Cosmina Pacurar

Archive for March, 2010

Am fost rugata sa raspund urmatoarelor intrebari pentru numarul din aprilie al revistei Psychologies.

1. Cat de tare sunt ele influentate astazi de  cultura mediatica?

2. In ce masura punerea lor in practica tine sau nu  de  patologic sau de devianta?

3. Cum deosebim si de ce fantasmele feminine de  cele  masculine?

Cu totii suntem influentati in primul rand de educatia pe care am primit-o, de mediul cultura, social, familial in care ne-am format si dezvoltat. Ca orice alta credinta, mod de viata, si fantasmele sexuale sunt influentate de acesti factori. Mai intervine apoi expunerea pe care am avut-o asupra subiectului si modul in care am ajuns sa avem educatie sexuala. Toate acestea influenteaza fanteziile sexuale. Sub regimul comunist informatiile legate de sexualitate erau foarte limitate. Sexul era un subiect tabu. Parintii, profesorii, oamenii avizati sa faca educatie sexuala tanarului nu se ocupau de acest aspect deoarece nu era voie. Acum, informatii sunt peste tot. Televiziuni, publicatii si mai ales internet. Toate abunda de informatii, unele relevante si pertinente, altele nepotrivite la varsta formarii unui copil/adolescent. Toate acestea favorizeaza modelul pe care se vor construi relatiile sexuale si fanteziile sexuale. Ele dau „cadrul general” in care individul se va manifesta pe parcursul vietii.

Putem apoi sa sesizam influeta media si din prisma tiparelor fanteziilor sexuale. Sunt anumite fantezii pe care le au majoritatea oamenilor. Sunt „clasice”. Asta deoarece acea majoritate a oamenilor au in comun multi factori care au dus la formarea acestora.

Bineinteles ca aceste fantezii se schimba dea lungul vietii fie pentru ca o parte au fost indeplinite, fie deoarece la un moment dat in viata ele nu mai sunt relevante pentru noi ca si indivizi, pentru dorintele si nevoile noastre.

Fanteziile sexuale pot sa ajute, sa imbogateasca experienta sexuala a unui cuplu. Atata timp cat aceste fantezii nu provoaca neplacere si sunt de comun accord acceptate de partenerii implicati in ele, atata timp cat ele nu sunt ilegale, atunci ele pot fi chiar benefice. Mediul social si cultural este un factor destul de relevant in definirea deviantei. Culturi diferite se raporteaza diferit la ceea ce este ok si ceea ce nu este ok din perspectiva fanteziilor sexuale si a punerii lor in practica. Pe de alta parte, punerea lor in practica tine de devianta sau de patologie dintr-o perspectiva legala. Sunt definite prin lege anumite practici sexuale care sunt considerate in afara legii si atunci putem spune ca acestea tin de devianta.

Similitudini si diferente exista intre femei si barbati pornind de la aspectul fizic si cum suntem construiti, pana la cele mai fine aspecte psihice ale vietii noastre. De aceea e mai mult decat firesc ca exista aceleasi asemanari si deosebiri si cand e vorba de fanteziile sexuale. Sunt femei si barbati care au aceleasi fantezii, altii le au total diferite sau sunt partial asemanatoare. Mare parte din difereta apar tot datorita mediului si a societatii care ne formeaza diferit. O femeie vede viata diferit de modul in care o vede un barbat. Relatiile sunt percepute si concepute diferit de femei si barbati ca atare si fantasmele sunt diferite. Aici vorbim, bineinteles, de majoritate. Pentru ca asa cum spuneam sunt femei si barbati care au aceleasi fantezii sau care le pun in practica in acelasi mod. Dar aceste diferente pot costitui un avantaj pentru cuplu tocmai pentru ca viziunile diferite pot sa imbogateasca experienta comuna. Ne pot feri de monotonie, ne pot apropia de partenerul/partenera de cuplu, ne ajuta sa ne cunoastem mai bine. Totusi, ramane importanta ca experientele sa fie placute pentru ambi parteneri.

