E un subiect despre care am mai scris in diferite momente. De obicei e o reactie la ceva ce s-a intamplat in viata mea sau in jurul meu. Oarecum aceiasi situatie se aplica si acum.

Ce este prietenia?

Cred ca fiecare dintre noi are propria definitie pe care o da relatiei de prietenie. A oamenilor pe care ii considera prieteni.

Pentru mine, prieteni sunt acei oameni carora le pasa cu adevarat de mine. Si acei oameni de care mie imi pasa. O clarificare se cere inainte de a continua – eu vorbesc de relatiile de prietenie apropiata, poate de acel cerc restrans de “cei mai buni prieteni”.

Sunt acei oameni pentru care ma trezesc la 3 dimineata fara sa spun “pss”, pentru care las totul in momentul in care imi cer ajutorul sau pentru care am intodeauna un minut sa ii ascult. Sunt oamenii care ar face acelasi lucru pentru mine, in aceleasi conditii.

Sunt oamenii pe care si daca nu ii vad o zi, o luna, un an sau 10 atunci cand ne vedem sau reluam povestile o facem din acelasi punct in care le-am lasat.

Pentru mine o prietenie adevarata e neconditionata de timp si spatiu. Si mai ales, acolo nu exista “TREBUIE”!!!

E o legatura intre 2 suflete mai mult decat intre 2 minti. E o legatura care se bazeaza pe emotii si sentimente frumoase si nu neaparat pe o proximitate fizica.

Si recunosc ca nu o sa imi schimb viziunea asupra acestui subiect atata timp cat in jurul meu am oameni asa de frumosi chiar daca asta presupune sa pierd din viata mea alti oameni care intre timp si-au schimbat aceasta viziune.

Am avut  si AM privilegiul ca dea lungul anilor sa am prieteni! Oameni cu adevarat frumosi si dragi. Oameni alaturi de care am trait bucuri si tristeti, impliniri, reusite, dar si esecuri sau lacrimi. Ale mele dar si ale lor. Toate sunt parte din noi si din istoria noastra. Unii dintre ei s-au mai ratacit pe drum, altii imi sunt alaturi si de 30+ de ani. Pe unii i-am cunoscut mai recent, pe altii i-am lasat intr-un episod trecut din viata mea. Cu toate acestea sunt recunoscatoare pentru bucuria pe care a trait-o sufletul meu alaturi si datorita tuturor acestor oameni.

Si mai mult decat atat le multumesc ca fac parte din viata mea si ca ii pot numi PRIETENI!!!

Guys & girls, stiti voi mai bine care sunteti  astia!!!!

Miercuri tema zilei cu fetele din qual (colegele mele de care am mai vorbit si cu alte ocazii) a fost papucii. Aceiasi papuci despre care spuneam intr-un material anterior.

De data aceasta am pornit discutia de la perechea din fotografia alaturata. I-am primit dimineata de la cei de la Zorilestore.ro

Initial mi-am dorit o pereche oarecum similara dar crem. Cand mi-au spus ca nu mai au pe stoc acel model si marime recunosc ca am fost putin bosumflata. Asa, ca un copil mic care nu isi primeste jucaria preferata. Dar, cautand printre paginile magazinului lor si printre optiunile multiple pe care le ai acolo am descoperit perechea aceasta. Eram extrem de curioasa de cum arata si in realitate pentru ca fotografiile erau extrem de charming… Asa ca miercuri, cand a ajuns cutia eram mai mult decat nerabdatoare sa vad „noua jucarie”.

Sa vad ce si cum „mi-au dat papucii” cei de la Zorilestore.ro

Si recunosc ca am fost impresionata. Arata super bine. Sunt niste sandalute tare dragute si fiinute. Cei de la Zorilestore.ro le au plasate in categoria papuci – de aici si discutia cu fetele. Ele insista ca sunt sandale. Hai fie, una dintre fete ca si compromis a zis „slapi”. Doar ca stiam cu toatele ca nu arata a slapi ci mult mai mult a sandale.

Sunt dintr-un material tare haios. Un plastic ceva, tare elastic si finut. Cand am ajus acasa le-am si probat. Sa vad cum se simt. Si mi s-au parut tare comode. Acum e adevarat, testul il vor face in vara, cand cald fiind le pot scoate la plimbare.

