Uneori avem tendinta sa facem lucrurile exact la fel si ne asteptam la rezultate diferite. Sau chiar mai mult decat atat. Ne asteptam la rezultate diferite, crezand ca facem ceva diferit cand de fapt tot ceea ce facem este absolut la fel.

Si ma gandesc la toate domeniile vietii. La job, relatia de cuplu, relatia cu copii, prieteni, sef, sanatate, parinti, profesori si orice alt aspect la care va puteti gandi.

Dar oare cum pot sti ca ceea ce fac este la fel sau este diferit? Cum ar trebui sa ma uit la mine si la ceea ce fac pentru a sti ca nu repet ceva ce deja am incercat si care nu a dus la rezultatele dorite? Sau, mai mult de atat, poate ca fac ceva ce imi face placere, ceva ce imi aduce rezultatele pe care le astept, apoi se iveste o situatie in care nu mai am aceleasi rezultate asteptate. Si ma intreb ce am facut sau ce s-a intamplat de nu au fost aceleasi rezultate. Eu cred, sunt convins/a ca am facut totul la fel. Ca am procedat ca si in alte dati si totusi rezultatele sunt altele. Cum stiu daca intradevar e asa sau daca nu cumva doar am impresia ca am facut la fel si de fapt am facut ceva diferit. Cat iau in considerare si factorii diferiti care pot sa duca la rezultate diferite?

Sau e situatia inversa. Obtin niste rezultate pe care nu mi le doresc. Stiu sigur ca nu imi face placere ceea ce se intampla si totusi continui sa nu schimb nimic. Raman constant in ceea ce fac asteptand sa se intample ceva diferit. Oare e posibil asa ceva? E posibil sa fac la fel si sa obtin alte rezultate? Cat de greu ne este sa schimbam comportamentele noastre care nu ne aduc rezultatele dorite?

Unele studii sustin ca pentru a se schimba un comportament este nevoie de minimum 21 zile, succesive, in care sa practicam noul comportament pentru a incepe sa devina confortabil, continuand apoi sa ramanem consecventi si astfel reusind sa ni-l insusim si sa creem o deprindere din al practica.

Viata noastra e o suma de comportamente. Marea lor majoritate sunt deprinderi automatizate pe care le facem inconstient (mersul, scrisul, mancatul, vorbitul la telefon, mersul pe bicicleta etc), dar sunt si secvente de comportament pe care nu le practicam constant. Pe care le putem face dar care necesita o atentie din partea noastra deoarece nu sunt obisnuinte. Mai sunt, bineinteles, si acele comportamente pe care nu stim ca le stim sau nu le-am practicat niciodata si ne trezim facandu-le. Cu totii am trait momente in care am afirmat: Asta nu sunt eu! Sau Nu stiam ca pot sa fac asta!. Sunt si cele pe care le invatam in prezent (poate un nou soft pe computer, poate inotul sau sofatul) si care vor deveni deprinderi, unele automatizate, altele constiente.
Acum ce facem cand ne dorim sa schimbam un comportament? Pai in primul rand trebuie sa il identificam. Sa identificam poate chiar secventa de comportamente in care apare si se manifesta, situatia, factorii determinanti, beneficiile pe care le am din practicarea acestui comportament, cat si dezavantajele.
Uneori, cand comportamentele noastre sunt disfunctionale ne este foarte usor sa identificam dezavantajele pe care le traim in urma practicarii lor, dar imposibil sau foarte greu sa vedem care sunt beneficiile sau intentia pozitiva cum apare in NLP. Deoarece este dovedit ca intodeauna in spatele unui comportament nesanatos sau disfunctional exista o intentie pozitiva sau un beneficiu secundar pozitiv. In terapie, si nu numai, identificarea acestor beneficii pozitive poate fi cheia schimbarii. Deoarece atunci cand stiu cu ce ma ajuta pot sa gasesc alt comportament care sa faca acelasi lucru, care sa imi aduca aceleasi beneficii dar care sa fie si sanatos pentru mine. Care sa fie ecologic si functional (astazi am ceva cu termenii din NLP).
Pe de alta parte abordarea strict comportamentala este acea de a inlocui voluntar comportamentul care nu imi place prin practicarea constienta a unuia pe care mi-l doresc. Si daca fac asta o perioada (minimum 21 zile) si constient ma opresc din a practica celalalt comportament (pe care nu mi-l mai doresc) si incep sa fac ceea ce imi doresc sunt sanse mari sa fac schimbarea pe care mi-o doresc.

De multe ori trebuie sa vreau sa fac ceva, dar trebuie si EFECTIV sa fac!!! Alteori am nevoie de ajutor din exterior pentru a pune lucrurile in miscare, dar, atata timp cat imi doresc schimbarea aceasta se poate produce!