Pentru Psychologies, aprilie 2010

Astazi ma gandesc la schimbare. La orice fel de schimbare pe care o facem sau nu in viata noastra. Ce ne determina sa facem o schimbare si ce ne opreste de la a face o schimbare? Cand simtim ca este potrivit sa luam o decizie care ne va influenta intr-un fel sau altul viata? Ne e teama de schimbare sau ne dorim periodic sa facem o modificare? Astea sunt doar o parte din intrebarile care imi vin in minte in momentul asta si la care va provoc si pe voi sa raspundeti.

O femeie merge si isi cumpara haine, pantofi sau face o vizita la coafor pentru a incerca o noua coafura sau o culoare diferita in momentul in care vrea sa faca o schimbare. Alegem alta ruta pentru a merge la serviciu sau un fel nou de mancare, incercam un alt restaurant sau schimbam ora la care plecam spre sala de sport. Simtim ca nu ne mai potrivim la locul actual de munca si incepem sa depunem CV-uri sau ne dam demisia pentru a face o schimbare. Ne schimbam mobila sau culoarea peretilor, poate schimbam orasul sau plecam intr-o cautare a propiei identitati participand la diverse cursuri sau pornind intr-o calatorie initiatica. Incercam un sport nou, poate chiar ceva extrem (rafting-ul sau catararile sunt printre favoritele mele). Ne despartim sau ne casatorim, divortam sau facem un copil. Avem o multime de optiuni de schimbare. De la unele foarte mici, la unele mari sau chiar radicale. De la cele simple care ne implica doar pe noi, la cele mai complicate care implica oamenii din viata noastra. De la cele pe care credem ca le controlam, la cele care ne ofera surprize si neprevazut. Facem aceste schimbari in diverse momente ale vietii. Dupa ce trecem prin experiente neplacute, daca am avut un esec sau daca simtim ca nu mai gasim sensul, daca ne plictisim sau daca ne dorim ceva mai mult pentru noi, pentru viata noastra si pentru ceea ce vrem sa insemne viata noastra.
avem o multime de posibilitati. Si totusi…

Uneori simtim ca avem nevoie de o schimbare si totusi nu facem nimic. Ceva din noi ne opreste. Simtim ca nu putem merge mai departe fara aceasta schimbare dar nu reusim poate sa ne mobilizam sau sa o identificam, nu reusim sa gasim resursele sau sa gasim modalitatea de a o pune in practica. Sau poate pur si simplu ne blocam gandindu-ne la ca vrem sa facem aceasta schimbare dar nu reusim.

Oare ce ne opreste? De ce ne e frica de schimbare? Ca si orice decizie, gand, actiune si schimbarea duce la ceva nou. Ne sperie noul? Drumul necunoscut pe care o poate apuca viata noastra daca facem o schimbare poate fi un motiv de teama, dar oare a ramane in acelasi punct ne ofera siguranta, certitudine? Noul, necunoscutul, schimbarea, reprezinta oare temerile noastre majore in viata?

A venit primavara. E soare, cald, frumos si totul incepe sa inverzeasca. Peisajul se schimba. O schimbare de care ne bucuram in fiecare an. O schimbare pe care natura, in jurul nostru, o face pentru a-si reincarca bateriile si pentru a ne oferii bucuria renasterii naturii.

Ajung sa ma intreb daca noi ca oameni avem grija de viata noastra in aceiasi maniera. Daca facem schimbari care sa ne ajute, care sa ne incarce bateriile, care sa ne „inverzeasca”. Sau asteptam momentele de suprasolicitare, momente in care suntem fortati sa luam masuri pentru a schimba ceva in viata noastra, ceva ce ne ajuta sa mergem mai departe, ceva care sa ne motiveze pentru a regasi energia care ne pune in miscare in fiecare zi.

Traim intr-o lume in care stresul a ajuns sa faca parte din realitatea zilnica. Ne confruntam cu probleme, situatii, decizii, conflicte si multi alti generatori de stress.

Ne alocam din ce in ce mai putin timp pentru a gestiona toate aceste situatii. Avem moment in care nu mai gasim solutii si resurse pentru a rezolva toate aceste probleme, mai mici sau mai mari, care apar in viata noastra.

Te-ai saturat sa le rezolvi pe toate? Sa te simti singur/a intre probleme?

Iti propun o solutie accesibila si la indemana. Aloca 2-3 ore, o data la doua saptamani pentru tine. Vino alaturi de noi la un grup de support in care sa vorbim despre solutii, despre resurse, despre modalitati de a aborda altfel o situatie, o problema, o persoana.