Daca e sa ne uitam la categoria din care fac parte – papuci – ar trebui scosi la plimbare la strand si la plaja. Dar la cum arata si cum se simt presimt ca vor fi plimbate si prin Bucurestiul fierbinte la diverse tinute. Am eu o banuiala ca se vor potrivi de minune si la blugi dar si la rochite ori fustite. Colorate, vesele se vor asorta de minune cu sandalutele finute si comode.

Si atunci o sa le provoc iarasi pe Dae Girls la o discutie despre papuci versus sandale

Btw, tks ca „mi-ati dat papucii”!!!

Draga Bing,

Bine ai venit in aceasta galaxie care gazduieste planeta mea. Noi o numim Pamant. Sper sa iti fie usor sa o pronunti si poate o sa ne spui intr-o zi cum s-ar traduce in limba ta.

Ma gandeam ca ti-ai dori tare mult sa ne cunosti mai bine. Cred ca sunt o multime de modalitati sa faci asta. Poti sa calatoresti, poti sa te uiti la televizor, poti sa asculti muzica sau sa te uiti la filme, poti sa stai de vorba cu noi sau chiar sa vii in vizita. Sa stii ca te primim cu drag.

Dar, ma gandeam, ca o alta metoda, la fel de interesanta si placuta este sa citesti. Acum sincer, nu stiu daca stii ce inseamna sa citesti. La noi lucrurile stau cam asa: iei o carte – care este de fapt o culegere de litere asezate intr-o forma anume, care formeaza cuvinte, care apoi formeaza fraze cu sens. Ele sunt asezate frumos pe o coala de hartie. Si hartia aceasta este fie fizica – adica poti sa pui mana pe ea, poti sa o mirosi, poti sa o simti; fie electronica – asa ca scrisoarea mea pentru tine.

Si cum m-ai rugat sa iti recomand ceva, care sa te ajute in procesul tau, eu ma gandeam la “Secretul”. Nu de alta, dar cum mie imi plac oamenii si sunt fascinata de modul in care functionam, m-am facut psiholog. Si tot citind si tot vorbind cu oamenii care vin la mine am ajuns la concluzia ca noi ne complicam singuri de cele mai multe ori. Si ca avem nevoie sa revenim la simplitate si la armonie.

“Secretul” este una dintre primele carti pe care e bine sa le citim. Si apoi sa o recitim. Si iarasi, si iarasi pana interiorizam ceea ce spun ei acolo. Si intre timp sa si aplicam ceea ce citim. Eu cred ca lumea va deveni mult mai frumoasa si mai armonioasa daca cu totii am citi si aplica ce scrie in cartea aceasta.

Asa ca iti doresc spor la citit. Si recitit. Si aplicat…

Si mai am un Super-PONT: sa stii ca cei de la Elefant.ro sunt tare draguti. Si pentru ca ei au aflat ca multi oameni, si poate si tu, au uneori probleme cu timpul – mai bine zis nu au prea mult – s-au gadit sa ne ajute pe toti. Astfel ei sunt primii care au implementat si in Romania (adica tara in care m-am nascut si locuiesc eu) un sistem extrem de prietenos si simplu: “Comanda cu un click”. Eu cred ca au fost tare inspirati cand au facut asta. Asa nu mai e nevoie sa te chinui sa tot completezi date iarasi si iarasi. Ele se salveaza dupa prima comanda, iar apoi “CLICK” si ai cartea. Sau filmul. Sau muzica. Orice iti face cu ochiul de la ei din magazin.

In speranta ca vei avea o sedere placuta printre noi si ca ne vei gasi prietenosi si comunicativi, iti urez:

Sedere placuta in continuare.

C

P.S.: stiu ca iti doreai o singura recomandare de la mine. Dar sunt o pofticioasa si am vazut o multime de carti interesante pe acolo si as vrea sa iti mai spun de inca 2 (ar fi ele mult mai multe, dar …).

Prima ar fi “Cartea despre copii” scrisa de Osho. Este geniala – si autorul de asemenea. Cred ca toti am avea de invatat din aceasta carte daca am avea bunavointa sa ne acordam un moment de rasfat si sa o citim. Cred ca avem de invatat din ea si mai ales, avem de invatat cate ceva care ne-ar ajuta sa facem un pic mai bine pentru generatiile viitoare. Si, poate (sper) ca e mai aproape de modul in care voi, pe planeta ta, din galaxia ta abordati viata.

