Category Archives: diverse

Morning laugh

Pentru o saptamana altfel…

Si tu o poti ajuta!

Imi este destul de greu sa scriu acest post. Motivele sunt multe…

Si am rugamintea mare sa imi acordati timpul si atentia pentru a citi pana la capat materialul acesta.

Va spuneam acum cateva zile ca a trecut ceva timp de cand am facut primii pasi in research si ca acestia au fost ghidati si sprijiniti de colegii mei din Daedalus Group.

Printre acesti se afla si sufletul cald si minunat despre care scriu aici. Andra

Cu toate ca birourile noastre sunt in capete diferite ale spatiului de birouri al firmei, cu toate ca de multe ori nu am avut timpul necesar sa stam mai mult impreuna si sa ne cunoastem am simtit de la prima privire ca avem multe lucruri in comun.

Carti pe care le-am citit amandoua sau pe care ne doream sa le citim, pasiune pentru dezvoltare personala, cunoastere si spiritualitate.

Atentie spre natura, sanatate si lucruri altfel.

Discutii interesante si pasionante despre o multime de subiecte.

Imi amintesc o noapte. Prin iarna candva. Era 12 sau poate chiar 1. Ma credeam singura zebzeaca pierduta prin open. Inca mai avem ceva de munca pe aici si am hotarat sa fac o mica pauza sa ma dezmortesc. Ma ridic de la birou si vad lumina in partea cealalta a open-ului. Merg decisa sa fac economie si ajungand in partea cealalata vad ca de fapt nu sunt singura “nocturna”. Andra era la biroul ei, municnd cu drag si spor la un raport care trebuia livrat in noaptea aceea. Si era cu zambetul pe buze chiar daca ora era tarzie. Si era vesela si atenta la ceea ce avea de facut.

Asa am vazut-o eu pe Andra aici: dedicata, atenta, implicata

Si stiu sigur ca si colegii mei o vad cel putin asa, daca nu in mult mai multe nuante si culori. Pentru ca multi dintre ei au avut parte de prezenta ei mult mai mult timp.

Inceputul de an a venit fara ea. Timid o vorba prin open a spus ca e bolnavioara. La un anumit moment am aflat ca starea ei se degradeaza, ca s-a internat, ca are probleme ba cu una, ba cu alta. Cu toate acestea nimeni nu se astepta la “surpriza” unui diagnostic uneori complesitor si cu siguranta naucitor. O forma de cancer urata si mai ales cu evolutie extrem de agresiva.

Si acolo a inceput pentru ea un drum lung si anevoios spre vindecare. Si spre revenirea ei la viata si la prieteni si la noi – oamenii care o cunosc si care o iubesc.

Si stiu cu siguranta ca ne dorim cu totii sa o avem iarasi alaturi de noi. Eu sigur imi doresc timp alaturi de ea. Sa o cunosc mai bine, sa avem timp sa disecam in o mie si o suta de bucati toate acele subiecte care nu au ajuns “pe masa” noastra inainte.

Noi avem aici o multime de actiuni care mai de care mai dragute si simpatice. Toate au fost sau sunt cu scopul de a o ajuta pe Andra.

Mai mult, Dae (si pentru asta le multumim in primul rand lui Daniel si Dragos) a fost alaturi de initiativele colegilor si a venit si cu altele suplimentare astfel incat sa ajunga resurse cat mai mari la Andra.

Asta pentru ca Andra are nevoie de noi toti. Cu mic, cu mare. Si da! Are nevoie de bani pentru ca doar asa poate sa continue tratamentul si poate sa se faca bine.

Si noi stim cu totii ca ea isi doreste asta si ca si poate sa se faca bine.

Fiecare dintre noi o poate ajuta. Cu mai mult sau mai putin. Pana la urma nu conteaza cu cat pentru ca impreuna putem sa facem diferenta.

