Despre azi. Sau despre ieri…

Astazi sunt suparata. De fapt, suparata e un cuvant prea „usor” pentru a descrie starea in care sunt.

As putea sa spun ca e vina Oamenilor. Dar probabil ar fi prea simplu si intr-o masura destul de mare neadevarat.

Pot sa fiu suparata doar pe mine. Pentru ca inca o data am ales sa am incredere in cineva care a dovedit a nu merita aceasta incredere. Pentru ca am crezut sau m-am asteptat ca cei cu care vorbesc sa inteleaga ce spun. Si mai ales, pentru ca am „uitat” ca oamenii trec prin propriile filtre tot ceea ce ajunge la ei (experiente, cuvinte, intamplari etc).

Dureros e ca in continuare imi doresc sa cred in oameni. Sa am oameni in jurul pe meu la care sa ma raportez ca fiindu-mi foarte apropiati sau crezand ca pot sa ajunga in zona mea „privata”. In acel loc in care nu multi ajung si/sau raman. Dureros e ca avand astfel de experiente ajung sa imi pierd entuziasmul  si dorinta de a ma mai apropia.

Acum sunt suparata. Si, reactia mea obisnuita, e sa ma „contract”. Sa ma inchid in cutiuta mea si sa ma adun. Pentru ca ma simt tradata. De oameni dragi si pe care i-am crezut rationali, apropiati, frumosi.

Acum sunt suparata. Si recunosc ca o sa ma folosesc de aceasta experienta pentru a face curatenie in viata mea. Pentru a inlatura din jurul meu oamenii toxici pe care vrei sa ii ajuti si ii sprijini atunci cand sunt jos dar care te injunghie pe la spate atunci cand incep sa scoata capul din apa.

Astazi, o prietena mi-a spus un dur adevar: „cei pe care nu ii lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti”!!!

Am refuzat sa cred asta si tocmai mi s-a demonstrat ca e adevarat 🙁