Daca:

Ai probleme cu somnul (poate nu poti sa dormi, poate dormi putin sau somnul e agitat)

Te simti trist/a, biata nu mai are sens, nu te poti bucura de lucrurile marunte din jurul tau

Nu ai incredere in tine, in ceea ce poti face sau ceea ce ai realizat pana acum

Nu esti multumit/a de viata ta, de cariera ta, de relatia ta

Ti se pare ca cei din jurul tau sunt mai buni, fac lucrurile mai bine, arata mai bine

Ai probleme cu iubitul/iubita

Nu esti multumit/a de comunicarea din cuplul vostru

Iti este foarte greu sa iei decizii sau sa urmezi un plan pe care l-ai facut

Ai probleme de atentie, nu poti sa te concentrezi pe ceea ce faci

Ai probleme de alimentatie, greutate

Rosesti, plangi, nu poti vorbii, esti emotiv/a

Te simti singur/a, totul este negru in jurul tau, ti-e teama de cum va fi viitorul tau

Ai probleme cu seful sau colegii de munca

Vrei sa stii mai multe despre tine, despre ceea ce poti face

Simti nevoia sa vorbesti sis a fii ascultat

Nu iti gestionezi eficient timpul, stresul

Orice altceva simti ca ai nevoie sa spui, rezolvi, optimizezi

Te invitam sa participi la un grup de support in care poti vorbi despre toate astea si orice altceva iti doresti.

Ce se intampla: Ne intalnim, ne cunoastem, vorbim despre noi, gasim solutii. Eu voi modera aceste intalniri.

Cat si ce spun: Poti sa spui atat cat iti doresti si poti vorbi despre ceea ce doresti. Poate intr-o zi mai mult, poate in alta mai putin. Depinde doar de tine

Cand si unde: 2-3 ore, seara, in timpul saptamanii (probabil vom alege seara de miercuri).

Vom incepe cu o intalnire la 2 saptamani, iar pe parcurs mai vedem.

Cat costa: Nimic. Participarea la grup este GRATUITA! Totusi, nu te vom refuza daca vrei sa ne aduci un ceai, o apa sau un suc J

Care sunt regulile:

1. Confidentialitate (ceea ce discutam in grup, ramane in grup)
2. Respectul pentru experienta, sentimentele, punctul de vedere al celuilalt – fara critici, fara judecati de valoare, fara suparari
3. Acceptarea si  sustinerea neconditionate a membrilor grupului

Pentru inscrieri: cosmina.pacurar@consilierepsihoterapie.ro sau 0723414644

Astazi va provoc!

Va provoc  sa iesiti din obisnuinte, credinte, idei mai mult sau mai putin “fixe” despre ce inseamna o declaratie de dragoste. Despre cuvintele care „trebuie” folosite si cele care nu pot fi folosite. Despre cum putem crea fara prea mult „talent” sau fara exercitiu.  Va provoc sa fiti liberi, sa testati, sa va jucati. Va provoc sa va ganditi la persoana draga si cum poate fi surprinsa de ceva nou, de ceva diferit. Va provoc sa mai descoperiti ceva despre voi. Sa aveti libertatea de a va explora potentialul si NE-limitarea!

Mai bine spus, va provoc la o declaratie de dragoste. E foarte simplu si nu necesita “transpiratie excesiva” .

Unii dintre voi poate stiu, alti poate au incercat de mai multe ori si sper ca vor mai experimenta si de data asta, iar pentru unii dintre voi poate e nou.

Asadar va propun:

5 cuvinte: matura, cutie, lalele, nisip, cuie

Iar provocarea este: scrieti din aceste 5 cuvinte o frumoasa declaratie de dragoste!

Si cel mai mult imi doresc sa ne spuneti si nou cum si ce a iesit si de ce nu, cum au fost primite declaratiile voastre de dragoste. Asa ca spor si asteptam declaratiile

Am avut 2 saptamani foarte interesante. Tot legate de oameni. Dar de data asta cu oameni frumosi, dragi si tocmai regasiti. Am avut surpriza sa dau peste oameni dragi din liceu si facultate. Cu unii mai vorbisem dea  lungul anilor, cu altii deloc de 7-12 ani. Oameni frumosi, cu care impart multe amintiri frumoase si speciale.