Niste prieteni simpatici ai Andrei au facut un blog dedicat cauzei ei. Aici gasiti detaliile despre etapele prin care ea a trecut, precum si diagnosticul exact si ceea ce urmeaza si care sunt pasii de urmat in tratament.

Tot acolo gasiti detaliile despre cum puteti sa donati bani pentru a o sprijini in drumul ei spre insanatosire. si stiu ca Andra va avea un gand bun, o multumire si un zambet pentru fiecare dintre cei care o sprijina in vreun fel.

Pe langa blog, cred ca puteti sa aruncati un ochi si pe pagina ei de Facebook  si sa va faceti o idee despre cum e ea.

Testul de inteligenta al lui Albert Einstein

– Exista 5 case fiecare de alta culoare.

– In fiecare casa locuieste o singura persoana, fiecare de alta nationalitate.

– Fiecarui locatar al fiecarei case ii place o anumita bautura, fumeaza o anumita marca de tigari si detine un anumit animal de casa.

– Niciuna din cele 5 persoane nu bea aceeasi bautura, nu fumeaza aceeasi marca de tigari si nu detine acelasi fel de animal de casa.

– Britanicul locuieste in casa rosie.

– Suedezul are un caine.

– Danezul bea cu placere ceai.

– Casa verde se afla in stanga casei albe.

– Locatarul casei verzi bea cafea.

– Persoana care fumeaza Pall Mall are o pasare.

– Locatarul care locuieste in casa din mijloc, bea lapte.

– Locatarul din casa galbena fumeaza Dunhill.

– Norvegianul locuieste in prima casa.

– Fumatorul de Marlboro locuieste langa cel care are o pisica.

– Locatarul care are un cal locuieste langa cel care fumeaza Dunhill.

– Fumatorul de Winfield bea cu placere bere.

– Norvegianul locuieste langa casa albastra.

– Germanul fumeaza Rothmans.

– Fumatorul de Marlboro are un vecin care bea apa.

Cine este proprietarul acvariului cu pesti?

Voi stiti solutia???

Un an de… Qual!

Si de DAEDALUS Group.

Sau mai bine spus de cercetare de piata/research, de echipa si colegi minunati si mai ales de colegele din departamentul de calitativ de la Daedalus.

Mi-am dat seama zilele astea ca pe 1 aprile (si nu e pacaleala)  fac un an de cand sunt mai zi de zi pe la Dae – cum ne place nou colegilor sa “alintam” locul care ne ocupa mare parte din timpul unei zile, cu bune si cu mai putin bune aka provocari, caci sigur se sfarsesc cu bune si astea!

Dar pe langa faptul ca fac un an mi-am dat seama si ca nu am scris aici nimic despre aventura in care am pornit anul trecut. Spun aventura pentru ca a fost o provocare in adevaratul sens al cuvantului sa revin la statutul de “angajat”.

Povestea mea cu research-ul si cu calitativul a inceput prin 2010 cand, la una dintre intalnirile Romanian Managers pe care le-am organizat, l-am cunoscut pe Daniel Enescu – unul dintre “creierele” din spatele DAEDALUS Group. Conjuncture a facut ca in aceiasi perioada sa mai cunosc pe cineva din zona marketing/publicitate si sa mi se recomande sa “incerc” calitativul pentru ca mi s-ar potrivi. La cateva saptamani dupa intalnirea cu Daniel la RM am stabilit o intalnire, am venit la sediul lor si dupa o discutie extrem de placuta am hotarat de comun accord sa acordam o sansa moderatorului din mine. A fost interesant. Am moderat primul grup “de test” stiind ca in spatele oglinzii am un om care stie marketing si research si mai mult care “le mananca pe paine” de vreo 15 ani asa… am iesit din acel grup cu un feedback pe care mi l-am dat si care era foarte aproape de cel pe care mi l-a dat si Dan, dar si cu concluzia reciproca ca merita sa mergem mai departe.

Si asa am ajuns eu sa colaborez intr-o prima faza cu Dae… a fost un inceptu cu peripetii, cu proiecte extreme de provocatoare dar si frumoase. Am invata cate ceva despre domeniu si meserie si a inceput sa ma ataraga tot mai mult.

