Cosmina Pacurar

Intr-un strop de ploaie
Intr-un rasarit de soare
Pe un cer senin
Sau intr-un lac lin
Un zambet, o floare
Un sarut fin ca o boare…

O mangaiere diafana
Si roua de cu seara
Gandul diminetii
Si bucuria vietii
Iubire adunata
Intr-un suras de fata

Atingerea pura
Si lacrima uscata
Pasiunea tineretii
Si amurgul tristetii
Toate adunate
Si tie date

De le primesti
Sau daruiesti
De le pazesti
Sau pizmuiesti
A mele sunt toate…
Si tie date

Cand e vorba de mancare despre mine cred ca parerile sunt impartite. Mama ar spune ca eram mofturoasa cand eram copil. Si cu sigurata tare pofticioasa. Apoi, multi ani am mancat fara sa ma gandesc cat de sanatoasa e combinatia sau mancarea. In ultimii ani am inceput sa fiu mai atenta la ce mananc si mai ales cum combin alimentele sau orele la care mananc.

De vreo 2 ani iar s-ar putea sa fiu inscrisa in categoria mofturosilor. Am renuntat la cam toate felurile de carne, pestele e singurul care il mai mananc. Nu mananc prajit sau gras. Rar pizza sau paste. Foarte rar snacksuri de orice fel. Beau foarte multa apa, ceai verde si uneori cate un pahar de vin si aproape niciodata sucuri.

Unele schimbari le-am facut pentru ca am vrut sa testez cum e. Altele pentru ca mi se par ok si cred in ele. Altele pentru ca am facut un experiment madical care s-a dovedit un mare succes.

Nu sunt adepta curelor de slabire care te storc de putere si te infometeaza. Cred in stil de viata sanatos si echilibrat. Adaptat fiecarei persoane si fiecarui metabolism. Cred in grija personala si in respect fata de propria persoana in primul rand.

Eh, dar scriu randurile astea pentru ca vreau sa impartasesc cu voi un material care mie mi s-a parut super interesant. Il am cules de pe Facebook de la unul din prietenii mei (btw tks Vlad pt ca l-ai postat). L-am tinut in bara browser-ului vreo 2 saptamani inainte sa ajung sa am rabdare si timp sa stau 77 de minute sa il urmaresc. Dar pe mine m-a facut sa mai schimb ceva in obiceiurile mele legate de grija fata de mine, alimentatie, dar mai ales mi-a dat o alta perspectiva asupra vitaminelor (pentru ca cea legata de medicatie si industria farmaceutica imi era deja formata in aceiasi directie in care e prezentata si in acest material).

Va las acum cu materialul iar concluziile le trage fiecare pentru sine…

http://www.rainmakerteam.co/video/Foodmatters_ro/foodmatters_ro.html

E sambata seara si stau pe mess cu o noua cunostinta-prietena.  Mai specific cu iYli. Si din una in alta, asa ca intre fete, ajungem si la cosmetice. Asa ajunge sa imi povesteasca de noua campanie lansata astazi de Farmec, pentru gama lor Gerovital Plant – nou inprospatata si imbunatatita. Aflu deci, ca iYli, impreuna cu alte 10 doamne pornesc in aventura testarii produselor timp de cateva saptamani si isi vor impartasi parerile sincere pe tot parcursul acestui experiment.

Pentru mine a fost haioasa discutia. Pentru ca eu am descoperit cu adevarat produsele Farmec, in primul an de facultate – studenta fiind la Cluj, adica prin ’99. De atunci si pana astazi, cu siguranta, in permanenta se gasesc printre produsele mele si ceva de la ei. Dar acum, mai mult decat in alte perioade, am o serie de produse si mai mult  chiar din gama sus mentionata.