COsmina Pacurar

Stateam zilele trecute de vorba cu doua prietene pe tema aspectului exterior, greutate, modul in care ne percepem si cum ne uitam la noi.
Nu as putea sa zic ca am aflat ceva nou, totusi a fost interesant sa redescopar ceea ce stiam déjà.
Mai précis faptul ca nu barbatii sunt cei care au probleme cu greutatea femeilor ci chiar noi, femeile, suntem cele care ne formam modele disfunctionale si nesanatoase despre cum trebuie sa aratam ca sa placem.
Spunand asta ma refer la cele care au o greutate sanatoasa, deoarece supraponderalitatea si obezitatea sunt situatii care dau o multime de probleme de sanatate sau chiar mortalitate in unele situatii.
Acum, veti intreba ce inseamna o greutate normala, sanatoasa. Acesta este un subiect dezbatut de medici si de nutritionisti destul de mult ca atare voi lua ca reper parerea oarecum general acceptata cea a Indicelui de Masa Corporala. Acesta are niste limite mobile, care dau diferenta de pana la 20 kg pentru aceiasi inaltime. Sunt niste limite foarte mobile si bineinteles ca se ajusteaza in functie de sex, varsta, constitutie fizica etc.

Dar hai sa pornim oarecum de la idea ca limitele ne dau o marja de 10 kg in care putem sa fim “normale”. Si totusi, chiar si cu aceste limite permisibile de sanatate de cele mai multe ori femeile incearca sa isi modifice aspectul fizic ajungand in situatii extreme.
Oare ce se intampla incat suntem permanent in cautarea unei perfectiuni fizice care pana la urma nu conteaza atat de mult pentru barbatii de langa noi?
Ce ne face sa luptam in permanenta cu usoarele aripioare care ne apar, cu o tendinta de burtica sau cu acele “inele” finute de pe talie, care ii atrag atat de mult pe barbate dar cu care noi luptam obsesiv?
Repet, ma gandesc la acele femei care au o greutate sanatoasa, care fac ceva miscare si au un regim de viata si de alimentatie destul de sanatos (e greu uneori sa fi si sa faci totul asa cum ar fi bine), dar care nu au un corp de manechin. Cum se face ca ne uitam la modele care pana la urma sunt destul de departe de realitatea obiectiva? Ce ne face oare pe noi femeile sa alegem ca modele manechine sau actrite care isi dedica viata aspectului exterior, a caror munca presupune o anumita imagine si care pantru a-si mentine aceasta imagine merg la sala asa cum noi mergem la birou?
Nu ma gandesc la a te multumi cu ceva ce nu iti face placere sau cu ceva cu care nu te simti bine. Ma gandesc cat de bine e sa poti sa faci sport de cateva ori pe saptamana sau macar o data pe saptamana, sa poti sa ai grija de alimentatia ta si sa iti ordonezi regimul de viata, sa te bucuri de tine si de tot ceea ce ai frumos si bun de oferit. Ma gandesc cat de neplacut trebuie sa fie sa te gandesti permanent ca nu te incadrezi in niste “standarde”, ca nu esti “la fel ca…”. Si pana la urma cine zice ca trebuie sa fi la fel ca X sau ca Y? Ce te face sa alegi un model care este atat de departe de viata ta? De modul in care tu hotarasti sa traiesti?
Stand de vorba cu barbatii, noi femeile, am putea avea surpriza sa-I auzim, pe marea lor majoritate, spunand ca nu si-ar dori langa ei o femeie “scandura” sau “foarte lucrata” la sala. Ca le plac femeile care au forme si care “arata bine”. Da, un manechin sau o actrita sunt frumoase de privit, dar nu de trait cu ele.
Noi femeile suntem cele care pana la urma ne uitam la o alta femeie si spunem ca arata mai bine sau mai putin bine, conform unor modele ale noastre proprii, nu a unor modele ale barbatilor.
Este cat se poate de sanatos pana la urma sa avem grija de noi pentru noi si nu pentru cel de langa noi, dar oare nu mergem putin spre extreme cand e vorba de greutate si de aspectul fizic? Oare nu avem tendinta sa exageram cand ne propunem sa slabim, noi fiind cant se poate de ok asa cum suntem?

Mi se intampla in cabinet sa ajung, impreuna cu clientele mele, la concluzia ca este mult mai important sa te accepti si sa te iubesti tu pe tine pentru ati face viata si de multe ori relatia de cuplu mult mai frumoase. Constat ca nu corpul perfect da fericirea ci acceptarea propriei persoane. La fel cum de multe ori, procesul de slabire tine tot de aceste aspecte. De multe ori, pentru a incepe sa pierzi acele kilograme in plus care te deranjeaza e mult mai important sa te accepti si sa te iubesti. Sa vezi partile bune din tine, nu doar aceste kg in plus. Sa poti sa construiesti o imagine buna despre tine. Sa poti sa stabilesti obiective sanatoase si care pot fi atinse.