Cealalata ar fi “Inteligenta  emotionala” o carte care ne ajuta pe noi sa vedem ca functionam si altfel in capul nostru. Ca mai avem si alte parti, nu doar ratiune si ganduri, care ne pot ajuta sa facem lucrurile altfel, poate mai bine.

Mi-ar placea sa imi spui cum ti s-au parut recomandarile mele . Si, mai mult decat atat, sunt sigura ca o sa gasesti la Elefant.ro o multime de alte optiuni (electronice sau fizice) care sa te ajute sa ne cunosti mai bine.

Pentru o saptamana altfel…

http://www.youtube.com/watch?v=Iw-W1K68Sd4

Imi este destul de greu sa scriu acest post. Motivele sunt multe…

Si am rugamintea mare sa imi acordati timpul si atentia pentru a citi pana la capat materialul acesta.

Va spuneam acum cateva zile ca a trecut ceva timp de cand am facut primii pasi in research si ca acestia au fost ghidati si sprijiniti de colegii mei din Daedalus Group.

Printre acesti se afla si sufletul cald si minunat despre care scriu aici. Andra

Cu toate ca birourile noastre sunt in capete diferite ale spatiului de birouri al firmei, cu toate ca de multe ori nu am avut timpul necesar sa stam mai mult impreuna si sa ne cunoastem am simtit de la prima privire ca avem multe lucruri in comun.

Carti pe care le-am citit amandoua sau pe care ne doream sa le citim, pasiune pentru dezvoltare personala, cunoastere si spiritualitate.

Atentie spre natura, sanatate si lucruri altfel.

Discutii interesante si pasionante despre o multime de subiecte.

Imi amintesc o noapte. Prin iarna candva. Era 12 sau poate chiar 1. Ma credeam singura zebzeaca pierduta prin open. Inca mai avem ceva de munca pe aici si am hotarat sa fac o mica pauza sa ma dezmortesc. Ma ridic de la birou si vad lumina in partea cealalta a open-ului. Merg decisa sa fac economie si ajungand in partea cealalata vad ca de fapt nu sunt singura “nocturna”. Andra era la biroul ei, municnd cu drag si spor la un raport care trebuia livrat in noaptea aceea. Si era cu zambetul pe buze chiar daca ora era tarzie. Si era vesela si atenta la ceea ce avea de facut.

Asa am vazut-o eu pe Andra aici: dedicata, atenta, implicata

Si stiu sigur ca si colegii mei o vad cel putin asa, daca nu in mult mai multe nuante si culori. Pentru ca multi dintre ei au avut parte de prezenta ei mult mai mult timp.

Inceputul de an a venit fara ea. Timid o vorba prin open a spus ca e bolnavioara. La un anumit moment am aflat ca starea ei se degradeaza, ca s-a internat, ca are probleme ba cu una, ba cu alta. Cu toate acestea nimeni nu se astepta la “surpriza” unui diagnostic uneori complesitor si cu siguranta naucitor. O forma de cancer urata si mai ales cu evolutie extrem de agresiva.

Si acolo a inceput pentru ea un drum lung si anevoios spre vindecare. Si spre revenirea ei la viata si la prieteni si la noi – oamenii care o cunosc si care o iubesc.

Si stiu cu siguranta ca ne dorim cu totii sa o avem iarasi alaturi de noi. Eu sigur imi doresc timp alaturi de ea. Sa o cunosc mai bine, sa avem timp sa disecam in o mie si o suta de bucati toate acele subiecte care nu au ajuns “pe masa” noastra inainte.

Noi avem aici o multime de actiuni care mai de care mai dragute si simpatice. Toate au fost sau sunt cu scopul de a o ajuta pe Andra.

Mai mult, Dae (si pentru asta le multumim in primul rand lui Daniel si Dragos) a fost alaturi de initiativele colegilor si a venit si cu altele suplimentare astfel incat sa ajunga resurse cat mai mari la Andra.

Asta pentru ca Andra are nevoie de noi toti. Cu mic, cu mare. Si da! Are nevoie de bani pentru ca doar asa poate sa continue tratamentul si poate sa se faca bine.

Si noi stim cu totii ca ea isi doreste asta si ca si poate sa se faca bine.

