Category Archives: diverse

I NO LONGER…

“I no longer have patience for certain things, not because I’ve become arrogant, but simply because I reached a point in my life where I do not want to waste more time with what displeases me or hurts me. I have no patience for cynicism, excessive criticism and demands of any nature. I lost the will to please those who do not like me, to love those who do not love me and to smile at those who do not want to smile at me.

I no longer spend a single minute on those who lie or want to manipulate. I decided not to coexist anymore with pretense, hypocrisy, dishonesty and cheap praise. I do not tolerate selective erudition nor academic arrogance. I do not adjust either to popular gossiping. I hate conflict and comparisons. I believe in a world of opposites and that’s why I avoid people with rigid and inflexible personalities. In friendship I dislike the lack of loyalty and betrayal. I do not get along with those who do not know how to give a compliment or a word of encouragement. Exaggerations bore me and I have difficulty accepting those who do not like animals. And on top of everything I have no patience for anyone who does not deserve my patience.”

- José Micard Teixeira 

De ce sa traiesti cu frustrari?

E oarecum o intrebare retorica ce se naste din ceea ce observ in jurul meu parca tot mai frecvent in ultima vreme.

Inteleg ca „viata e grea” e un motto tare apreciat de multa lume. Ca il adoptam si il imbratisam si ne lasam ghidata viata dupa el. Si din motivul acesta incepem sa simtim tot mai multe frustrari.

Diverse, simple sau complexe. Cu totii le avem. Ideal ar fi sa reusim sa le gestionam cat mai sanatos. Sa ne folosim de ele pentru a evolua. Pentru a face ceva astfel incat sa folosim frustrarea pentru a face viata noastra mai buna si mai frumoasa.

Dar se pare ca devine din ce in ce mai greu. Vad in jur o multime de oameni care incep sa le arunce in stanga si in dreapta. Cum se intampla ceva ce nu le place, cum primesc un refuz, cum au o zi mai proasta cum frustrarea iese la suprafata.

Si reactioneaza folosind de cele mai multe ori generalizari: „ce oameni de … pe aici”, „noi nu avem…”, „ceilalti sunt mai buni, aici vezi doar nepasatori…”. Si daca stai sa te uiti putin mai atent la ce le-a declansat reactia se fede frustrarea si „neputinta” personala.

Recunosc ca uneori imi e greu sa inteleg de ce ai alege sa traiesti asa. Da, se poate intampla sa nu iti dai seama ca asa stau lucrurile. Sau sa iti fie teama de schimbari. Sau si mai si, sa refuzi sa lucrezi cu tine – sa pui osul la treaba cum zicea bunicul…

Uneori poate incerci. Citesti sau urmaresti diverse materiale in speranta ca vei reusi. Sau poate apelezi la prieteni. Si uneori astea nu functioneaza. Pentru ca imi e greu sa fiu obiectiva cu propria persoana. La fel si prietenilor ;)

Dar mai e o solutie la indemana – sa mergi la psiholog. Asta poate sa te ajute sa vezi ce e cu toate frustrarile astea. De unde vin. De ce le ti pe langa tine. La ce te ajuta sa ii intoxici pe altii cu ele.

Si mai ales, poate descoperi ca viata ta merita traita fara toate astea… ca poate sa fie si mai pozitiva. Si mai senina fara atatia nori de frustrare…

Ah, si daca nu stii daca esti sau nu acolo uita-te putin la ce spui. Ce cuvinte folosesti. Cat de frecvent „te iei de altii” si cat de „acru” esti in remarci. Daca chiar vrei, semnele sunt acolo… si le poti recunoaste…

P.S: poate si postul asta e scris dintr-o frustrare… Sau poate e doar o constatare facuta cu ochiul psihoterapeutului…

Craciun Fericit si Sarbatori de Poveste!

Un moment de respiro va doresc dragilor!
Sa fiti buni cu voi, dar si cu cei din jur. Sa oferiti din ce aveti cu prisosinta si sa va bucurati de ce primiti cu recunostinta!

Mos Craciun sa vin cu daruri multe, cu liniste in suflet si in minte si mai ales cu ceea ce va doriti!

Craciun Fericit si Sarbatori Binecuvantate!!!

Cosmina

1480695_681783445175161_36068611_n

Tu pentru ce spui astazi multumesc?

Ai stat astazi sa te gandesti care sunt acele cadouri pe care ti le-a facut viata si de care ai putea sa nu te bucuri? Ai stat un minut astazi sa vezi care sunt acele lucruri, fiinte, experiente din viata ta pentru care ai putea sa spui multumesc?