A trecut o vreme si in martie 2011 am inceput discutiile despre posibilitatea de a veni “mai permanent” in echipa de qual din Dae. Discutii care s-au materializat si incepand cu 1 aprilie am avut un nou birou, colegi noi si un nou starting & learning point. Si a fost wow de la inceput.

Provocarile au continuat si au fost motivante si pline de invataminte.

Cred ca am avut proiecte in care am invata mai mult decat as fi invatat intr-un an de studiu. Si eu pun aici egal intre 1 proiect si 1 an, deci sigur se adunca ceva ani de stat si tocit “mancati” in proiecte 🙂

Am avut parte de colegi super din toate punctele de vedere: calzi, frumosi, deschisi, dispusi sa impartaseasca cunostine si solutii, sa te invete sau sa te asculte.

Echipa de management prezenta. Si cand spun prezenta ma gandesc la faptul ca sunt tot timpul cu noi sau “in zona”, cu usa deschisa daca ai nevoie de un sfat, o solutie, o discutie, cu o vorba buna sau cu o intrebare de “esti ok?” daca nu pari in apele tale.

Aceste puncte au cantarit foarte mult in septembrie 2011 cand “expira” perioada de proba si trebuia sa iau o decizie legata de a ramane sau nu pe mai departe “angajat”. Si cum spuneam la inceput acest statut a venit cu o foarte mare provocare pentru mine deoarece trecusera ceva ani de cand nu am mai fost in aceasta pozitie. Mai mult decat atat, firma este destul de mare, structura seaman oarecum cu a unei corporatii, exista proceduri, structuri ierarhice, reguili – facute de altii – de respectat etc. mai bine spus o multime de lucruri cu care nu eram sau nu mai eram obisnuita dupa ani in care am fost fie de capul meu aka antreprenor, fie pe pozitii de management sau co-owner de business.

Dar cum am parte de un mediu dinamic, motivant si inca plin de surprize si lucruri noi de invatat si de descoperit, de oameni frumosi in jur: si aici intra in primul rand colegele de departament (QUAL TEAM RUUUULZ :D), dar cu siguranta si ceilalti colegi – bine, fie, mai mult colege – din grup, cum mi se pare ca ma prinde noua “cariera” la fel de bine ca si celelalte (psihoterapeut, trainer, event planner, manager), cum satisfice nevoia mea permanenta de imbunatatire si invatare, iata ca am ajuns in punctual in care sa pot spune “am un an de Dae. Si imi place!”

Cu siguranta tot ce am descris mai sus a “indulcit” tranzitia mea spre pozitia de angajat si ma bucur ca am norocul sa fiu intr-un colectiv asa misto si le multumesc colegilor pentru suportul si provocarile de pana acum.

Mai mult, “mirobolantul glob de cristal” imi spune ca lucrurile vor sta la fel si de acum incolo…

Multe dintre momentele memorabile petrecute cu colegii din Dae au fost “imortalizate” pe social media pe conturile mele sau pe conturile Dae, dar simteam nevoia de o “atentie mai speciala si dedicata” subiectului. Si mai ales echipei DAEDALUS Group!

Mai jos cateva dintre aceste momente…

PS: nu am globul magic. Dar va rog nu spuneti nimanui saaau, daca il gasiti il vreau si eu si inca o multime de colegi psihoterapeuti. Platim bine, sa stiti!!!

Sportul, the ultimate challenge!!!

De marti am o noua provocare. Una foarte mare pentru mine….

Sportul 😀

Prietenii mei si cei care ma stiu cat de cat, stiu ca eu am o mare problema cu capitolul asta. Ca sunt 2 sporturi pe care le fac cu maxima placere, inotul si escalada, sporturi la care nu se pune efortul, durerea, transpiratia sau orice alte senzatii neplacute pe care le asociez cu sportul.