Fiecare dintre noi o poate ajuta. Cu mai mult sau mai putin. Pana la urma nu conteaza cu cat pentru ca impreuna putem sa facem diferenta.

Niste prieteni simpatici ai Andrei au facut un blog dedicat cauzei ei. Aici gasiti detaliile despre etapele prin care ea a trecut, precum si diagnosticul exact si ceea ce urmeaza si care sunt pasii de urmat in tratament.

Tot acolo gasiti detaliile despre cum puteti sa donati bani pentru a o sprijini in drumul ei spre insanatosire. si stiu ca Andra va avea un gand bun, o multumire si un zambet pentru fiecare dintre cei care o sprijina in vreun fel.

Pe langa blog, cred ca puteti sa aruncati un ochi si pe pagina ei de Facebook  si sa va faceti o idee despre cum e ea.

Cum despre ce vorbesc? Despre internetul mobil fireste…

Cum in mintea mea “internet mobil” are doua sensuri, am 2 abordari…

Ma gandesc in primul rand la internetul PE mobil:

Pe negandite si mai ales pe nesimtite a intrat in viata mea. De vre-un an asa in personal si de vreo 2 in profesionala. Am inceput cu net pe mobilul “de munca”. Si asta insemna in primul rand mailuri: primite si raspuns la ele. Si mai insemna din cand in cand verificarea site-ului sa fim siguri ca s-a postat cate ceva.

Apoi, acum asa, cam cu un an in urma, m-a luat prin surprindere si pe mobilul meu… si suntem de nedespartit din acel moment. Grav e ca nu reusesc sa imi mai imaginez viata fara el. Este de neconceput ca as putea ramane fara net pe cand ma dau cu metroul, pe cand astept pe undeva, cand sunt in parc sau chiar cand sunt la cate un curs.

Ce as face fara acces rapid la mailuri (si personale si de business), fara Facebook, poze, statusuri sau chiar oportunitati…

Net-ul meu vine de la “Portocalii” cum ii numesc eu pe cei de la Orange si recunosc ca pentru mine motto-ul campaniei: “Gaseste inspiratia in tot ce te inconjoara cu internetul mobil de la Orange!” ma duce cu gandul la momentele cand vad ceva si vreau sa share-uiesc rapid pe vreuna din retele de socializare sau cand vreau sa aflu repede, repede pe unde imi sunt prietenii care ma asteapta, prin vreo cafenea ceva sau chiar cand sap dupa vreo bacanie…

Cu netul pe mobil mi-am facut poftele prin Bacania Veche, dar si in Bacania cu Suflet, mi-am luat o minunatie de la Elena aka Bratara Magica, dar am si stabilit rapid intalniri sau am urcat poze inspirate. Cu netul pe mobil ascult muzica, verific vremea, sau descopar site-uri utile noua fetelor de pe la Qual.

Si stau sa ma gandesc ca suntem abia la inceput de relatie… Oare cum va fi dupa 3 ani? Dar dupa 7???

Apoi vine povestea cu internetul mobil. Ala cu stick, stiti voi care…

Eh aici e si mai si…

Majoritatea job-urilor pe care le-am avut in ultimii ani, fie ca erau asa de capul meu, fie colaborari sau chiar cu statut de “angajat” ca cel de la Dae, au presupus si multe deplasari si multe conferinte, cursuri etc.

Pai dragilor, cred ca as fi “murit” de nenumarate ori fara sa am solutie mobile de net. Da, in multe locuri sunt solutii “locale”: Sali de conferinta cu net-ul lor, hotelurui care zice-se ca au, hot-spot-uri, cafenele etc. Dar cred ca multi din cei care s-au plimbat stiu ce spun cand zic ca e nevoie sa ai propria solutie pe care sa te bazezi daca vrei sa iti faci treaba.

Nu de alta, dar fie reteaua crapa, fie e supre incarcata, fie are un traffic mai abitir ca al melcului. Iar daca tu ai termene de livrare, daca e nevoie de raspunsuri promte si de informatii rapid, o sa plangi si o sa te infurii si o sa tipi si o sa te duci in primul magazine sa iti iei Solutia ta proprie si personala. Si mobile pe deasupra.

