Stateam zilele astea si ma gandeam la aceasta ecuatie. Una dintre bunele mele prietene s-a indragostit. De un El. Sunt impreuna de curand si uneori am senzatia ca sunt de o vesnicie. Si totusi…
Oare care este mecanismul care duce la formarea unui cuplu? Cum ajungem de la singular la plural? Mai mult, cat timp e nevoie pentru a putea declara fara urma de nesiguranta „SUNTEM” sau pentru a putea pune eticheta „CUPLU” pe 2 oameni?
Desigur, ati putea veni sa spuneti ca e diferit pentru fiecare in parte. Ceea ce e foarte adevarat. Si totusi… oare nu se pot gasi „formulele” care fac aceste ecuatii sa aiba un anume rezultat? Formule care duc mai repede sau mai tarziu la acest rezultat?
Care sunt semnele care ne spun ca suntem un cuplu? Si ganditi-va ca nu ma refer la „te iubesc” sau „nu pot trai fara tine”. Ma gandesc la acea chimie care spune ca cei doi intradevar sunt intr-o relatie, ca functioneaza ca un Noi fara a se fi pierdut in el si fara a uita ca fiecare reprezinta in acelasi timp un El sau o Ea. De ce nu ma refer la sentimente? Pai tocmai pentru ca acestea pot sa faca raportarile la relatie foarte subiective.
La ce ma refer? Pai haideti sa va povestesc. Va spuneam ca una din prietenele mele apropiate s-a indragostit. Cum? Simplu. S-au vazut, s-au placut, au plecat la plimbare si s-au intors facand planuri. Toate astea in cateva ore. Urmarea? Acum nu stii cum sa te raportezi la ei. Ca la El+Ea sau ca la Ei. Mai distractiv e ca ca nici ei nu prea stiu cum sa se raporteze la situatia nou-nouta in care s-au trezit. Cum de? Pe de o parte se simt foarte bine unul cu celalalt, foarte apropiati si fac tot felul de planuri de viitor, mai mult sau mai putin serioase. Pe de alta parte se simt cele cateva zile petrecute impreuna. In ce sens? Evident ca nu se cunosc. Nu isi cunosc placerile si neplacerile. Nu stiu ce ii supara sau ce le place. Cand fac glume si cand sunt seriosi, cand e cazul sa fie ironici sau cand nu. Si atunci cu atat mai mult stau si ma intreb cum ajungem sa formam un cuplu si mai ales in cat timp se realizeaza asta.
Ne cunoastem. Incepem sa iesim, ne intalnim astazi, ne vedem maine. Mergem la un film, iesim la masa. Cunoastem unu, doi, zece prieteni din anturajul celuilalt. Iesim la un party, ne plimbam prin parc. O zi, doua, o saptamana, o luna. Cat timp? Teoretic cu cat trece mai mult timp cu atat mai bine reusesti sa il cunosti pe celalalt. Dar care e momentul in care oarecum relatia se stabilizeaza? Cum stim ca am ajuns CUPLU? Pe de alta parte se poate intampla ca din prima zi sa ai senzatia aceea ciudata ca il stii pe cel de langa tine dintodeauna. Ca ati fost tot timpul impreuna. Reusesti sa ii surprinzi placerile si neplacerile de parca l-ai cunoaste de o viata. Dar oare si cel/cea de langa noi traieste aceleasi senzatii? Daca da suntem fericiti. Dar ce se intampla daca nu e asa. Daca el/ea are nevoie de timp. Si tu vii si ceri. Si e normal sa fie asa pentru ca pentru tine nu exista timp si spatiu. Pentru tine totul se leaga si are sens. Dar celalalt… si atunci revin la intrebarea mea: Cand stim si mai ales cum stim ca suntem NOI / CUPLU?
Si raspunsul probabil ramane acelasi: Pentru fiecare e diferit. Atat momentul cat si forma….