NLP. Avem ce invata sau ce aplica. Mai ales ca e foooarte practic.

Toate detaliile le gasiti aici.

Daca vreti sa participati la urmatoarea serie e bine sa stiti ca locurile sunt spre epuizate (bine, o sa mai fie si alte ocazii deci no stress)

Iar daca v-ati decis si va inscrieti, ne vedem in 8 martie la prima intalnire 🙂

O dimineata obisnuita

Era o dimineata la fel ca oricare alta. Marcus auzi bataile mamei sale in usa dormitorului propriu. Era timpul sa se trezeasca. Pregatirea pentru scoala ii lua doar cateva minute. Cobora in bucatarie unde sora lui era deja asezata la masa. Lua in fuga un mar din cosul de fructe strigand catre mama care se uita dupa el ca se grabeste. Bogdan il asteapta deja afara. Ca de obicei, o luara la fuga spre capatul strazii, intr-o intrecere care se termina de obicei cu Bogdan pe primul loc. Astazi totusi ceva e diferit. Marcus il intrecu pe Bogdan.

– Hei, cum ai reusit asta? In fiecare dimineata eu castig!

– Nu stiu cum am reusit astazi. Ma gandeam cand m-am trezit ca am visat ceva legat de cursele noastre de dimineata. Recunosc ca mi-a placut ideea de a te intrece si eu o data, zise Marcus zambind strengareste.

Continuandu-si drumul spre scoala incepura sa povesteasca de ziua ce urma sa inceapa. Ce ore au la scoala in acea zi, care vor fi cele placute si ce ar putea sa faca pentru a trece timpul mai repede in cele care nu le placeau. In mare aveau aceleasi preferinte. Totusi, Marcus prefera ora de biologie pe cand Bogdan nu. De fapt, daca ar fi sa fie sincer ii placea profesoara de biologie. Era asa de draguta. Si vorbea atat de frumos cu ei. Nu intelegea cum de Bogdan nu vedea toate astea. Dar nu conta. Nu se putea supara pe prietenul lui cel mai bun doar din atata motiv.

Pe cum se apropiau de scoala incepeau sa se intalneasca cu colegii lor. Sa povesteasca de ceea ce au facut de ieri de cand nu s-au vazut, sa se joace si sa se alerge. Activitatile obisnuite dintr-o dimineata obisnuita.

Cel putin asa parea la acel moment. Apropiindu-se de intrarea in scoala ceva ii atrase atentia lui Marcus. O mica veverita se juca cu o ghinda la radacina copacului mare ce strajuia una din laturile curtii interioare. Ceva il atragea spre acel joc haios al veveritei. Se desprinse din grupul de colegi spunandu-i lui Bogdan ca ii va prinde din urma. Se apropie incet de micuta veverita, pe cat de incet putea pentru a nu o speria. Cum era din ce in ce mai aproape incepu sa i se para ca aude un cantec. Ca si cand un alt copil ar fi prin jur si ar canta un cantecel vesel in timp ce alerga dupa ceva. Se uita in jur si totusi nu vede pe nimeni. Era singurul copil din acea parte a curtii. Ceilalti erau destul de departe incat sa nu ii poata auzi. Cu atat mai mult nu i se parea ca ar canta vreunul dintre ei. Din ce in ce mai curios se apropie si mai mult de micuta veverita si constata cu uimire ca ea e cea care canta. Jocul ei era foarte vesel. Arunca si prindea ghinda, alerga in jurul ei in timp ca canta acel cantecel vesel. Marcus era la un pas distanta de aceasta mica creatura fascinanta care, spre uimirea lui, canta un cantecel pe care el putea sa il inteleaga.

Ultimul pas, care il aduse suficient de aproape de veverita, fusese auzit si de aceasta. Se opri din jocul ei si inceta si cantecul acela vesel. Se intoarse catre baiatul care se uita fascinat la ea zambind si spunand:

–          Sunt cateva zile de cand astept sa vii sa te joci cu mine. Credeam ca nu mai vii o data.

–          Cum de pot sa te aud? Intreba uimit Marcus

–          Foarte simplu. Tu ai putut sa ma auzi intodeauna. Doar ca nu ai dat atentiei acestui fapt. Dar stiam ca se va intampla la un moment dat. Stai sa vezi ce bucurie va fi cand voi povestii familiei mele ca in sfarsit ai venit sa vorbesti cu mine.

–          Cum? Si familia ta stie de mine si ca eu pot sa te aud? Intreba din ce in ce mai mirat Marcus.

–          Da. Au fost si ei in unele zile pe aici cu mine. Ne-am uitat dupa tine in fiecare dimineata sperand ca vei veni in sfarsit sa te joci cu noi. Dar niciodata nu e prea tarziu. Poate maine vor veni si ei sa se joace cu noi. O sa vii si maine sa te joci cu mine sper.

–          Aaa, da. Dar stii acum trebuie sa merg in clasa si astazi nu m-am jucat cu tine. Zise Marcus

–          Pai nu e nimic. Ma bucur ca am vorbit si ca de acum dimineata o sa vii sa te joci cu mine. Zise micuta veverita.

Marcus o lua la picior, grabit de sunetul clopotelului care se auzea din cladire. La un moment dat se opri intorcandu-se brusc:

–          Am uitat sa te intreb! Cum te cheama?

–          Sparky, zise veverita in timp ce reincepea joaca de mai inainte precum si cantecelul fredonat atunci cand Marcus o vazu prima data.

Prieten vechi, prieten nou: Toshiba sau Sony Vaio?

E batran saracul…

Unii spun ca l-am chinuit suficient si ca e mare lucru ca inca mai rezista. Eroic as putea spune…

Are 5 ani jumatate. Au trecut peste el generatii multe si marete. Dar el a rezistat… si inca incearca sa ma multumeasca pe cat posibil.

Si totusi tind sa il tradez. Ma gandesc si ma razgandesc de fiecare data cand vad unul nou. O noua minune care imi atrage atentia si imi seduce privirea.

Astazi sunt vrajita. Mi-au luat privirea cele 2 minuni:

Toshiba Satelliterosu, dragut, feminin. Si foarte performant. Cred ca ne-am imprieteni foarte repede si ne-am potrivi tare bine. Are tot ce e nevoie pentru a face fata oricarei provocari mai serioase. Nu ca as vrea sa il chinui prea tare. Doar ca sunt invatata cu relatii lungi si fara surprize neasteptate… Ar fi partenerul de incredere.

Si totusi, are concurenta puternica…

Sony Vaioelegant, armonios si jucaus. Ne-am distra impreuna: ii plac jocurile, asculta muzica si se uita la filme. Am avea cele mai frumoase momente de relaxare impreuna. Si sunt sigura ca atunci cand ar trebui sa munceasca nu am intampina nici un fel de probleme 🙂

Bietul meu batranel Dell nu se compara cu nici unul dintre cei doi la caracteristici. Ambii au putere si forta:

–          Procesoare noi si inteligente

–          Memorie si hard muuult mai mari

–          Rezolutie mai buna

–          Placa video de generatie noua

Si multe multe altele. Ce mai, niste smecheri.

Si eu trebuie sa stau acum si sa aleg…

Grea decizie. Voi ce ziceti?!