Ce citeam cand eram de-o schioapa?!

Zapacita cum sunt – si aici prietenii mei dragi pot confirma – abia astazi am aflat, cu surprindere 😀 , ca am o leapsa de care nu stiam. Sorin Grumazescu, a scris, chiar de ziua mea as putea sa spun o poveste despre povesti. Mai precis despre ce citea cand era de-o schioapa. Si mi-a dat si mie sarcina. Care se potriveste foarte bine cu postul meu anterior in care va povesteam despre un proiect care ma incanta zi de zi, Povesti Nemuritoare 🙂

Eh, dar sa revenim la tema data. Ce citeam cand eram de-o schioapa?

Cu siguranta imi amintesc cartile in format A4 care le-am pastrat pana acum cativa ani: Fram, ursul polar; Povestiri istorice si cred ca mai erau vreo 2 care imi scapa acum din memorie. Le-am dat mai departe la un moment dat unor copii pentru a se bucura si ei de descoperirea lumilor fascinante din carti.

Pe de alta parte imi amintesc de povestile lui Creanga pe care le-am savurat de-a lungul anilor. A mai fost si Huckleberry Finn printre cartile de referinta ale copilariei.

Printre ele exista totusi o carte care a ramas draga sufletului meu si pe care, spre tristetea mea infinita, parintii mei au dat-o. Partea proasta este ca nu reusim nici care dintre noi sa ne amintim titlul ei – sau ei cui au dat-o pentru a o recupera. Dar haideti sa va spun ce imi amintesc eu legat de acea carte. Era o poveste in imagini. Cu personaje asiatice – nu as putea acum sa va spun cu exactitate carei tari sau popor apartine povestea pentru ca amintirile mele sunt umbrite de anii care au trecut. Imi mai amintesc ca povestea se contura in jurul unui micute fetite si a unei scoici. Nu imi amintesc daca fetita traia in scoica sau daca pleaca sa salveze scoica. Imi dau seama ca amintirile mele sunt probabil amestecate cu o parte construita de imaginatia mea. Totusi stiu ca ani de zile a fost povestea/cartea mea preferata. Si ma intristez de fiecare data cand imi amintesc de ea si de faptul ca nu mai e in biblioteca mea.

Au trecut apoi ceva ani si a fost o alta carte care mi-a atras atentia in mod deosebit si care a ramas pana in ziua de astazi romanul meu preferat. A fost primul roman citit – sau asa imi amintesc: Singur pe lume de Hector Malot. Am recitit cartea asta acum vreo 3 ani si mi-a facut la fel de multa placere. A fost la fel de surprinzatoare, de captivanta si de nelasat din mana precum mi-o aminteam. Cand am recitit romanul aveam in minte teoria din analiza tranzactionala are spune ca povestile/romanele preferate te influenteaza in scenariul propriei vieti. Scenariu pe care il scrii si il construiesti de unul singur. Dar asta e o tema pentru un alt articol si pentru un curs la care urmeaza sa va invit in viitoarul apropiat.

Revenind la carti si la romane. Chiar daca leapsa se referea la primele „zvacniri” in lumea cititului, printre cele care mi-au mai atras atentia dea lungul anilor copilariei/adolescentei au mai fost si: Ion; Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi; domna Bovary, Jane Eyre, Cavalerii Pardaillan – toata seria, mult Dumas, Tess of the d’Ubervilles si muuuulte altele…

In anii mai de „aproape” de epoca asta – multe mi-au atras atentia dar ar fi o lista mult prea lunga de insirat…

Si pentru incheiere dau leapsa biscuitelui, Ioanei – ca tot ii place sa scrie despre carti si oricui ii vrea sa ne povesteasca despre povesti 🙂