Sunt fericita cu o crema nutritiva, cu un gel spumant pt curatat tenul. Mai am si crema lor anticelulita – ca orice femeie trecuta de o anumita varsta care se ingrijeste – acum ma rasfat putin cu varsta. Nu are nici o legatura ingrijirea personala cu varsta. Parerea mea. Mai mult, cred cu tarie in atentia acordata, specific, la orice varsta, atat corpului, cat si tenului. Acestea sunt produsele din gama Gerovital pe care le folosesc acum. Mai am suplimentul alimentar cu argila, servetelele demachiante, demachiant de la ei, din alta gama, iar ca si tonic eu folosesc Tarr – un dermatolog mi l-a recomandat ca fiind cel mai ok pentru un ten cu usoare probleme de acnee. De obicei mai gasesti pe la mine si crema hidratanta si gelul contur ochi tot din gama gerovital plant si am testat si masca lor cu extract de ceai. Mi-a placut taaare mult. Si sunt tentata sa incerc si gama Gerovital H3 Evolution. Dar mai astept putin.

Am fost intodeauna foarte multumita de produse. Tenul meu se simte bine cu ele. Mie imi place efectul. Crema de fata este cea mai aproape de sufletul meu. Dar si restul produselor pentru ca evident revin la ele. Mai mult decat atat eu cred in produsele romanesti. Cred in calitatea lor, in faptul ca sunt mai proaspete si doar din proximitate, daca nu din alte motive. Iar Farmec, mai mult decat orice, pentru mine si-a demonstrat valoarea la acest capitol.

P.S.: Scriu articolul pentru ca sustin campanii care implica promovarea produselor noastre, mai ales daca le folosesc si cred in ele. Si mai mult, le sustin pe fetele din echipa iYli sa castige concursul campaniei

P.S.2: si dovada existentei produselor (din pacate am sters poza iar dupa problemele cu WP si baza de date am pierdut unele info…:( )

Le-am gasit uitate intr-un caiet…

Mi-ai readus zambetul pe buze si soarele in ochii. Fluturi veseli in stomac zburda fericiti gandindu-se la ochii tai.

———————————————————————————————————————————–

Se promitea o noapte calda. Aproape sufocanta in orasul inghitit de vara si de oamenii care nu plecasera in vacanta. Ajungeam acasa si hotarasem intr-un moment ca dedicam seara unei proiectii speciale. Aveam un film deosebit in plan si terasa… O minune de terasa. A noastra. Fara doar si poate aveam in fata o seara incantatoare. Si totusi… Nici macar nu banuiam cat de minunatat va fi seara.

———————————————————————————————————————————-

As putea fi suparata. As putea sa stau sa ma gandesc la toate posibilitatile pierdute. La toate momentele care ar fi putut sa fie si care au fost irosite. As putea sa ma gandesc la toate promisiunile dulci, soptite de buzele tale in noptile fierbinti de vara.

Sau pot sa ma bucur. De fiecare clipa ce ne-a fost dat sa o petrecem impreuna. De fiecare aventura pe care am trait-o alaturi de tine. Pot sa ma bucur ca te-am cunoscut si ca mi-ai imbogatit viata cu experiente minunate traite impreuna. Iti multumesc ca existi si ca pentru o perioada ai ales sa mergem impreuna pe acelasi drum.

Iti multumesc si te iubesc!

Cati dintre voi nu ati auzit, cel putin o data in viata ideea asta? Spusa poate exact asa cum am scris-o eu mai sus sau in alta formulare care exprima tocmai aceasta idee.

De cand ne nastem si pana murim traim intr-o lume care te evalueaza prin comparatie. Care ne predispune prin invatare la competitie si la „integrare” in acelasi timp. Recunosc ca nu am fost niciodata un mare fan al acestor sisteme de raportare, lucru care mi-a adus si multe neplaceri dea lungul timpului, in special in copilarie/adolescenta in relatia cu parintii.

Si totusi, nu regret alegerile mele si consider ca sunt ceva mai aproape de a fi eu versus a fi cum e toata lumea, de a face ce imi doresc si imi place versus a face ce face toata lumea.

Dar sa revenim la ideea initiala si la modelele de educatie de care va spuneam mai sus:

„Fa asta ca face toata lumea”

„Trebuie sa inveti mai mult si mai bine”

„uita-te la X ca poate. Tu de ce nu poti?”