Cu toate astea, de vreo cateva luni tot incerc sa ma conving, motivez, misc sa incep sa fac sport. Caut sali, variante, abonamente, incerc sa imi aranjez programul si sa gasesc “loc” si pentru asa ceva in calendarul meu. Si tot de atunci gasesc motive mai mult sau mai putin credibile sa aman decizia. Ba ca nu are piscina, ba ca e departe sau e greu de ajuns. Ba ca programul nu se potriveste, ba ca e prea scump abonamentul. Am gasit nenumarate motive si am facut debate cu mine in perioada asta ba ca da, ba ca nu, ni-am luat chiar si un minunat voucher la o sala de langa mine si tot nimic. Cu siguranta nu am facut nici o miscare in sensul asta. Bine, am mai dat telefoane, dar nimic mai mult.

Si totusi, de marti am o noua provocare. Conjunctura (ne)favorabila a weekend-ului m-a facut sa iau decizia de a face ceva incat sa imi alerg “piticii”. Si cum una dintre colegele de birou vroia sa treaca si ea sa vada sala de la Inter, marti seara am profitat, mi-am luat si echipamentul si hop si eu. Pornisem de la premisa de a le testa serviciile ca la final sa stiu daca e ok si imi fac abonament sau mai testez si alte variante.

Cum m-am simtit super si mai ales am ajuns la concluzia ca “isi poate face treaba bine” pentru acum sala si piscina si mai ales cum ma stiu si stiu ca am nevoie “de motivatii si legaturi” sufficient de puternice am plecat marti seara de acolo mandra posesoare a unui abonament pe un an de zile.

Si intradevar e intr-un fel sa vezi in fata ta o panorama a orasului in timp ce faci sport. Mai ales seara cand centrul Bucurestiului arata ca un pom de craciun cu o multime de beculete…

Asa ca, de bine, de rau, un an de zile am abonament la sala si la piscina. 🙂

Sunt curioasa ce o sa iasa. Momentan am reusit sa merg 2 seri consecutive si mi-am propus sa ajung si astazi. De principiu, am zis ca as vrea sa ajung 3 zile pe saptamana, +/- oricare alte zile cand am timp sau simt nevoia sa imi alerg piticii. Si mi-am propus si o rutina draguta: 30-45 min banda de alergat, jacuzii, 500-1000 m piscina in forta (ca sa se simta) si 10-15 min de sauna. Iar in zilele cand am chef si timp poate si ceva piscina de leneveala 🙂 Si sper sa ajung la ziua cand o sa simt nevoia de sport si atat.

Evaluari voi face periodic: la o luna, la 3, la  6 luni si apoi la finalul anului (27.03.2013) cand expira abonamentul. In primul rand sa vad daca reusesc sa ma tin de un program cat de cat fix, daca reusesc sa ma obisnuiesc cu sportul si mai ales cu el parte din viata mea 🙂

Si, cel mai important, cum spuneam aseara aici, ma provoc si public. Ca poate asa se lipeste mai bine de mine 😀

PS: daca nu v-am spus povestea piticiilor si a gradinii fiecaruia dintre noi o sa revin curand cu ea…

Dalai Lama – despre viata

1. Tine minte intotdeauna ca marea iubire si marile realizari implica riscuri imense.

2. Cand pierzi in viata, nu pierde si lectia pe care viata a vrut sa ti-o dea.

3. De-a lungul intregii tale vieti pe acest pamant, tine cont de cei 3 R:

respectul fata de sine,

respectul pentru altii

responsabilitatea pentru tot ceea ce faci si intreprinzi

4. Chiar daca vei fi tentat sa uiti atunci cand esti dezamagit, aminteste-ti ca a nu obtine ceea ce vrei poate fi uneori o minunata lovitura de noroc.