Traim o viata agitata si pe fuga, plina de presiune, deadline, target, fugim dupa reusite, acumulari si recunoastrere, dar oare cand ai stat ultima data sa te gandesti cu adevarat la toate motivele pentru care poti fi recunoscator sau sa spui multumesc?

Oare de ce consideram ca trezitul de dimineata este un dat si „musai”?

Dar faptul ca ne bucuram de abilitatea de a merge? Ori poate ca suntem sanatosi sau avem un acoperis deasupra capului sau avem mancare sau putem sa muncim… ori poate ne bucuram de iubirea parintilor sau a partenerului de viata ori a prietenilor. Sau poate de pace ori de libertate.

Si sunt sigura ca exemplele pot continua muuult de aici inainte. Unele mai mari, altele mai mici, unele mai semnificative, altele foarte semnificative… Ai stat sa te gandesti la toate astea in ultimul timp? Sa spui multumesc si sa fi recunoscator/recunoscatoare pentru ca ai toate astea la dispozitia ta?

Sa te bucuri si sa le valorifici la adevarata lor valoare? Oare cat de multe altele sunt pentru care poti spune multumesc si sa traiesti sentimentul de a fi recunoscator?

Fugim dupa o multime de lucruri in viata si cel mai mult ne dorim Fericirea. Dar, de cele mai multe ori, ignoram sau uitam de lucrurile marunte care ne fac cu adevarat fericiti.

Sunt multe culturi sau filosofi sau religi care vorbesc despre acest „Multumesc” si despre „Recunostinta”.

Poate ai citit sau ai auzit despre astea, poate le crezi sau poate nu… dar te provoc la un exercitiu:

Timp de 29 de zile spune „Multumesc” si simte „Recunostinta” pentru …. ce vrei tu :)

Si urmareste daca se schimba ceva in jurul tau, in viata ta, dar mai ales, urmareste cum te simti tu cu tine. Cum si daca se modifica ceva in interiorul tau.

Eu am descoperit ca oamenii sunt mai buni si mai frumosi in zilele in care fac exercitiul… si poate mai tristi sau mai agitati atunci cand si eu sunt asa…

Despre carti si elefanti…

Aseara citeam ce a scris raluxa aici despre companiile care sunt asociate cu oamenii care le sunt angajati si mi-am amintit ca am ramas datoare cu o poveste despre cum te poti supara pe un brand dar o super-angajata sa te faca sa te razgandesti…

Saptamana trecuta cei de la elefant.ro au avut o promotie intr-o noapte – cea cu 40% off la toate cartile timp de vreo 4 ore.

Am vrut carti si fost o intreaga aventura care s-a desfasurat cam asa:

-          La 00:10 inca nu era up-date cu discount-ul promis la toate cartile

-          Nu mult dupa dispar variantele de plata – ramanad doar optiunea de plata cash la livrare

-          In acelasi timp dispare si butonul de finalizare a comenzii

Maxim disctractiv. Sa ai un super cos si sa nu poti sa finalizezi comanda. Stau… si stau… si dau refresh… si inca o data… le scriu pe Facebook… si dau refresh… si mai scrie cineva pe FB…

Si ii sun… ca nah… promotie de noapte… call center deshis?! Nop

Pe la 2 si ceva dimineata am renunat sa mai astept serverele lor… asa ca le dau si un mail in care pun si printscreen-uri ca sa stie/vada oamenii despre ce vorbesc…

Dimineata imi scriu oamenii pe FB, destul de ok raspunsul: ca verifica, ca se uita, ca sigur o sa mi se raspunda pe mail.

Pe la pranz vine mail-ul. Cu cel mai standard si sec mesaj posibil:

-          Nu poti comanda, suna-ne si plasam noi comanda

-          Nu megre browser-ul, incearca altul…

(ceva mai elaborat, vreo 4 linii in plus, si relativ politicos – ca doar ma faceau nestiutoare (?) – nu stiu sa folosesc si alte browsere sau sa ii sun???)

Recunosc ca m-am enervat…

Pun mana pe telefon si ii sun – nu de alta dar dupa mai bine de 12 ore nu ma sunase nimeni inapoi (parca erau 50 de minute…). Dupa 2 incercari imi raspunde cineva. Eu pornita, suparata, agitata… ea, geniala!!!

Recunosc ca mi se pare cea mai tare Client Service dintr-un Call Center cu care am vorbit vreodata.