Oare modelele astea nu ne „omoara” individualitatea? Nu duc oare la spre umbrirea unicitatii fiecaruia dintre noi? Daca fac ce face si X vom fi 2 X. Dar poate eu sunt bun la cu totul altceva. Si nu pot sa explorez acea calitate sau abilitate a mea tocmai pentru ca trebuie sa fac ce face toata lumea.

Urmeaza apoi comparatia si competitia: cum sistemul valorifica performantele lui X trebuie sa fiu ca el sau mai bun ca el pentru a fi „vazut” si apreciat. Dar atunci cand compar 2 oameni oare e valida aceasta comparatie? Atata timp cat noi suntem unici, atata timp cat fiecare suntem un mix de aceleasi ingrediente, e adevarat, dar in proportii diferite, avem baza de comparatie?

Ceea ce ma bucura este ca vad in jur o oferta din ce in ce mai mare de invatamant alternativ care isi propune sa exploreze si sa valorifice tocmai unicitatea fiecaruia. Ma gandesc la tot ce este pe piata: de la gradinite, scolii, licee, universitati care vin cu modele educative diferite, pana la oferta larga de training, work-shop-uri, ateliere, cursuri sau cum vreti sa le numiti, din zona de dezvoltare personala, soft skills. Intr-o forma sau alta toate au ca obiectiv descoperirea potentialului fiecaruia. Acelasi scop il are si consilierea, psihoterapia si coachingul. Bine, psihoterapia are ca si scop si rezolvarea de probleme, dar tot prin descoperirea resurselor proprii.

Cred ca sabloanele, modelele „pre-fabricate” sunt utile pentru o serie de lucruri. Poate si pentru procese. Dar cred ca noi oamenii putem mai mult. Suntem mai mult. Asa cum 2 pianisti cantand aceiasi melodie vor avea o interpretare personala, la fel 2 manageri conducand acelasi departament, urmand aceleasi proceduri vu siguranta vor urma drumuri diferite pentru a ajunge la acelasi rezultat. Ceva „unic”, al fiecaruia se va evidentia. Si e firesc sa fie asa. pentru ca suntem unici. Pentru ca avem asemanari, dar si diferente.

V-as propune astazi sa va explorati unicitatea voastra. Sa va dati voie sa iesiti din sablonul „Fa asta ca face toata lumea”. Sa va dati voie sa credeti in voi si sa fiti altfel, sa descoperiti potentialul vostru si sa il valorificati.

Fiecare asa cum ii e potrivit sa o faca.

As porni de la ideea de criza in sine. Avem sau nu criza in Ro? A venit, a trecut, urmeaza? Peste tot auzim de criza economica. De atat timp tot auzim de ea incat obosesc doar cand aud cuvantul criza.

Acum sincer. Daca banii aia multi nu s-au inecat sau nu au ars eu nu prea inteleg cum au disparut ei asa de odata incat sa „apara” criza. Pot sa cred sau sa inteleg ca unii au avut interese in a provoca criza sau iluzia crizei prin oprirea circulatiei banilor. Si ca probabil acei „unii” fie s-au imbogatit si mai mult, fie interesul lor a fost in zona de putere si control si probabil le-au castigat sau le vor castiga pana la sfarsitul crizei.

Nu ma intelegeti gresit. Nu am nici o problema cu toate astea. In sensul ca nimeni si nimic nu imi da dreptul de a judeca sau de a imparti binele si raul la unii sau la altii. Mai mult, daca acesti oameni au ajuns in acea pozitie, cu siguranta ca, sunt inteligenti si mai mult decat atat acela era locul in care trebuiau sa ajunga.