5. Invata regulile ca sa stii cum sa le incalci corespunzator.

6. Nu lasa o disputa mica sa strice o prietenie mare.

7. In momentul in care realizezi ca ai gresit, actioneaza imediat pentru a-ti repara greseala.

8. Rezerva-ti timp in fiecare zi pentru a-l petrece in propria companie.

9. Deschide bratele catre schimbare, dar atunci cand le deschizi nu lasa sa-ti plece valorile cu totul.

10. Nu uita ca tacerea este uneori raspunsul cel mai bun.

11. Traieste o viata buna, onorabila pentru ca atunci cand vei fi batran si vei arunca o privire inapoi, sa te poti bucura de viata pentru a doua oara.

12. O atmosfera calda si iubitoare acasa reprezinta fundatia pentru viata ta.

13. In neintelegerile cu persoanele la care tii, discuta doar de situatia prezenta. Nu aduce in discutie trecutul.

14. Impartaseste-ti cunostintele. Este modalitatea cea mai sigura de a castiga nemurirea.

15. Fii bland cu pamantul.

16. O data pe an, du-te intr-un loc in care nu ai mai fost niciodata.

17. Aminteste-ti ca relatia cea mai buna si mai corecta este una in care IUBIREA unuia pentru celalalt depaseste NEVOIA unuia pentru celalalt.

18. Judeca-ti succesul raportandu-te la lucrurile la care a trebuit sa renunti pentru a-l obtine.

I love shoes

Oare este femeie care poate spune “am suficienti papuci”? Sincer, eu nu cred.

Dar hai sa ne lamurim putin. Pentru mine “papuci” este un termen generic. Il folosesc pentru tot ce inseamna incaltaminte – fara discriminari 🙂  Am auzit de multe ori spunandu-mi-se ca de vina e Ardealul. Ca pe acolo se spune asa. Acum nu stiu daca e asa sau nu. Ce stiu e ca mi se pare potrivit sa le spun asa.

Cu atat mai mult cu cat papucii sunt o pasiune pentru mine. Am vise marete cu ei. Multe, multe perechi si un dulap cam de 3 ori mai mare ca cel de acum dedicat doar lor. E adevarat ca si acum am multi. Uneori si eu le pierd sirul. Cu toate astea de fiecare data cand se iveste ocazia de ceva nou e capitolul la care am cele mai mari probleme in a spune “NU”.

Zilele trecute am descoperit un nou loc pentru papuci. Este un spatiu on-line si dedicat intradevar papucilor asa cum sunt ei definiti si de colegele mele care de multe ori sunt confuze vazandu-mi vreo achizitie nou la care eu ma refer cu sus-numitul termen.

Va spuneam de spatiul virtual nou descoperit. Eh, iata aici “sursa inspiratiei”. Si printre multe modele dragute si interesante am gasit una care ma inspira. Si da, am suficiente, dar niciodata o pereche in plus nu se supara langa restul suratelor din dulapul meu. Asa ca sunt sigura ca in curand va poposi si ea pe aici.

Cu toate ca m-a inspirat de la prima vedere, m-am plimbat prin tot magazinul celor de la zorilestore.ro si am descoperit si alte modele dragute. Sunt sigura ca oricare dintre voi isi poate gasi o prientena noua pentru colectia deja existenta.

Asadar, voi ce alegeti?

Cuplu, sex, posibilitati…

1. Cat de dificil poate fi pentru un cuplu sa functioneze fara componenta sexuala? Varsta are si ea un cuvant de spus aici?

Adaptabilitatea unui cuplu la lipsa componentei sexuale cred ca variaza in functie de factorii care au dus la aparitia acestei situatii. O cazua medicala, de exemplu, este mai usor de acceptat decat un factor psihologic care de multe ori este „ne-vazut”. O data instalata o problema in viata sexuala a unui cuplu mentinerea unei relatii echilibrate depinde de ambii parteneri. In aceste conditii comunicarea este foarte importanta. La fel sentimentele unuia fata de celalal, dar cred ca si o structura adaptabila de personalitate poate duce la o modalitate mai relaxata de a aborda situatia data.