Stateam ieri si ma intrebam cum de au aparut in perioada asta. Ce i-a readus pe drumul meu? Oare i-am chemat? Recunosc ca am avut ceva momente in care m-am gandit la perioadele alea. La liceu. La facultate.

Ma gandesc in primul rand la anii de liceu. La toate intamplarile, la cat eram de inocenti si frumosi. La cate vise aveam si cum ne “imparteam” viata. La “clubul de la info” si distractia de vineri seara. La pauzele mari cand stateam la un citro in gasca si radeam, povesteam si faceam planuri. Si ma tot intreb ce aveam atatea sa ne spunem? Ne vedeam in fiecare zi. Petreceam foarte multe ore inpreuna si totusi nu ne plictiseam de prezenta noastra. Ne desparteam ziua asteptand cu nerabdare ziua urmatoare. Sa povestim, sa radem, sa glumim. Intr-o dulce visare. Asa mi se pare ca au trecut zilele liceului. Intr-un oras mic ca cel in care am crescut nu aveai prea multe optiuni de a petrece timpul extra-scoala. Nu erau prea multe oferte si totusi reuseam sa nu ne plictisim. Sa nu simtim ca nu facem nimic sau ca a trecut o zi degeaba. Cea mai frumoasa vara la mare ramane cea petrecuta cu gasca in tabara. Cele mai frumoase si reusite petreceri raman cele privite cu ochii copilului care tocmai incepea sa “vada” viata. La cat de haios ni se parea sa schimbam clasa pentru fiecare ora sau cat ne-am distrat ajutand la renovarea cladirii care urma sa ne devina casa in ultimul an de liceu. La cat de mandrii eram de faptul ca am avut  primul radio intern in liceu (primul din oras si din ce stiam atunci din judet, nu stiu cum stateau lucrurile in tara). Cata munca de convingere cu profesorii, cata munca cu instalatiile, cu gasirea spatiului “de transmisie”. Cat eram de fericiti cand auzeam, pe post de clopotel muzica care incepea in pauze… La vacantele petrecute cu cortu’ pe baraj (la pruni a ramas locatia favorita), la emotiile bac-ului si la planurile marete de dupa. Atat de multe amintiri dragi care mi-au revenit in memorie regasind colegi, prieteni, oameni.

Ma gandesc apoi la anii facultatii. La prima amprenta lasata de cladirea central a universitatii. La mirosul toamnei din gradina botanica. La Clujul verde primavara. La emotiile primei sesiuni care oricum a fost atipica pentru ca eram “pe module ca la medicina”. La prima stagiune de teatru. La momentele cand ne intalneam dimineata in curtea facultatii doar ca sa hotaram unde mergem la cafea sau ce facem in ziua aia. La Parcul Central. La superba priveliste de pe Belvedere. La chefuri, petreceri, cluburi, iesiri. Imi amintesc de Tarnita, de Magura Racataului si week-end-urile petrecute cu gasca la munte. De Baisoara si primele experiente pe skiuri. Si mai mult decat orice imi amintesc de asteptarile noastre. Ce inseamna psihologia. Ce putem sa facem sau ce vrem sa facem cand terminam. Cum o sa fie sau cum nu o sa fie. Pe atunci nu erau atatea reguli. Pe atunci era nebunie cu admiterea. Multi pe un loc, examen dificil etc. Cat eram de fericiti ca suntem studenti. Cat eram de mandri ca suntem studenti la Babes Bolyai! De prima ora cand ni s-a spus ca “NIMIC NU TREBUIE!!!”

De multi dintre colegi nu mai stiu nimic, dar ma bucur de fiecare data cand mai regasesc pe cineva. Si imi doresc sa regasesc cat mai multi. Pentru ca am impartit ani din viata noastra, moment, clipe, trairi, emotii…  pentru ca am invatat impreuna sa fim OAMENI!

De profesie psiholog, având în spate mai mulţi ani de voluntariat, hunedoreanul este de aproximativ un an unul dintre „motoarele” Asociaţiei Culturale ZAM.