Doamna (sau domnisoara) a fost extrem de rabdatoare si politicoasa. M-a ascultat, mi-a dat dreptate si si-a cerut scuze. Si parea credibila. Ca stiti, mai sunt acei CSi care iti spun „Aveti dreptate” sau „Ne cerem scuze” dar pe care nu ii crezi nici macar o secunda. Ea a fost asa cum ar trebui sa fie toti CSi din Call Center. Si a facut ce trebuia: m-a intrebat ce pot face sa imi treaca supararea.

Cerinta mea a fost simpla: vreau sa pot sa imi plasez comanda in conditiile din promotia de care nu am putut beneficia… a fost draguta, m-a rugat sa trimit mail in atentia ei cu comanda si o plaseaza ea.

Am trimis mail, dar intre timp ea imi generase un voucher de discount conform promotiei de noaptea. Asa ca in schimbul de mail-uri am convenit sa imi plasez eu comanda pentru a face plata online. Apoi a facut ceva ce nu cred ca mai intra in atributiile ei. In toata comunicarea aceasta ne-am intints. A trecut de ora 18:00, ora de program. Si totusi „a ramas cu mine”. In sensul ca m-a asistat pana la finalizarea comenzii, candva pe la 12.30 noaptea. Asta deoarece am avut din nou probleme cu site-ul si din nou cu plata online etc…
Nu stiu de ce a ramas in contact cu mine in afara orelor de program, nu stiu daca procedeaza asa cu toti clientii care au norocul sa o prinda la telefon, nu stiu daca scrie in fisa postului ei asta, dar stiu ca a fost geniala!

Merita bonusata, dar mai ales merita convinsa sa formeze CSi de Call Center. Chiar stie ce face…

Saptamana trecuta, fata luminoasa a elefant.ro a fost Simona Popescu si fata dark a fost Emanuela Nistor.

Datorita Simonei am cartile dorite, dar mai ales imi place in continuare de cei de la elefant.ro (bannerul lor e la mine pe blog de mult, deci nu e de curand afinitatea pe care o am catre ei si ar fi fost pacat sa ii trec la companii de care sa fugi…)

Multumesc Simona, pentru tot suportul si mai ales pentru dedicare :)

Noutati de toamna: formari, NLP, grupuri noi

Toamna asta vine cu o serie de noua de cursuri care se lanseaza in Bucuresti.

Pentru psihologii interesati sa devina psihoterapeuti incepe un nou grup de formare in Psihodrama Moreniana.

Grupul este condus de Horatiu Nil Albini si este acreditat de Colegiul Psihologilor si de Federatia Romana de Psihoterapie.

Grupul va incepe in 1 noiembrie.

Informatii suplimentare gasiti aici.

Pentru cei interesati de dezvoltare personala, auto-cunoastere, dezvoltarea abilitatilor de comunicare si relationare, dar si multe altele venim cu 2 propuneri:

Un nou grup de NLP Start va incepe in 18 octombrie.

BENEFICII: la finalul celor doua module vei stii sa comunici profund, iti vei gestiona starile cu usurinta si vei avea acces rapid la resursele interne (incredere, calm, armonie, motivatie, eficienta etc.)

- cunoasterea modului in care functioneaza creierul uman

- optimizarea comunicarii pe mai multe nivele – limbajul verbal, non-verbal etc.;

- autocunoastere in ceea ce priveste relationarea cu ceilalti

- insusirea tehnicilor de persuasiune subtila

- intelegerea celorlalti mai profund (ce se afla in spatele cuvintelor lor)

- depasirea si gestionarea conflictelor externe si interne;

Si multe altele. Afla detaliile complete despre curs aici.

Un nou work-shop “Fii creatorul vietii tale” se va desfasura in 12-13 octombrie

Ai stat vreodata sa te intrebi daca povestile pe care le citeai in copilarie te influenteaza in deciziile pe care le iei ca si adult?

Ai stat sa te gandesti care sunt rolurile pe care le joci zi de zi, la munca, acasa, cu prietenii. Care sunt? Cum le-ai invatat sau cum le-ai construit? Le recunosti?

Daca vrei sa aflii raspunsul la intrebarile astea, dar si la altele, te astept la grup.

Detalii aici.