Ideea acestui articol e de a gasi modalitati altfel, diferite de a iesi din criza. Sunt suficienti oameni mai mult sau mai putin in masura sa faca analiza si sa caute solutii serioase si clasice (alea cu impozitarea lui X sau Y; cu reducerea personalului din sistemul public ca e prea numeros, cu reducerea birocratiei si incurajarea si sustinerea antreprenoriatului prin politici economice avantajoase sau altele din aceiasi categorie clasica) pentru iesirea din criza asa ca va provoc la un exercitiu de imaginatie, creativitate si joaca. Eu va spun ideile mele despre iesirea din criza, voi imi spuneti ideile voastre si sa vedem ce iese

Prima idee care imi trece prin minte se leaga de toata clasa politica. Nu doar cei care sunt la putere acum. Toti care au fost implicati direct sau indirect in politica din Ro. I-as duce la un spa care face ceva tratamente cu O2 si i-as tine acolo o zi sa se oxigeneze bine. Apoi i-as pune sa stea in maini mai mult timp (asa in functie de necesitati de la o saptamana in sus). Cred ca ar fi 2 rezultate: unul ca li se oxigeneaza creierul si mai sti, s-ar putea chiar sa inceapa sa gandeasca solutii. Iar al 2-lea rezultat: poate li s-ar mai goli buzunarele. Si ar reveni o parte din bani pe la buget. Acum nu as vrea sa se intoarca toti banii, dar macar asa 40-50% din ei.

O alta solutie care poate fi aplicata se leaga de „reanimarea” satului romanesc. Eu le-as da, la vacute, sa bea cerneala. Asa s-ar transfoma toate in Milka. Si posibil ca laptele sa fie mai sanatos decat ce gasim acum pe piata. Dar ganditi-va la ideea cu Milka. Iarasi cred ca ar rezulta 2 directii: pe de o parte putem sa exportam vacuta Milka, pe de alta parte va dati seama cati oameni ar vrea sa vina sa vada unde se nasc si traiesc vacutele Milka?! Cum traiesc ele? Sa stea o vreme sa le ingrijeasca etc. Si uite asa viata la tara e reanimata, ajung bani de cheltuit la tarani si crestem PIB-ul pentru ca o parte vor ajunge la buget.

Apoi ma gandeam cat de mult ne plac noua romanilor dramele si show-bizz-ul autohton… si cum sunt la mare cautare telenovelele ma gandesc ca mare parte din romani pot fi implicati in astfel de proiecte. Ia ganditi-va, vedem atata drama la tv, in ziare etc deci avem sursa de inspiratie pentru scenarii  si „actori” cu experienta in domeniu, doar joaca zilnic roluri de telenovela. Apoi, toata lumea spune ca avem fete frumoase, deci avem si actrite care sa tina prima pagina si atentia. Si toti stim ca filmele sunt o sursa destul de buna de bani. Deci asta ar putea fi o alta solutie de a iesi din criza. PIB-ul Ro probabil ar avea mult mai multe zerouri in urma unei abordari telenovelistice a realitatii romanesti. Cu atat mai mult cu cat si in zona politica avem multe exemple de drama queen atat feminine, cat si masculine.

Astazi va propun un exercitiu simplu de evaluare, orientat catre propria persoana. Mai precis, v-as sugera sa fiti putin atenti la modul in care va formulati „cerintele”. Fie ca vorbim de acele lucruri, fapte, actiuni ale voastre personale, fie ca vorbim despre asteptarile formulate catre cei din jurul vostru.

V-as spune sa va uitati, de fapt sa ascultati, cat de frecvent folositi cuvantul magic TREBUIE in exprimarile voastre: „trebuie sa ajung la birou la ora x. Trebuie sa fac planul de lucru pentru… Trebuia sa duci gunoiul! Trebuie sa iti faci temele! Trebuie sa dorm la ora 22 pentru ca altfel voi fi obosita maine la birou.”

Astea sunt doar cateva exemple de formulari pe care le aud in jurul meu sau pe care chiar le folosesc uneori.

Si pe de alta parte imi amintesc ce spunea unul din profii mei din facultate, D. David ca sa fiu mai specifica, la unul din primele cursuri din anul I: „nimic nu TREBUIE!” Modul in care noi il folosim pe acest trebuie este absolutist si nu e deloc functional sau sanatos.

Mai mult decat atat partea inconstienta a noastra nu proceseaza intocmai acest trebuie ca pe ceva placut. Si de multe ori cu cat ne impunem sau impunem celor din jurul nostru folosind acest imperativ absolutist reactia este exact opusa de ceea ce ne-am dori. Facem exact opusul a ceea ce trebuie. Cei din jurul nostru fac exact invers.

