Fa asta ca face toata lumea
March 15th, 2011 | 
Author: Cati dintre voi nu ati auzit, cel putin o data in viata ideea asta? Spusa poate exact asa cum am scris-o eu mai sus sau in alta formulare care exprima tocmai aceasta idee.
De cand ne nastem si pana murim traim intr-o lume care te evalueaza prin comparatie. Care ne predispune prin invatare la competitie si la „integrare” in acelasi timp. Recunosc ca nu am fost niciodata un mare fan al acestor sisteme de raportare, lucru care mi-a adus si multe neplaceri dea lungul timpului, in special in copilarie/adolescenta in relatia cu parintii.
Si totusi, nu regret alegerile mele si consider ca sunt ceva mai aproape de a fi eu versus a fi cum e toata lumea, de a face ce imi doresc si imi place versus a face ce face toata lumea.
Dar sa revenim la ideea initiala si la modelele de educatie de care va spuneam mai sus:
„Fa asta ca face toata lumea”
„Trebuie sa inveti mai mult si mai bine”
„uita-te la X ca poate. Tu de ce nu poti?”
Oare modelele astea nu ne „omoara” individualitatea? Nu duc oare la spre umbrirea unicitatii fiecaruia dintre noi? Daca fac ce face si X vom fi 2 X. Dar poate eu sunt bun la cu totul altceva. Si nu pot sa explorez acea calitate sau abilitate a mea tocmai pentru ca trebuie sa fac ce face toata lumea.
Urmeaza apoi comparatia si competitia: cum sistemul valorifica performantele lui X trebuie sa fiu ca el sau mai bun ca el pentru a fi „vazut” si apreciat. Dar atunci cand compar 2 oameni oare e valida aceasta comparatie? Atata timp cat noi suntem unici, atata timp cat fiecare suntem un mix de aceleasi ingrediente, e adevarat, dar in proportii diferite, avem baza de comparatie?
Ceea ce ma bucura este ca vad in jur o oferta din ce in ce mai mare de invatamant alternativ care isi propune sa exploreze si sa valorifice tocmai unicitatea fiecaruia. Ma gandesc la tot ce este pe piata: de la gradinite, scolii, licee, universitati care vin cu modele educative diferite, pana la oferta larga de training, work-shop-uri, ateliere, cursuri sau cum vreti sa le numiti, din zona de dezvoltare personala, soft skills. Intr-o forma sau alta toate au ca obiectiv descoperirea potentialului fiecaruia. Acelasi scop il are si consilierea, psihoterapia si coachingul. Bine, psihoterapia are ca si scop si rezolvarea de probleme, dar tot prin descoperirea resurselor proprii.
Cred ca sabloanele, modelele „pre-fabricate” sunt utile pentru o serie de lucruri. Poate si pentru procese. Dar cred ca noi oamenii putem mai mult. Suntem mai mult. Asa cum 2 pianisti cantand aceiasi melodie vor avea o interpretare personala, la fel 2 manageri conducand acelasi departament, urmand aceleasi proceduri vu siguranta vor urma drumuri diferite pentru a ajunge la acelasi rezultat. Ceva „unic”, al fiecaruia se va evidentia. Si e firesc sa fie asa. pentru ca suntem unici. Pentru ca avem asemanari, dar si diferente.
V-as propune astazi sa va explorati unicitatea voastra. Sa va dati voie sa iesiti din sablonul „Fa asta ca face toata lumea”. Sa va dati voie sa credeti in voi si sa fiti altfel, sa descoperiti potentialul vostru si sa il valorificati.
Fiecare asa cum ii e potrivit sa o faca.
Posted in 
Un articol bun,foarte bun. Cozo, știi la fel de bine ca si mine insa ca o caracteristica a noastră,a romanilor, este teama de a ne diferentia. Or fi sechele comuniste impregnate si noua prin educatia primită in familie, or fi mici handicapuri, habar nu am. Cert este ca ne temem sa iesim din sabloane, sa ne asumam riscuri de orice fel. Ne temem sa fi noi, de teama de a nu fi judecati, ne teme sa facem ce consideram cu adevărat bun de teama de a nu avea un esec. Putini insa știu cât de bine este sa fii cui adevărat tu, si mai putini pretuiesc acesta libertate, ori știu ce sa facă cu ea, si si mai putini au curajul sa încerce noul in orice.
Cred ca mai avem ceva vreme pana ne vom maturiza si elibera ca natie si ca oameni.