Daca vin si spun ca vreau sa slabesc 20 kg peste noapte, binenteles ca asta nu se poate. Mai ales daca imi propun in acelasi timp sa raman si cu un corp frumos modelat la sfarsit. Daca, in schimb, incep prin a-mi propune sa scap de 5 kg in primele 6 saptamani si imi propun sa imi cresc rezistenta la effort in perioada asta e ceva ce sigur se poate realiza. E ceva ce ma va motiva pentru ca voi putea sa vad rezultatele. Dac a nu imi propun sa ajung ca X actrita peste noapte ci imi propun sa fiu eu, doar cu cateva kg mai putin si cu corpul armonios si tonic am toate sansele sa reusesc sa ma tin de o dieta, sa imi transform viata si sa incep sa am un regim sanatos si echilibrat.

Daca pot sa incep sa vad ca si masura 40 e ok, nu doar 36, ca sunt vesela, ca oamenii din jurul meu ma apreciaza pentru spiritul de observatie sau pantru glume, ca sunt inteligenta, ca am realizat o multime de lucruri in viata chiar daca nu am abdomenul cu patratele am toate sansele sa ma simt bine cu mine si sa pot sa schimb ceva si la acel numar care nu imi place.

Pe de alta parte, daca tot ceea ce vad si tot ceea ce imi vine in minte sunt aceste aspect legate de masura la haine sau de lipsa patratelelor s-ar putea ca cei din jurul meu sa nu vrea sa stea prea mult cu mine, s-ar putea sa ajung sa nu mai vad nimic frumos in jurul meu sau sa cred ca nu o sa reusesc niciodata sa ajung unde imi doresc doar pentru ca nu se intampla peste noapte.

Dar vorba aia, asta e perceptia unui psihoterapeut….
COsmina Pacurar

Am stat sa ma gandesc ce titlu sa dau acestui articol. Este vorba pana la urma de o minunata scrisoare descoperita zilele trecute. Mi se pare un titlu potrivit pentru a rezuma continutul acesteia.

Cuvintele suplimentare par inutile asa ca va invit la un moment deosebit:

“Catre tine draga mea,

Astazi vreau sa-ti fac un cadou special. Iti daruiesc o serie noua de ganduri, idei, comportamente. O serie noua si sanatoasa care sa tea jute de azi inainte sa pornesti pe un drum nou. Un drum care presupune o relatie sanatoasa, o relatie frumoasa si luminoasa, plina de iubire, bucurie si implinire. Iti daruiesc acest cadou din toata inima mea pentru ca esti cea mai importanata fiinta din viata mea, pentru ca te iubesc, pentru ca esti deosebita si speciala, dar mai ales pentru ca stiai si inainte, ca si acum, ca sip e viitor tot ceea ce iti spun doar ca mi-am dorit tare mult sa iti reamintesc toate aceste lucruri minunate si frumoase care fac parte din tine, care te definesc si care pot implini viata ta.
iti doresc lumina si bucurie, iar de astazi umbra sa iti fie create doar de ramurile verzi ale copacilor pe care tu ii alegi sa iti daruiasca aceasta filterer minunata a soarelui care iti bucura viata, zilele si relatia inca din acest moment magic al noului inceput.

Iata care sunt noile comportamante, redescoperite de fapt, ale vietii tale din acest moment:

1. Iubeste-te si bucura-te de tine
2. Fi vesela
3. Apreciaza ceea ce ai
4. Meriti tot Universul si Il ai
5. Esti iubita
6. Esti apreciata
7. Esti inteligenta
8. Esti frumoasa
9. Fi naturala

10.  Fi increzatoare

11.  Spune-I ceea ce iti place

12.  Vorbeste-I despre ceea ce te bucura

13.  Incurajeaza-l si apreciaza ceea ce iti doresti

14.  Iubeste-l

15.  Cucereste-l in fiecare zi

16.  Fi seducatoare

17.  Fi sarmanta

18.  Povesteste-i, implica-l in viata ta

19.  Fi copil, bucura-te, distreaza-te

20.  Fi pasionala in tot ceea ce faci

21.  Ai incredere in el

22.  Priveste cu optimism spre viitor

23.  Comporta-te ca si cum ti-ar fi pus inima lui in mana ta si protejeaza si valorizeaza acest dar minunat

24.  Exprima-ti sentimentele frumoase ce I le porti

25.  Joaca-te si bucura-te

26.  Apreciaza timpul petrecut impreuna

27.  Iubeste-te, iubeste-l, iubeste

28.  Fi femeie

29.  Formeaza cuplul

30.  Completeaza, inchide si integreaza minunatul cerc pe care il formati impreuna

Acesta este darul meu pentru tine. De astazi, el revine la starea lui naturala, revine la tine. Iti doresc fericirea si bucuria pe care le ai si le am.

Te iubesc si ma bucur de tine.

Raza ta de soare

P.S. : Scrisa intr-o toamna, o seara calda si minunata, din acest profund an al schimbarii.”