Traiesc intr-un vis ciudat. Un vis inceput de curand si care nu se sfarseste. Inca nu stiu daca e un vis frumos sau un cosmar. Inca nu stiu daca ar trebui sa imi doresc sa ma trezesc pentru ca realitatea va fi mult mai buna decat visul sau ar trebui sa dorm in continuare pentru a nu vedea realitatea care e atat de sumbra.

Ai aparut in viata mea si mi-ai ravasit-o. Ai aparut in viata mea si mi-ai dat toata lumea peste cap.

M-ai facut sa visez din nou. M-ai facut sa cred in povesti. Sa cred in tine si in happy end. M-ai facut sa zic da intr-un moment in care eram pregatita sa spun NU. M-ai facut sa cred in iubire. In povesti care devin realitate despre cum poate fi atunci cand  doi oameni se iubesc si sunt facuti sa fie impreuna.

Ai spus atat de multe lucruri frumoase. Despre cum poate fi, despre cum va fi, despre cum e…

Despre mic dejun cu paine calda si dulceata proaspata. Despre citit si uitat la film. Despre plimbari si bicicleta.

Despre brate care nu se mai despart de corpul meu, protejand somnul amandorora. Despre dragoste nesfarsita si iubire infinita.

Dar oare e asa? Oare esti real? Sau e doar un vis? Realitatea imi arata altceva. Dar oare asta e realitatea? Sau aceea era realitatea? Care dintre voi e real? Cine e cel de zi cu zi si cine e creatura?

As vrea sa te vad. Asa cum esti. Fara masti si fara posibilitati de a te ascunde de mine sau chiar de tine.

As vrea sa stiu. As vrea sa te cunosc. Sa imi arati lumea ta si sa o vezi pe a mea. Sa intelegi ce se intampla in jurul meu pentru a vedea dincolo de aparente.

As vrea sa avem o sansa mai departe de vis si poveste. Dar oare e asa? Oare exista in afara visului si in realitate?

Care e realitatea? Care e diferenta intre vis is realitate sau cum ne construim realitatea?

O multime de posibilitati si nu se stie care e reala.

Un vis…

O poveste…

A iesi din normele sociale in care suntem conditionati poate fi una din cele mai dificile sarcini pe care le avem de indeplinit in viata. Cu atat mai mult cu cat este implicata in acest „proiect” propria noastra persoana.

A face ceva diferit decat am facut toata viata poate fi atat de greu sau de peste mana incat sa vrem sa renuntam de mii de ori inainte sa reusim o data.

Fireste ca prima regula pentru succes este acea de a avea un motiv, o explicatie pe care sa ne-o dam noua pentru aceasta dorinta de a rupe lanturile si normele cu care suntem conditionati. Cu cat ne e mai clara aceasta motivatie cu atat mai usor ne va fi sa perseveram in ceea ce ne-am propus si in final sa reusim.

Dar poate o componenta la fel de importanta in reusita acestui scop e reprezentata de intelegerea faptului ca vrem sa ne schimbam pe noi si nu pe ceilalti. Ca e posibil ca reusind noi sa ne schimbam sa fie unele persoane in jurul nostru care sa isi doreasca si ele sa faca schimbarea, dar ca poate, majoritatea vor ramane la fel neintelegand schimbarea noastra sau se vor uita ciudat la noi fara sa vada sens in a schimba ceva ce e „bun”.

A intelege ca putem sa ne schimbam pe noi, ca noi vrem sa rupem lanturile, dar ca ele vor ramane si pe mai departe, ca oamenii nu se vor schimba poate duce la succesul scopului nostru.

De asemenea, e important sa stim ca a iesi din aceste norme insemana a inota impotriva curentului. Si curentul poate avea intensitati foarte variabile. De la lejer ca apa unui lac de munte, atunci cand normele nu sunt foarte vechi sau sunt putini cei care se raporteaza la ele, pana la curenti puternici, care muta totul in calea lor, atunci cand aceste norme sunt solide, vechi si multi oameni le sprijina. Daca stim ca a iesi din norme poate presupune sa ii „invingem” pe toti acesti oameni care ne vor reaminti aceste norme, daca stim ca a rupe lanturile sociale ne poate indeparta de unele persoane, poate scoate din viata noastra altele sau poate schimba cu totul viata noastra avem o sansa sa ne indeplinim scopul.

A iesi din normele sociale ne poate face sa ne simtim singuri uneori. Ne poate da senzatia de gol sau de diferit. Atata timp cat stim care a fost sensul de la care am pornit spre aceste schimbari totul se poate finaliza cu reusita.

Facem schimbari pentru ca apare nevoia de schimbare. Facem schimbari pentru ca nu mai vedem sens in ceea ce se intampla in viata noastra actuala. Facem schimbari incercand, testand, experimentand.