De asemenea, reluam serile de grup „De vorba cu psihologul”

Afla detalii despre acest grup aici

Pentru orice informatii suplimentare si pentru inscrieri:

cosminapacurar@psiholistart.ro sau 0723414644

Cescuta de ceai

O familie a plecat intr-o excursie in Anglia pentru a cumpara ceva dintr-un frumos magazin de antichitati, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la casatorie. Amandurora le placeau antichitatile si produsele din argila, ceramice, in special cestile de ceai. Au observat o ceasca exceptionala si au intrebat:
- Putem sa vedem cescuta aceea? Nu am vazut niciodata ceva atat de frumos.
In timp ce doamna le oferea ceea ce cerusera, cescuta de ceai a inceput sa vorbeasca:
- Voi nu puteti sa intelegeti… Nu am fost de la inceput o cescuta de ceai. Candva am fost doar un bulgare de argila rosie. Stapanul m-a luat si m-a rulat, m-a batut tare, m-a framantat in repetate randuri iar eu am strigat:
- Nu face asta! Nu-mi place! Lasa-ma in pace, dar el a zambit doar si a spus cu blandete:
- Inca nu!
Apoi, ah! Am fost asezata pe o roata si am fost invartita, invartita, invartita.
- Opreste!  Ametesc! O sa-mi fie rau! am strigat. Dar stapanul doar a dat din cap si a spus, linistit:
- Inca nu.
M-a invartit, m-a framantat si m-a lovit si m-a modelat pana a obtinut forma care i-a convenit si apoi m-a bagat in cuptor. Niciodata nu am simtit atata caldura. Am strigat, am batut si am izbit usa…
- Ajutor! Scoate-ma de aici! Puteam sa-l vad printr-o deschizatura si puteam citi pe buzele sale in timp ce clatina din cap dintr-o parte in alta:
- Inca nu.
Cand ma gandeam ca nu voi mai rezista inca un minut, usa s-a deschis. Cu atentie m-a scos afara si m-a pus pe raft… am inceput sa ma racoresc. O, ma simteam atat de bine! Ei, asa este mult mai bine, m-am gandit.
Dar, dupa ce m-am racorit, m-a luat, m-a periat si m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut ca ma sufoc.
- O, te rog, inceteaza, inceteaza, am strigat! El doar a dat din cap si a spus:
- Inca nu.
Apoi, deodata m-a pus din nou in cuptor. Numai ca acum nu a mai fost ca prima data. Era de doua ori mai fierbinte si simteam ca ma voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat. Am plans. Eram convinsa ca nu voi scapa. Eram gata sa renunt. Chiar atunci usa s-a deschis si El m-a scos afara si, din nou, m-a asezat pe raft, unde m-am racorit si am asteptat si am asteptat intrebandu-ma:
- Oare ce are de gand sa-mi mai faca?
O ora mai tarziu mi-a dat o oglinda si a spus:
- Uita-te la tine.
Si m-am uitat. Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasa. Sunt frumoasa!!!
El a vorbit bland:
- Vreau sa tii minte, stiu ca a durut cand ai fost rulata, framantata, lovita, invartita, dar, daca te-as fi lasat singura, te-ai fi uscat. Stiu ca ai ametit cand te-am invartit pe roata, dar, daca m-as fi oprit, te-ai fi desfacut bucatele, te-ai fi faramitat. Stiu ca a durut si ca a fost foarte cald in cuptor si neplacut, dar a trebuit sa te pun acolo, altfel te-ai fi crapat. Stiu ca mirosurile nu ti-au facut bine cand te-am periat si te-am colorat peste tot, dar, daca nu as fi facut asta, niciodata nu te-ai fi calit cu adevarat. Nu ai fi avut stralucire in viata. Daca nu te-as fi bagat pentru a doua oara in cuptor, nu ai fi supravietuit prea mult fiindca acea intarire nu ar fi tinut. Acum esti un produs finit. Acum esti ceea ce am avut in minte prima data cand am inceput sa lucrez cu tine.
Morala:
…. sau, daca vreti o varianta, gasiti la Mugur Badarau pe blog, locul de unde am preluat povestea.

Business Drive – tu cum conduci?

Acum cativa ani am participat la un workshop de antreprenoriat care mi-a schimbat perspectiva despre business si modul in care se intamplau lucrurile in firma pe care o conduceau la acel moment.

E un program axat pe competente antreprenoriale extrem de provocator si care iti poate schimba viziunea pe care o ai asupra lucrurilor.

Dar astazi nu vreau sa va vorbesc despre acest workshop.

Astazi vreau sa va vorbesc de un program dezvoltat la noi, de 2 oameni cu experienta vasta pe piata locala atat in zona de antreprenoriat – Marius Ghenea – cat si corporate si training – Dragos Popescu.