PROFIL
Născut: 30.12.1981, Hunedoara
Educaţie: Facultatea de Sociologie şi Psihologie, Universitatea de Vest, Timişoara
Experienţă: vicepreşedintele Asociaţiei Culturale ZAM, traininguri de programare neurolingvistică
Familie: necăsătorit

Cu aproape un an în urmă Andrei s-a întâlnit cu prietenul său, hunedoreanul Bogdan Leucuţa, şi s-au gândit să facă împreună ceva. O afacere, nişte proiecte, orice, numai să mişte ceva, pentru că sunt tineri, activi şi pur şi simplu nu pot sta degeaba.
„Am zis să nu stăm numai în birt”, glumeşte Andrei. Cum bani nu prea aveau, s-au gândit că ar putea să înfiinţeze un ONG, prin intermediul căruia să atragă finanţări, dar mai ales să creeze în oraşul natal noi oportunităţi de dezvoltare pentru oricine ar fi fost interesat: de la copii, la liceeni, studenţi, dar şi adulţi dornici să facă din Hunedoara altceva decât un fost oraş industrial, capăt de linie ferată şi capăt de speranţă.

Ateliere de creaţie şi turul Europei
În aprilie 2009, Andrei Bold şi amicul său din facultate au pus bazele asociaţiei ZAM (Zbor, Atitudine, Multiculturalitate), iar într-un singur an a pus pe picioare mai multe proiecte de amploare, sub sloganul „Poftim cultură”. Au organizat proiecţii tematice de film documentar în spaţii neconvenţionale, dar şi curăţarea zonei Castelului Corvinilor, incluzând şi valea Zlaştiului, au oferit cadouri nevoiaşilor, au invitat hunedorenii la recitaluri de lăută, au pus la punct un tur al Europei, în pelerinajul lor anual, iar la final au tipărit şi o carte intitulată „Mărturii din Taizé”.
În septembrie, în parteneriat cu Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Hunedoara, asociaţia al cărei vicepreşedinte este Andrei a organizat „Hunedoara Digital”. Evenimentul a fost dedicat Zilelor Europene ale Patrimoniului şi a cuprins ateliere de creaţie pentru pasionaţii de fotografie, acţiuni de igienizare a oraşului, un concurs de fotografie şi unul la categoria film de scurt metraj.

Voluntar pentru Marele Zid Chinezesc
„Acesta a fost testul nostru de capacitate ca organizaţie, pentru că atunci s-au implicat peste 150 de hunedoreni, iar plaja de provenienţă a acestora a fost foarte largă: oameni de vârste diferite, cu meserii şi din categorii sociale diferite”, a menţionat Andrei.
De profesie psiholog, Andrei spune că intenţionează ca în viitorul foarte apropiat să îşi deschidă un cabinet la el acasă şi să facă psihoterapie în regim de voluntariat, pentru hunedorenii care nu îşi permit să plătească. Mai mult, spune că peste 10 ani se vede voluntar într-o ţară străină, undeva unde mai sunt multe de făcut, poate în India, şi adaugă că i-ar plăcea să ajute, tot ca voluntar, la reconstrucţia Marelui Zid Chinezesc.

Întrebări şi răspunsuri

Care este următorul proiect pe care îl aveţi în plan?
Ecologizarea malurilor lacului Cinciş, în intervalul 26-28 martie. Este o suprafaţă foarte mare, dar estimăm că vor veni să dea o mână de ajutor aproximativ 150 de voluntari, tineri din Hunedoara, care vor lucra pe echipe.

Nu vă e teamă că turiştii vor împânzi zona cu gunoaie din nou?
Cincişul este locul unde noi mergem vara să ne distrăm şi e important să ştim că am făcut ceva pentru ca lacul şi malurile lui să fie curate. Pentru asta e nevoie de oameni care iau lucrurile în mâini şi le schimbă. Nu o fac pentru bani, nu o fac pentru faimă. Pur şi simplu o fac.

Ce-i place
„Să fiu liber, sporturile extreme cu motor, să mă plimb cu ATV-ul, să mă întâlnesc cu prietenii mei, echipa de ATV-işti, sau să merg singur în pădure, lucru care mă încarcă energetic foarte mult”, a declarat Andrei.

Ce nu-i place
„Sistemul de guvernare şi felul în care sunt conduse lucrurile”, a menţionat hunedoreanul.

Scris de Ada Ionescu

Articol preluat din Adevarul.ro Hunedoara