Cum va spuneam ca solutia PE mobil a mea e de la Portocalii, intamplarea face ca si cea Mobila sa fie tot de la ei. Nu de alta dar e singura care are cea mai buna accoperie la ai mei acasa. Si pe langa munca, pe care o mai las deoparte cand ajung acolo, imi doresc tare mult sa le mai arat cate o poza de pe FB sau cate ceva din ce am scris.

Voi? Ce ziceti? Util sau fun? Cum e cu netul asta pe mobil???

Si cum leapsa e leapsa daca merge mai departe, voi fetele, internautele – Raluca si Ioana – ce ziceti de asta?

- Exista 5 case fiecare de alta culoare.

- In fiecare casa locuieste o singura persoana, fiecare de alta nationalitate.

- Fiecarui locatar al fiecarei case ii place o anumita bautura, fumeaza o anumita marca de tigari si detine un anumit animal de casa.

- Niciuna din cele 5 persoane nu bea aceeasi bautura, nu fumeaza aceeasi marca de tigari si nu detine acelasi fel de animal de casa.

- Britanicul locuieste in casa rosie.

- Suedezul are un caine.

- Danezul bea cu placere ceai.

- Casa verde se afla in stanga casei albe.

- Locatarul casei verzi bea cafea.

- Persoana care fumeaza Pall Mall are o pasare.

- Locatarul care locuieste in casa din mijloc, bea lapte.

- Locatarul din casa galbena fumeaza Dunhill.

- Norvegianul locuieste in prima casa.

- Fumatorul de Marlboro locuieste langa cel care are o pisica.

- Locatarul care are un cal locuieste langa cel care fumeaza Dunhill.

- Fumatorul de Winfield bea cu placere bere.

- Norvegianul locuieste langa casa albastra.

- Germanul fumeaza Rothmans.

- Fumatorul de Marlboro are un vecin care bea apa.

Cine este proprietarul acvariului cu pesti?

Voi stiti solutia???

Si de DAEDALUS Group.

Sau mai bine spus de cercetare de piata/research, de echipa si colegi minunati si mai ales de colegele din departamentul de calitativ de la Daedalus.

Mi-am dat seama zilele astea ca pe 1 aprile (si nu e pacaleala)  fac un an de cand sunt mai zi de zi pe la Dae – cum ne place nou colegilor sa “alintam” locul care ne ocupa mare parte din timpul unei zile, cu bune si cu mai putin bune aka provocari, caci sigur se sfarsesc cu bune si astea!

Dar pe langa faptul ca fac un an mi-am dat seama si ca nu am scris aici nimic despre aventura in care am pornit anul trecut. Spun aventura pentru ca a fost o provocare in adevaratul sens al cuvantului sa revin la statutul de “angajat”.

Povestea mea cu research-ul si cu calitativul a inceput prin 2010 cand, la una dintre intalnirile Romanian Managers pe care le-am organizat, l-am cunoscut pe Daniel Enescu – unul dintre “creierele” din spatele DAEDALUS Group. Conjuncture a facut ca in aceiasi perioada sa mai cunosc pe cineva din zona marketing/publicitate si sa mi se recomande sa “incerc” calitativul pentru ca mi s-ar potrivi. La cateva saptamani dupa intalnirea cu Daniel la RM am stabilit o intalnire, am venit la sediul lor si dupa o discutie extrem de placuta am hotarat de comun accord sa acordam o sansa moderatorului din mine. A fost interesant. Am moderat primul grup “de test” stiind ca in spatele oglinzii am un om care stie marketing si research si mai mult care “le mananca pe paine” de vreo 15 ani asa… am iesit din acel grup cu un feedback pe care mi l-am dat si care era foarte aproape de cel pe care mi l-a dat si Dan, dar si cu concluzia reciproca ca merita sa mergem mai departe.

Si asa am ajuns eu sa colaborez intr-o prima faza cu Dae… a fost un inceptu cu peripetii, cu proiecte extreme de provocatoare dar si frumoase. Am invata cate ceva despre domeniu si meserie si a inceput sa ma ataraga tot mai mult.

A trecut o vreme si in martie 2011 am inceput discutiile despre posibilitatea de a veni “mai permanent” in echipa de qual din Dae. Discutii care s-au materializat si incepand cu 1 aprilie am avut un nou birou, colegi noi si un nou starting & learning point. Si a fost wow de la inceput.