Saptamana trecuta la evenimentul de networking organizat de CareerConnect am participat la un teaser BusinessDrive. Facilitatori au fost Dragos si Marius care ne-au introdus putin in ceea ce se intampla in cele 5 zile intensive de experienta si schimbare.
Business DriveDin ceea ce am simtit eu vineri seara, o parte importanta este axata pe zona financiara. A intelege ce inseamna cifrele din spatele afacerii tale. Ce coloane sunt importanta, cand, de ce, cum sa te uiti la ele, dar mai ales ce decizii sa iei pe baza lor.

O multime de lucruri extrem de interesante si mai ales de importanta vitala cand esti pe scaunul celui/celei care ia decizii. Si nu trebuie sa fii neaparat CEO, Owner & co :). Dar atata timp cat deciziile tale sunt importante in businessul acela cred ca ai ce invata de la acest workshop.

Din ceea ce am vazut si experimentat, din ce au povestit cei 2 facilitatori, dar si dintru-un scurt testimonial al participantilor anteriori, totul este practic. Inveti facand!!! Simulezi business in conditii cat mai apropiate de realitatea „de afara”.

Si cred ca ceea ce au de spus cei 2, experientele pe care „le aduc” in poveste, incercarile si reusitele, sunt resurse tare bune de invatare pentru oricine. Cum 5 zile este 24 din 24 cu cei 2, dar si cu restul colegiilor de workshop ai multe ocazii sa ii iei la intrebari, sa le ceri, poate, un sfat sau, de ce nu, sa iti pitch-uiesti noua idee de business – se stie ca vei avea langa tine un business angel…

Daca vrei detalii despre program, despre noua sesiune care incepe curand, curand, sau daca vrei sa te inscrii, trimite-le un mail si raspund repede. Pe bune!

Eu? Curand si eu. Mi-e dor sa invat lucruri noi si sa mai ies putin din cutiuta mea…

O saptamana altfel… fara TV!

Recunosc ca imi amintesc destul de vag perioada pre ’89. Anii in care programul la Tv era „cu portia”. Imi amintesc vag modelul televizorului pe care il aveam, dar mai deloc emisiuni sau desene ori programele „educationale” transmise de regim.

Am avut si norocul de a avea posibilitatea sa fac cunostinta cu „lumea filmului” in anii aceia, deci televizorul il asociez mai repede cu „hai sa ne uita la video la un film” decat cu altceva.

Mai mult, am crescut foarte aproape de bunici si de „la tara”- mai ales in vacante cand eram campata exclusiv la sat. Iar in vacante, la bunici, era paradis. Cu sau fara ceva munca – stiti voi aceia care ati petrecut timpul pe acolo: mai in camp la plantat sau cules de ceva, mai la a avea grija de vre-un animal, mai una, mai alta era cate ceva de facut pe acasa.

Dar cu siguranta partea cea mai frumoasa erau momentele de joaca. Iar noi eram destul de multi copii veniti la bunici – avantajul de a-i avea la 7/14 km de casa – in weekend, vacanta sau chiar stateam permanent acolo. Asa ca timpul nostru era, intodeauna, muult prea scurt. Niciodata nu ne-am jucat suficient!

Si, asa imi amintesc si anii de dupa ’89. Pentru noi au fost la fel. Era mai important sa ne intalnim, sa ne jucam, sa mergem la discoteca (asta prin liceu si doar in sambata! Hai maxim si vineri seara…), sa povestim, sa ne dam cu sania, sa mergem la strand, sa, sa, sa…

Gaseam intodeauna ce sa facem si cum sa petrecem timpul. AFARAAAA :) asta era obiectivul.

Pentru noi televizorul era… sincer nu imi amintesc prea bine rolul lui. Dar probabil ca era si el pe acolo.

Pentru ca imi amitesc ca mai vedeam: filme, seriale, emisiuni. Dar nu prea mult sau prea des…

Poate si asta e motivul pentru care mi-a fost extrem de usor sa renunt la TV anul trecut. Bine, am facut asta dupa ce ajunsesem la concluzia ca in ultimii 2-3 ani aproape nu il deschisesem. Si ca statea in casa pe post de „colector de praf”. Asa ca l-am facut cadou. Si recunoasc ca living-ul mi se pare mai luminos si spatios acum…

In ziua de astazi mi se ca televizorul este sursa principala de relaxare si petrecere a timpului liber pentru majoritatea copiilor. Prefera sa stea cu ochii in televizor (sau calculator e drept) decat sa iasa afara si sa bata mingea ori sa alerge ori sa faca orice altceva.