Cat despre varsta, da, poate fi un factor de influenta. Mai ales daca afecteaza functional in vreo forma sau alta pe vreunul dintre parteneri. Pe de alta parte si presiunea sociala are un efect importanta. Deoarece, daca apare o astfel de problema la un cuplu tanar este mai greu de acceptat si de gestionat fiind setati sa credem ca o astfel de problema poate aparea la cei in varsta sau la un cuplu care nu mai are viitor.
2. Care sunt conditiile care trebuiesc indeplinite pentru ca un cuplu sa reziste fara sex?

In primul rand cred ca e nevoie ca relatia sa fie echilibrata. La fel si partenerii. Apoi asa cum spuneam si mai sus, comunicarea este foarte importanta. Sa poate discuta despre acest aspect, despre cauze si solutii si sa se evite acumularea frustrarilor. Asta daca e sa vorbim de sanatate. Deoarece exista si situatii unde partenerii se adapteaza la o astfel de situatie destul de repede si usor din cauza unor probleme de fond, mai adanci si mai serioase care in acest mod sunt mascate si ofera o scuza functionala buna.


3. Exista dragoste fara sex intr-un cuplu? Cat de normal este acest lucru?

Da, cred ca exista. Sexualitatea este doar o componenta a unei relatii. in mod firesc ea vine sa completeze sentimentele, atractia si ajuta la construirea intimitatii pe de o parte. Alte componente importante sunt respectul, admiratia, interesele si valorile comune. Si probabil altele care dau unicitate fiecarei relatii in parte. Cat despre a fi normal, e discutabil. Normalitatea se defineste prin ceva acceptat de majoritate. Ori in sensul acesta poate ca nu e normal in cultura noastra. Dar e posibil sa gasim culturi unde sa fie normal. Sau poate la fel de bine sa fie normal pentru cei 2 parteneri ceea ce e cel mai important pana la urma.
4. Ce se intampla cand absenta vietii sexuale devine de nesuportat pentru unul dintre parteneri?

De cele mai multe ori aceasta lipsa va fi compensata intr-un fel sau altul. Femeile pot sa compenseze prin shopping, vizite frecvente la saloanele de cosmetica si ingrijire personala, barbatii prin sport, „iesiri cu baietii” etc. Si bineinteles pot fi si solutii extreme valabile pentru oricare dintre parteneri: isi gasesc alti parteneri sexuali (ceea ce poate sau nu duce la ruperea relatiei), alcool, etc.
5. Ce trebuie sa se intample pentru ca absenta sexului intr-un cuplu sa duca la destramarea lui?

Cum spuneam si mai sus, momentul in care unul dintre parteneri ajunge la concluzia ca nu ii mai este ok in relatie. Ca vrea sau merita mai mult. Si mai mult ca sigur se ajunge la destramare si din lipsa de comunicare. Stau sa ma gandesc ca am vazut cazuri de cupluri care ar fi putut depasi situatia data daca ar fi vorbit. Dar subiectul era fie jenant, fie provoca teama, furie, tristete sau chiar il face sa se simta nedorit pe cel care primeste refuzul.
6. In cazul in care partenerii supravietuiesc fara sex, mai poate fi vorba, de fapt, de un cuplu? Sau mai degraba de o relatie ca intre un frate si o sora?

Vorbim in continuare despre cuplu chiar si in absenta componentei sexuale tocmai datorita factorilor multipli care duc pana la urma la formarea cuplului. Cat despre rezistenta si stabilitatea in timp a unui astfel de cuplu cred ca putem discuta doar luand fiecare caz in parte si uitandu-ne la ceea ce ii uneste si ceea ce i-a determinat de la inceput sa fie impreuna.

 

Material scris pentru Marie Claire

2011

Oricat as incerca sa fac ordine in ce a insemnat 2011 se pare ca inca nu reusesc. Inca e prea devreme. Si cu siguranta a fost un an plin. Plin cu o multime de evenimente. Cu bune, cu rele, cu greu si cu usor.