Pana la urma chiar si viata in corpul uman poate fi sustinuta o perioada destul de lunga – cateva zile/saptamani – fara apa si mancare. Ceea ce inseamna ca NU trebuie sa manac sau sa beau. Cum nu trebuie nici sa respir. O fac pentru ca vreau sa traiesc. Ceea ce, de fapt, poate fi tradus printr-o alegere.

ALEG sa respir, sa mananc, sa beau sa fac X sau Y lucru, sa merg acolo sau dincolo.

ALEG sa stau de vorba cu tine, sa fac meseria asta sau sa fiu in relatia asta. Si la fel cum eu aleg sa fac toate astea pot alege si sa NU fac diverse lucruri.

Si la fel ca mine si tu si el si ea si oricine din jurul nostru are acelasi drept de alegere versus impunerea lui TREBUIE!

Si atunci cum s-ar putea schimba formularea acestor imperative pe care le folosim zi de zi? Poate ceva de genul: „as vrea sa ajung la birou la ora x. Imi doresc sa fac planul de lucru pentru… m-ai ajuta daca poti sa duci gunoiul! Mi-ar placea sa iti faci temele! Aleg sa dorm la ora 22 pentru ca altfel voi fi obosita maine la birou.”

V-as propune sa faceti schimbarea asta pentru o perioada. De fiecare data cand sesizati ca il folositi pe Trebuie sa Alegeti sa formulati altfel. Tot ce e nevoie sa stiti e ca un comportament se modifica cu munca si in timp. Astfel, daca va plac rezultatele pe care le observati dupa ce incepeti sa faceti aceasta schimbare, un exercitiu de minimum 21 zile poate duce spre insusirea noilor abilitati de comunicare. Pe de alta parte, cu cat exersati mai mult si sunteti mai perseverenti cu atat mai solida va fi noua metoda de a formula.

Gasisem zilele trecute, pe site-ul unui cunoscut, o metafora extrem de interesanta.

Se refera la modul in care putem transpune pe hartie ritmul vietii. De fapt cele 2 ritmuri ale vietii. Luati-va un minut sa va ganditi cum arata ritmul cardiac pe EKG sau undele cerebrale pe EEG. Cred ca toata lumea va fi de acord cu mine ca acestea sunt sinusoidale. Sau asemanatoare unor valuri, daca comparatia va place mai mult. Ele au puncte de maximum si puncte de minim. Iar intre aceste puncte, momente de urcare, dar si momente de coborare. Acum, daca e sa mergem mai departe cu scurta analiza, v-as invita sa va ganditi pentru o clipa, care este momentul in care aceste unde devin liniare. Pai haideti sa vedem: EEG-ul este liniar cand omul este in moarte cerebrala. In situatia asta, doar creierul este mort, iar corpul este sustinut in viata de aparate. Acum nu stiu sa va spun daca sau cati si-au revenit din aceasta stare (care este diferita de coma), dar stiu ca majoritatea medicilor considera imposibila recuperarea. Pe de alta parte, EEG-ul e liniar in momentul in care inima inceteaza sa mai bata. Cand murim!

Toate acestea sunt fapte stiintifice. Totusi, eu va spuneam mai sus de o metafora. Pai e tocmai asta. A ritmului vietii!!! Tocmai v-am arata mai sus ca atat ritmul vietii fiziologice, cat si al vietii psihologice este departe de a fi liniar. Are curbe. Are momente de + si momente de -. Creste si descreste!

Si cu toate astea, noi oamenii, de multe ori, ne dorim ca viata noastra sa fie liniara. Sa nu fim niciodata tristi, suparati, furiosi. Ne dorim sa fim intr-o stare constanta. Mai mult, de cele mai multe ori, ne dorim sa fim constant pe +: fericiti, bucurosi, etc.

Acum stau sa va intreb ce se intampla cu o retea electrica daca e supraincarcata? Tatal meu, care e electrician, mi-a spus ca aceasta se arde…

Ritmul vietii ne arata ca o stare liniara inseamna moarte. Atat biologia, cat si fiziologia corpului nostru nu fac diferenta in liniar + si liniar -. Acolo exista unde pentru viata si linie pentru moarte!