Provocarile au continuat si au fost motivante si pline de invataminte.

Cred ca am avut proiecte in care am invata mai mult decat as fi invatat intr-un an de studiu. Si eu pun aici egal intre 1 proiect si 1 an, deci sigur se adunca ceva ani de stat si tocit “mancati” in proiecte

Am avut parte de colegi super din toate punctele de vedere: calzi, frumosi, deschisi, dispusi sa impartaseasca cunostine si solutii, sa te invete sau sa te asculte.

Echipa de management prezenta. Si cand spun prezenta ma gandesc la faptul ca sunt tot timpul cu noi sau “in zona”, cu usa deschisa daca ai nevoie de un sfat, o solutie, o discutie, cu o vorba buna sau cu o intrebare de “esti ok?” daca nu pari in apele tale.

Aceste puncte au cantarit foarte mult in septembrie 2011 cand “expira” perioada de proba si trebuia sa iau o decizie legata de a ramane sau nu pe mai departe “angajat”. Si cum spuneam la inceput acest statut a venit cu o foarte mare provocare pentru mine deoarece trecusera ceva ani de cand nu am mai fost in aceasta pozitie. Mai mult decat atat, firma este destul de mare, structura seaman oarecum cu a unei corporatii, exista proceduri, structuri ierarhice, reguili – facute de altii – de respectat etc. mai bine spus o multime de lucruri cu care nu eram sau nu mai eram obisnuita dupa ani in care am fost fie de capul meu aka antreprenor, fie pe pozitii de management sau co-owner de business.

Dar cum am parte de un mediu dinamic, motivant si inca plin de surprize si lucruri noi de invatat si de descoperit, de oameni frumosi in jur: si aici intra in primul rand colegele de departament (QUAL TEAM RUUUULZ ), dar cu siguranta si ceilalti colegi – bine, fie, mai mult colege – din grup, cum mi se pare ca ma prinde noua “cariera” la fel de bine ca si celelalte (psihoterapeut, trainer, event planner, manager), cum satisfice nevoia mea permanenta de imbunatatire si invatare, iata ca am ajuns in punctual in care sa pot spune “am un an de Dae. Si imi place!”

Cu siguranta tot ce am descris mai sus a “indulcit” tranzitia mea spre pozitia de angajat si ma bucur ca am norocul sa fiu intr-un colectiv asa misto si le multumesc colegilor pentru suportul si provocarile de pana acum.

Mai mult, “mirobolantul glob de cristal” imi spune ca lucrurile vor sta la fel si de acum incolo…

Multe dintre momentele memorabile petrecute cu colegii din Dae au fost “imortalizate” pe social media pe conturile mele sau pe conturile Dae, dar simteam nevoia de o “atentie mai speciala si dedicata” subiectului. Si mai ales echipei DAEDALUS Group!

Mai jos cateva dintre aceste momente…

PS: nu am globul magic. Dar va rog nu spuneti nimanui saaau, daca il gasiti il vreau si eu si inca o multime de colegi psihoterapeuti. Platim bine, sa stiti!!!

De marti am o noua provocare. Una foarte mare pentru mine….

Sportul

Prietenii mei si cei care ma stiu cat de cat, stiu ca eu am o mare problema cu capitolul asta. Ca sunt 2 sporturi pe care le fac cu maxima placere, inotul si escalada, sporturi la care nu se pune efortul, durerea, transpiratia sau orice alte senzatii neplacute pe care le asociez cu sportul.

Cu toate astea, de vreo cateva luni tot incerc sa ma conving, motivez, misc sa incep sa fac sport. Caut sali, variante, abonamente, incerc sa imi aranjez programul si sa gasesc “loc” si pentru asa ceva in calendarul meu. Si tot de atunci gasesc motive mai mult sau mai putin credibile sa aman decizia. Ba ca nu are piscina, ba ca e departe sau e greu de ajuns. Ba ca programul nu se potriveste, ba ca e prea scump abonamentul. Am gasit nenumarate motive si am facut debate cu mine in perioada asta ba ca da, ba ca nu, ni-am luat chiar si un minunat voucher la o sala de langa mine si tot nimic. Cu siguranta nu am facut nici o miscare in sensul asta. Bine, am mai dat telefoane, dar nimic mai mult.