Viata e plina de iubire. O intalnesc la fiecare pas pe care il fac. O vad in fiecare privire pe care se opresc ochii mei. O simt in fiecare atingere care imi mangaie mana calda.

Dar imi lipseste iubirea ta. Privirea calda cu care ma inconjori si sarutul dulce cu care ma trezesti. Avem lumi diferite care nu se pot intalni. Furam momente din viata pentru a iubi. Ne ascundem pasii pentru a nu fi descoperiti.

O lume intreaga e impotriva noastra si ii izgonim din gand spunand simplu „Te iubesc!”. Fugim si ne ascundem in spatele privirilor arzatoare in timp ce inocenta comportamentului ar trebui sa acopere minunea ce o traim in secret. Acest secret pe care l-am apara cu propria viata daca ar fi nevoie. Acest secret pentru care „am distruge lumi” cum spune un scriitor drag noua.

Ascundem privirilor secretul mainilor noastre care se intind sa mangaie pielea parfumata. Ascundem urechilor secretul sarutului ce se aseaza pe buzele celuilalt.

O lume intreaga si inca una stau intre noi si posibil. Dar pentru noi e aproape imposibil. Ca un soare care „atinge” cateodata luna in cautarea sufletului ratacit prin universul nesfarsit.

Oare e posibil? Putem sa gasim raspunsul care ne va elibera din inchisoarea secretului pe care il purtam in fiecare clipa, cu fiecare respiratie?

Stim ca vom gasi raspunsul. Undeva intr-un univers paralel daca vom fi nevoiti dar ne vom trai iubirea si vom savura pasiunea cu care ne incojuram prin simpla prezenta unul langa celalalt. Poate nu e un raspuns simplu sau la indemana, dar stim ca el exista. Ca e acolo pentru noi si ne asteapta, gata sa se lase dezvelit din cufarul necunoscutului si a tacerii amare.

Suntem acolo, suntem langa el, vom intinde in curand mana si il vom aduce intre noi. Vom sti, asa cum stim si acum, ca cel mai important raspuns il avem deja. E simplu. E frumos. E sublim si firesc. E aici si e acolo:

TE IUBESC!

1. Pentru ca e soare afara
2. Pentru ca te iubesc
3. Copilului pe langa care am trecut si avea un iepuras in brate
4. Pentru ca aroma liliacului imi aminteste de gradina casei mele
5. Pentru ca am auzit o gluma buna
6. Pentru ca ziua mi-e senina cu tine langa mine
7. Pentru ca sunt vesela
8. Pentru ca oamenii imi raspund la fel

Voi de ce zambiti?

Dealuri, padure, verde, primavara. Soarele imi incalzeste sufletul in timp ca ma pierd in ochii tai ca marea. Stam unul langa altul, intinsi pe iarba. Ne tinem de mana si privim cerul senin de deasupra noastra. Facem planuri. Planuri pufoase si haioase ce prind contur din norii albi si mari care se plimba lenes pe cerul senin. Forme difuze la care noi le gasim sens in non-sens.

Parca ar fi la fel iubirea noastra. A inceput dintr-un vis si s-a transformat intr-o realitate care ne consuma minut de minut, clipa de clipa. Traim focul intens ce ne macina privirea si arde orice fiinta care incearca sa se apropie de cercul intim al pasiunii noastre. O apara. Ca o leoaica neinfricata care ar face orice pentru puii ei, focul invaluie pasiunea si o mentine vie. Noi o mentinem vie.

Traim pasiunea iubirii ca si cand nu ar exista un maine. Ca si cand in orice moment ne-am putea pierde in negura infinita a uitarii sau, mai rau, a indiferentei. Traim azi si facem planuri pe nori.

Ne iubim. Ne-am iubit din prima clipa in care ochii nostri s-au intalnit. Ne vom iubi si daca drumurile noastre vor fi a se despartii la un moment dat. Nu vedem un viitor, cum nu am vazut nici un trecut. Traim prezentul, intinsi pe iarba, tinandu-ne de mana si facand planuri. Vor prinde ele contur vreodata? Vor ramane doar nori albi, pufosi si inatngibili?

Oare poate focul nostru sa sustina realitatea acestui vis? Sa il transforme si sa ii dea viata? Sa prinda acel contur special creat pentru ochii nostri vapaiati care nu au astampar si se cauta neincetat?

Am inceput sa vedem orizontul ca fiind posibil de atins. Am cautat curcubeul pentru a suda legatura mainilor noastre. Am cules roua pentru a pastra caldura buzelor ce abia se ating in sarutul nesfarsit. Am oprit luna pentru a ne oferi eternitatea.

Dar acum, stam, privim, ascultam, iubim…