A fost un an cu multe decizii. Si chiar daca uneori ma intreb care a fost sensul, pentru ce am luat o decizie sau alta, cu siguranta nu regret nimic. Am invatat o multime de lucruri anul trecut. Despre mine, despre oameni, despre stari, lucruri, limite sau posibilitati.

Inca o data am inteles ca invatam toata viata. Ca una dintre singurele noastre constante e shimbarea. Se produc schimbri mai mici sau mai mari, mai clare sau mai putin evidente, dar cu siguranta se intampla.

2011 a fost un an in care am ales alte directii. Pe toate planurile. Asta mi-a adus oameni noi in viata, oameni frumosi, oameni care mi-au devenit dragi, apropiati si de la care am avut si am ce sa invat. Oameni pe care am ajuns sa ii consider prieteni. Dar a si facut ca unii sa plece din viata mea. Si, cu toate ca au fost oameni dragi mie se pare ca aveam nevoie sa o luam pe drumuri separate. Ma bucur ca au fost langa mine o vreme.

Si cu toate ca intr-un moment sau altul am crezut ca viata mea va lua un anumit curs, anul trecut am vazut inca o data ca totul se poate schimba. Ca pot sa o iau de la inceput intr-un domeniu total nou, pe un teren total necunoscut. De la zero. De la nimic si sa reconstruiesc totul. Incet, cu grija, cu atentie, cu multa rabdare si cu multe lucruri de invatat.

Si recunosc ca imi place.

Si cu toate ca multe lucruri le-am pastrat in cutiuta lor, cu toate ca confortul imi este in continuare si prieten si dusman, accept orice provocare noua care ma poate duce un pas mai incolo. Si uneori e un pas mai departe, alteori poate e in spate. Dar cu siguranta ma face sa ma misc.

Nu stiu cand sau cum o sa procesez cu totul 2011. Sau daca e nevoie sa o fac mai mult decat pana acum. Dar cu siguranta 2011 a fost un an intens, frumos, greu, usor. Cu de toate. Cu bune si cu mai putin bune. Dar a fost.

Asa ca acum ma uit spre 2012…

My wish list 4 this year

Cum in fiecare an, foarte aproape de inceputul lui, imi serbez si aniversarea si mai ales cum nu reusesc niciodata sa am new year resolution ma gandeam ca anul acesta sa incep  noua traditie. Sa imi stabilesc aceasta “rezolutie” de ziua mea.

Asa ca deschid anul cu cateva dorinte / propuneri / ganduri pe care mi le doresc pentru anul acesta:

  1. Sa ma reintorc la scris. Am lasat sa treaca pe langa mine momente, idei, ganduri in ultimele luni si nu am avut … sa le astern pe hartie. Anul acesta as vrea sa revin la scris
  2. Sa iubesc si sa fiu iubita. Sa am in viata mea oameni care merita atentia si sentimentele mele si, la randul meu, sa ii merit 🙂
  3. Sa reincep sa calatoresc. In ultimii 2 ani am cam stat pe tusa la capitolul asta. Probabil o parte din motive tin si de mutarea de la Timisoara la Bucuresti dar si de unele alegeri care nu au fost intodeauna in favoarea mea…
  4. Sa am mai multa grija de mine: sa ma odihnesc mai mult – anul trecut am muncit destul de mult si am cam neglijat acest aspect. Sa fac sport, sa merg la teatru, opera, concerte si alte lucruri dragute
  5. Sa aloc mai mult timp de calitate prietenilor – cu unii dintre ei mi-a fost greu uneori sa ma vad sau sa fac lucruri dragute
  6. Sa fiu senina si sa ma pot bucura de fiecare si de fiecare moment. Sigur am pentru ce sa spun “multumesc” si sigur am ce sa invat din fiecare dintre ele.
  7. Sa ies din “cutiuta” mea. Sa lupt cu confortul si obisnuinta care ma pot plafona. Sa schimb si sa cresc.

 

Si probabil mai sunt si alte multe si marunte sau mari…

C