Dar noi cautam o viata liniara!

V-as sugera, acum, pentru inca un minut sau mai multe daca va permite timpul sa stati si sa meditati putin la ideile de mai sus. La cum ar fi viata voastra daca ar fi o linie. Mai mult, daca vedeti viata ca fiind acum o linie, fie ea si pe -, daca va simtiti asa, ganditi-va putin si vedeti daca nu aveti si +-uri: oricat de mici sau mari, oricat de vizibila sau nesemnificative, cred ca, sunt si +-uri.

Altfel nu ar fi viata! Si, probabil, aceiasi situatie se regaseste si in cazul liniar pe +.

Asa ca haideti sa traim viata asa cum e ea, in valuri, sis a multumim pentru – caci dupa urmeaza urcarea si sa ne bucuram de + stiind ca urmeaza o curba descrescatoare care ne va duce spre o alta panta ascendenta.

In nebunia momentului, m-am pierdut in bratele tale pe pielea mea tresarind. Privesc orasul de undeva de sus. Tu esti langa mine. Buzele tale ating usor firele matasoase ale parului meu in timp ce imi soptesc usor, cu glas cald: „E gata!”. Ma intorc si iti zaresc privirea. Uit de mine, adancita in ochii tai verzi de un infinit profund. Ma intreb daca e posibil. Ma intreb daca e real. Ma intreb daca e un alt vis nascocit de mintea mea prinsa de aroma pielii tale. Imi amintesc. Revin si imi simt tremurul fin al pielii mele la contactul cu degetele tale.

Aud vocea ta spunand: „E gata!” si revin din mirajul trait cu toata intensitatea pana in acel moment. Al apusului privit de pe terasele suspendate ale orasului de vara. Revin la privirea  ta. La verdele stralucitor ce se pierde in al meu si imi amintesc: Cafeaua e gata. Ma intorc la ceasca aburinda din mana ta si ma gandesc la gustul buzelor tale amestecat cu cel al cafelei aburinde.

O seara ca oricare alta in care timpul se opreste in imbratisarea noastra.

*Rugamintea mea la voi pentru acest post e sa imi acordati timpul si rabdarea de a citi pana la sfarsit. Multumesc mult

In decembrie am participat alaturi de gasca mea vesela din Bucuresti, 10 suntem la numar (EMCA – fetele si GSMDTT – baietii), la un proiect care ne-a facut Mos Craciuni pentru niste copii mai putin favorizati de mediu. Ma refer la Centrul de Plasament si Primiri Urgente Robin Hood.

Acum sa va povestesc putin despre cei de la Robin Hood. In primul rand mie mi se par in plin ghetou. E foarte dificil sa ajungi la ei. Chiar daca, la o prima vedere, harta iti arata un drum usor de urmat, e o intreaga aventura sa ii gasesti. Apoi, sunt in pline noroaie. Strazi neasfaltate, nenivelate in jur, cladiri mai mult sau mai putin prietenoase in jur. Si toate astea undeva la o margine de Bucuresti.

Cu toate astea am avut o multime de surprize placute odata ajunsi acolo. Copii sunt foarte draguti. Sunt respectosi, prietenosi si iti arata nevoia lor de atentie si afectivitate intr-un mod deloc invaziv.

Unul dintre lucrurile minunate pe care le-am descoperit este atelierul de creatie al copiilor. O persoana deosebita se ocupa de acesti copii si ii ajuta sa isi dezvolte si sa isi valorifice potentialul artistic. Picteaza tablouri, icoane, fac diverse obiecte de decor si incearca sa valorifice toate materialele disponibile, chiar daca la o prima vedere acestea nu ar fi potrivite pentru asa ceva.

Si va pot spune ca fac lucruri cu totul deosebite.

Dar as vrea sa revin la titlul articolului si la ideea pe care o avem. Ne dorim sa facem ceva pe termen lung pentru acesti copii. Oarecum ceva care sa contribuie mai mult la dezvoltarea lor armonioasa si la o integrare pe termen lung in societate.