Si recunosc ca mi se pare trist. Cred ca jocul este o resursa esentiala in dezvoltarea armonioasa. Iar joaca in echipa formeaza multe abilitati utile adultului.

Ma uit cu nostalgie in spate si ma bucur pentru ca am crescut in vremurile acelea si ma intristez cand ma uit la generatiile actuale care isi refuza aceste bucurii…

In sensul asta nu pot decat sa apreciez si sa ma bucur cand vad initiative ca aceasta: „Saptamana familiei, saptamana fara TV”.

Poate asa mai avem o sansa. Sa ne reamintim ca viata se traieste si nu se priveste pe ecranul unui televizor…

Detoxifierea de primavara

In jurul meu am colege si prietene care mai des sau mai rar se pun pe cate o dieta. Vor sa slabeasca x kg (mai multe sau mai putine – ele dau si frecventa curelor pe care le tin) si de multe ori am senzatia ca se chinuie pur si simplu. Ca fac eforturi sa nu manance x aliment sau sa manace doar y chestie.

Sincer mi se pare horror.

Recunosc ca ma simt norocoasa la capitolul asta. Dea lungul timpului nu am avut „probleme” de greutate. Decat daca se pune ca la un moment dat, prin copilarie si adolescenta, eram foarte slaba. Altfel 3-4 kg se mai „lipeau” uneori de mine, dar plecau destul de repede.

Cred ca unul dintre principalele motive este si atentia pe care am dat-o permantent capitolului. Pentru mine face parte din a avea grija de mine, a ma iubi, a-mi acorda timp si atentie.

Dar mai cred ca un motiv la fel de important este faptul ca de cativa ani buni am inteles utilitatea detoxifierii organismului. Am citit o multime de materiale pe tema asta. Sunt o multime de metode sa faci detox.

Pana la urma important este sa faci ceva care sa iti ajute organismul sa elimine din toxinele pe care le acumuleaza cu sau fara voia noastra. De noi tine ceea ce acumulam din alimente, apa si stres. Dar mediul nu prea il putem controla (decat daca ne mutam in varf de munte), iar mediul poate sa fie la fel de toxic ca si restul surselor din care acumulam toxine. Iar acumularea de toxine poate avea o sumedenie de efecte neplacute: pielea nu mai respira si se incarca, organismul nu mai asimileaze nutrienti, vitamine, minerale si apar carentele. Suntem obositi, anxiosi, nervosi, nu dormim bine, luam in greutate si multe altele.

Acum avem la dispozitie o multime de variante de a face detox. Eu am mai descoperit una. Se bazeaza pe ceaiul verde – despre care cred ca toata lumea stie cat e de super pentru organismul nostru si pe zeolit – despre care am citit lucruri tare interesante – de la faptul ca a fost folosit de medici dupa explozia de la Cernobil pentru detoxifiere, la unele studii care au fost facute pentru a vedea efectul in cazul folosirii zeolitului in asociere cu tratamentele specifice in tratarea cancerului. Este interesant, zic eu, ce poate face aceasta substanta pentru a ajuta organismul sa scape ce „bagaje” suplimentare.

Vine primavara. Si cred ca e un moment bun de a face curatenie puti si in interior. De aceea o cura de detoxifiere ne va ajuta sa profitam la maximum de minunatiile care vor aparea in cateva saptamani pe tarabele din piete. Stiti voi: leurda, untisor, ridichi, ceapa verde, si multe alte bunatati care au o multime de vitamine si minerale de care merita sa ne bucuram din plin.

Revenind si la curele de slabire, cred ca uneori o cura de detoxifiere, poate sa ne ajute sa scapam de o parte din kilogramele in plus. Si mai mult, pastrarea unei rutine de detox (poate primavara, poate toamna, poate si si – depinde de fiecare aici) poate sa ajute organismul pe termen lung sa se echilibreze si sa isi gaseasca ritmul propriu si starea de bine si echilibru mult mai natural si usor decat „bum-urile” curelor de slabire drastice. Mai ales ca eu nu am vazut ca vreo cura din asta „miracol” sa tina prea mult. Mai toate cele pe care le cunosc si au incercat au cam recastigat kg dupa un timp.

Dar e important sa si stiti ca detoxifierea si slabirea de care vorbesc eu cer timp. Dar oare corpul nostru nu merita asta de la noi???