Si totusi, de marti am o noua provocare. Conjunctura (ne)favorabila a weekend-ului m-a facut sa iau decizia de a face ceva incat sa imi alerg “piticii”. Si cum una dintre colegele de birou vroia sa treaca si ea sa vada sala de la Inter, marti seara am profitat, mi-am luat si echipamentul si hop si eu. Pornisem de la premisa de a le testa serviciile ca la final sa stiu daca e ok si imi fac abonament sau mai testez si alte variante.

Cum m-am simtit super si mai ales am ajuns la concluzia ca “isi poate face treaba bine” pentru acum sala si piscina si mai ales cum ma stiu si stiu ca am nevoie “de motivatii si legaturi” sufficient de puternice am plecat marti seara de acolo mandra posesoare a unui abonament pe un an de zile.

Si intradevar e intr-un fel sa vezi in fata ta o panorama a orasului in timp ce faci sport. Mai ales seara cand centrul Bucurestiului arata ca un pom de craciun cu o multime de beculete…

Asa ca, de bine, de rau, un an de zile am abonament la sala si la piscina.

Sunt curioasa ce o sa iasa. Momentan am reusit sa merg 2 seri consecutive si mi-am propus sa ajung si astazi. De principiu, am zis ca as vrea sa ajung 3 zile pe saptamana, +/- oricare alte zile cand am timp sau simt nevoia sa imi alerg piticii. Si mi-am propus si o rutina draguta: 30-45 min banda de alergat, jacuzii, 500-1000 m piscina in forta (ca sa se simta) si 10-15 min de sauna. Iar in zilele cand am chef si timp poate si ceva piscina de leneveala :) Si sper sa ajung la ziua cand o sa simt nevoia de sport si atat.

Evaluari voi face periodic: la o luna, la 3, la  6 luni si apoi la finalul anului (27.03.2013) cand expira abonamentul. In primul rand sa vad daca reusesc sa ma tin de un program cat de cat fix, daca reusesc sa ma obisnuiesc cu sportul si mai ales cu el parte din viata mea

Si, cel mai important, cum spuneam aseara aici, ma provoc si public. Ca poate asa se lipeste mai bine de mine

PS: daca nu v-am spus povestea piticiilor si a gradinii fiecaruia dintre noi o sa revin curand cu ea…

1. Tine minte intotdeauna ca marea iubire si marile realizari implica riscuri imense.

2. Cand pierzi in viata, nu pierde si lectia pe care viata a vrut sa ti-o dea.

3. De-a lungul intregii tale vieti pe acest pamant, tine cont de cei 3 R:

respectul fata de sine,

respectul pentru altii

responsabilitatea pentru tot ceea ce faci si intreprinzi

4. Chiar daca vei fi tentat sa uiti atunci cand esti dezamagit, aminteste-ti ca a nu obtine ceea ce vrei poate fi uneori o minunata lovitura de noroc.

5. Invata regulile ca sa stii cum sa le incalci corespunzator.

6. Nu lasa o disputa mica sa strice o prietenie mare.

7. In momentul in care realizezi ca ai gresit, actioneaza imediat pentru a-ti repara greseala.

8. Rezerva-ti timp in fiecare zi pentru a-l petrece in propria companie.

9. Deschide bratele catre schimbare, dar atunci cand le deschizi nu lasa sa-ti plece valorile cu totul.

10. Nu uita ca tacerea este uneori raspunsul cel mai bun.

11. Traieste o viata buna, onorabila pentru ca atunci cand vei fi batran si vei arunca o privire inapoi, sa te poti bucura de viata pentru a doua oara.

12. O atmosfera calda si iubitoare acasa reprezinta fundatia pentru viata ta.

13. In neintelegerile cu persoanele la care tii, discuta doar de situatia prezenta. Nu aduce in discutie trecutul.

14. Impartaseste-ti cunostintele. Este modalitatea cea mai sigura de a castiga nemurirea.

15. Fii bland cu pamantul.

16. O data pe an, du-te intr-un loc in care nu ai mai fost niciodata.

17. Aminteste-ti ca relatia cea mai buna si mai corecta este una in care IUBIREA unuia pentru celalalt depaseste NEVOIA unuia pentru celalalt.

18. Judeca-ti succesul raportandu-te la lucrurile la care a trebuit sa renunti pentru a-l obtine.