Vrem sa le creem o ludoteca. Si se va numi Ludoteca Strumpf.

Acum, ce inseamna o ludoteca? E un spatiu de joaca, creativ si educativ. In acet mediu copii pot invata sa interactioneze, sa se joace in echipa, isi vor devolta creativitatea si abilitatile intr-un mediu care ii va stimula. Si mai mult decat atat, vor petrece timp de calitate si vor invata sa se joace frumos.

Acolo, copii, vor avea la dispozitie jocuri, carti si materiale utile pentru toate aceste activitati.

Initiativa ludotecilor in Bucuresti apartine Asociatiei Creativ care este partenera in acest proiect. Din partea lor vor fi si voluntarii care vor coordona activitatile ludotecii. Acum nu va ganditi ca copii nu vor avea acces la ludoteca decat impreuna cu voluntarii. Nuuu. Ei vor putea sa se joace acolo atunci cand doresc pentru ca aceasta va fi creata in incinta centrului de plasament. Doar ca, regulat, vor fi acolo si voluntari care vor coordona diverse activitati educative. Ii mai avem alaturi de noi si pe cei de la Copacul de Hartie.

Pe de alta parte, ii vom sustine pe termen  mediu si lung pe cei de la centru. In acest sens, ne dorim sa putem sa organizam pentru ei tabere de vara si de iarna, sa le oferim rechizite pentru anul scolar (ah, daca nu v-am spus, copii merg la scoala in comunitate. Mai mult, au cazuri de succes, care au continuat scoala pana la a termina o facultate) si, bineintnteles, sa le oferim cadouri de sarbatori.

Acum v-am povestit despre ideea noastra. Haideti sa va spun putin si de cum ne gandim sa o punem in practica.

Campania initiata de noi se numeste „O mama lipseste! Poti sa-i ajuti!”.

Sunt 2 mari directii initiate de noi:

Pe de o parte vineri, 11 februarie, organizam un party mare, mare in Club Memento. Va si si cu premii. Pe de o parte puteti castiga o cina romantica in 2 oferita fie de gazdele noastre, fie de unul dintre parteneri si prieteni Caffe Tabiet. Taxa de intrare este de 25 lei si suma stransa va merge, bineinteles, la copii. Aici avem un mare sprijin din partea AIESEC. Mai puteti contribui aducand, la petrecere sau la Copacul de Hartie, jocuri, jucarii si carti. Rugamintea noastra e ca ele sa fie in stare buna.
Gasesti bilete pentru petrecere la AIESEC, Copacul de Hartie, Asociatia Creativ, BOS.

Pe de alta parte, bineinteles, primim sponsorizari. Noi avem create pachete, mai mari sau mai mici, care vin cu diverse beneficii pentru cei care doresc sa se implice in proiect. De la campanii media integrate, pana chiar la a le constri si lor o ludoteca pentru copii angajatilor sau pentru copii clientilor. Daca va doriti sa contribuiti la acest proiect cu siguranta orice suma va fi de folos pentru a ne atinge scopul.

Acum, voi, care ati avut rabdare sa cititi tot materialul, puteti sa ne ajutati venind vineri la party si contribuind astfel prin achizitionarea unui bilet de intrare. Puteti, de asemenea, sa contribuiti prin anuntarea evenimentului si a proiectului. Cu cat mai multi afla de initiativa cu atat mai bine. Mai mult, daca aveti idei sau sugestii de firme/persoane care ne-ar putea sustine si pe care i-am putea contacta nu ezitati sa imi spuneti. Fie imi lasati un comment aici, fie imi dati un mail cu siguranta nu o sa trec cu vederea nici o sugestie sau ajutor.

In incheiere as mai vrea sa il pomenesc, pe pozitia de initiator al proiectului, pe colegul meu Gabi Aftenie de la Marketing Tactics si sa va las cu poze din atelierul copiilor, poze de la activitatile desfasurate sambata de cei de la Creativ cu copii (dar nu stiu cum e cu publicatul pozelor cu copii asa ca pun poze cu rezultatele „muncii” lor) si cu afisul petrecerii de sambata unde va asteptam.